Victor Andrei, şeful operaţiunilor BNR, adică cel care intervine pe cursul valutar şi pe dobânzi, vorbeşte despre cum s-au format pieţele financiare din România şi cum a trimis Mugur Isărescu oameni în străinătate să înveţe ce înseamnă o bancă centrală

♦ Cu excepţia dealerilor băncilor comerciale, a economiştilor şi a prietenilor, Victor Andrei, 57 de ani, nu este cunoscut publicului larg. Dar, din poziţia de director al Operaţiunilor de Piaţă ale Băncii Naţionale, el şi echipa lui sunt responsabili de operaţiunile zilnice ale BNR pe piaţa valutară, pe piaţa monetară, pe piaţa titlurilor de stat - BNR este agentul de vânzare a titlurilor de stat către bănci pe piaţa primară ♦ Când apar ştiri în media că BNR a intervenit pe piaţa valutară să susţină cursul leu/euro, poate decizia a fost luată de Mugur Isărescu, dar execuţia a fost făcută de Victor Andrei ♦ Şi nu în ultimul rând, Victor Andrei şi echipa lui sunt responsabili de  administrare ale rezervei valutare a BNR care este, de fapt, a României:  La începutul anilor ‘90, când rezerva valutară era de 10 milioane de dolari, nu aveai ce administra, dar acum, când rezervele valutare au ajuns la 37,5 miliarde de euro, iar cu tot cu aur la 42,6 miliarde de euro, discuţia este alta ♦ În cadrul seriei de articole „30 de ani de sistem bancar în României”, Victor Andrei vorbeşte despre parcursul lui profesional la BNR, de relaţia cu Mugur Isărescu, guvernatorul BNR - Pentru că în anii ‘90 în România nu aveam şcoală pentru banca centrală, guvernatorul ne-a trimis în străinătate la cursuri pentru a căpăta rapid cunoştinţe care să ne ajute în derularea operaţiunilor Băncii Naţionale, dar ne-a cerut să venim imediat înapoi în ţară, pentru a face din BNR o bancă centrală puternică cu aceste cunoştinţe pe care le-am dobândit la FMI, la Fed, la Banca Angliei, la Banca Belgiei sau la bănci private ♦ În 1996 a plecat la banca americană Citibank, care tocmai îşi deschisese operaţiunile din România, şi a văzut cum funcţionează lumea bancară internaţională la cel mai înalt nivel: Sistemul bancar de la noi s-a consolidat odată cu capitalurile străine şi know-how-ul adus de ele în România ♦ El îşi aminteşte de perioada cea mai volatilă a României pentru cursul valutar şi dobânzile la lei, adică 1997-1998: Eram la Citibank în perioada aceea cu dobânzi foarte mari - de peste 400% pe an, cu dobânzi la titlurile de stat în apropiere de 200% pe an, cu maximul ROBOR-ului la 3 luni la 228% pe an. Variaţiile zilnice ale cursului de schimb erau demoralizatoare, fiind zile cu 6% şi chiar 10% de depreciere a leului ♦ Doar cine a trăit pe viu perioada anilor ‘90 poate să-şi dea seama ce progres economic imens a făcut România de atunci şi până acum, când ROBOR-ul este la 1,54% pe an, când cursul creşte cu numai 1,88% într-un an, iar un credit ipotecar are o dobândă de 3,79% pe an ♦ După cei 11 ani la Citibank, Victor Andrei a lucrat apoi la un fond de investiţii şi în consultanţă, după care, în vara lui 2011, a revenit la Banca Naţională, preluând conducerea operaţiunilor de piaţă. (Cristian Hostiuc)

Victor Andrei, BNR: Despre BNR, băncile comerciale şi pieţele financiare din România din 1992 şi până astăzi

”Provin dintr-o familie cu tra­di­ţie în Banca Naţională a Ro­­­­mâ­niei - bunicul meu ma­­­­­tern a fost director al câ­tor­­va agenţii şi sucursale, fiind ulterior promovat în Centrala Băn­cii Naţionale a României. Apropo de istoria care se poate repeta... bunicul a făcut parte în anii 40 dintr-o echipă spe­cială care era responsabilă cu con­trolul tran­­­zacţiilor cu „devize şi metale preţioase“.

Eu, care terminasem Politehnica din Bucureşti în 1987 şi lucram, ca inginer, la RENEL... nu bănuiam că voi merge pe urmele bunicului. Ştiam însă o poveste interesantă, cu împrejurările favorabile ce îţi schimbă viaţa. Şi iată că, în 1992, inter­venind o astfel de conjunctură, am ur­cat treptele palatului din strada Doam­nei ca angajat al Băncii Naţionale a României. 

Informaţia că va fi un concurs la BNR mi-a dat-o un fost coleg de şcoală generală - Remus Dorobanţu, şef de serviciu la acea vreme în Banca Naţională a României - care cunoştea  pasiunea mea pentru computere. El m-a şi îndemnat să mă înscriu la acest concurs şi, ca să mă convingă, mi-a povestit că aş putea lucra cu cel mai tânăr director de la acea vreme din Banca Naţională a României  - Cristi Croitoru - care construia o echipă tânără, dezvoltând astfel primul lot de informaticieni la nivelul acestei instituţii ce începuse deja, după adoptarea legii statutului şi după numirea Consiliului de Administraţie condus de guver­natorul Mugur Isărescu, să devină o bancă centrală în înţelesul modern al acestei noţiuni. Vlad Soare, pe atunci viceguvernator al BNR, mi-a prezentat proiectele ce se conturau atunci privind sistemul informatic, proiecte de importanţă cardinală atât pentru Banca Centrală, cât şi pentru sistemul bancar românesc. Şi, probabil, făcând aluzie la faptul că eu veneam la BNR de la RENEL, a ţinut să adauge că „viitorul e în sistemul financiar, nu în cel energetic“. Viitorul avea să confirme că, tocmai prin informatică, ambele sisteme, cel financiar şi cel energetic, vor fi „condamnate“ să lucreze în tandem.

O lege modernă, o instituţie puternică, echipe performante

Atunci, la început de 1992, Direcţia Informatică număra nouă specialişti - toţi pasionaţi şi doritori să înveţe, să înţeleagă exigenţele informaticii şi să lucreze cu relativ nou apărutele PC-uri.

Era încă perioada efervescenţei,  a dorinţei de schimbare de după căderea regimului comunist - evidente în întreaga Europă. Şi, desigur, atât în estul Euro­pei, cât şi în România. În Banca Na­ţională a României, în general, dar în domeniul informaticii în special, era o perioadă când se construiau echipe tinere într-un sistem în schimbare. Am avut şansa să lucrez la Banca Naţională în acei ani de reconstrucţie, de înnoire a echi­pelor cu oameni dornici să încor­poreze un stil de pregătire profe­sională compatibil cu spiritul acelor vremuri.

Guvernatorul Mugur Isărescu, ce venise la Banca Naţională a României din septembrie 1990 - a avut o strategie bazată pe trei stâlpi de rezistenţă - o lege în spiritul acelui timp, o instituţie puternică - de fapt o bancă centrală care să organizeze /reformeze întregul sistem bancar şi echipe performante - în toate direcţiile Băncii Naţionale a României - care să ducă la îndeplinire legea, obiectivele instituţiei şi să restaureze prestigiul unei entităţi emblematice pentru România modernă şi viitorul ei parcurs european.

Dar guvernatorul a mai avut o contribuţie extrem de importantă în pregătirea noastră de specialitate. Fără această contribuţie, inevitabilă în acel timp, pregătirea noastră de specialitate ar fi întârziat. Şi, de fapt, modernizarea Băncii Naţionale în ansamblu ar fi întârziat.

Erau vremuri în care, pe plan intern, cunoştinţele şi experienţa privind activitatea într-o bancă centrală nu aveau unde şi cum să fie dobândite. ASE-ul nu-şi restructurase încă programele, institutele de cercetări economice nu erau antrenate în studii privind activitatea bancară şi financiară în condiţiile economiei de piaţă.

În ceea ce priveşte informatica, dincolo de preocupările de la Centrul de Calcul al ASE, de la unele facultăţi de electronică şi proiectele iniţiate de profesorul Moisil la Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti, totul era la început. Pentru că, în sistemul comunist şi, în mare măsură, şi în România, această îndeletnicire umană a fost considerată mult timp decadentă; aşa că, din acest motiv, în România abia în anii 1970 am deschis ochii către informatică, într-un moment în care lumea era deja departe.

Am dezvoltat starea informaticii pentru că de acest domeniu mă ocupam atunci. Dar, în general, pregătirea pentru activitatea financiar-bancară era împovărată, ca şi pregătirea în alte domenii,  de politica din anii 1980, de după intrarea României în încetare de plăţi, când au fost tăiate toate fondurile pentru literatura de specialitate. Şi nici în anii 1990 nu ni s-au deschis deîndată porţile către literatura de specialitate din occident. Am simţit atunci, cu toţii, rolul esenţial al implicării guver­na­torului în adecvarea politicilor de pregătire profesională. Prin relaţiile instituţionale pe care le-a dezvoltat, în plan internaţional,  ne-a dat nouă, la Banca Naţională a României, cu deo­se­bire celor ce doreau să-şi per­fec­ţio­neze pregătirea de specialitate, şi totodată cunoşteau bine limbi de circulaţie internaţională, să urmeze cursuri de pregătire în mari centre financiare ale lumii. Ideea era să fie urmate cu deosebire cursuri scurte, aplicate. Sigur, unii mai scrâşneau din dinţi, şi-ar fi dorit să rămână mai mult timp în afara ţării, dar guvernatorul ne spunea mereu că n-are de ales, că e nevoie de noi la bancă, şi totodată e important să mergem să ne pregătim afară, aşa că e nevoie de operativitate.

Important este că ni s-a dat posi­bilitatea să facem pregătiri de specia­litate atât în relaţie cu Fondul Monetar Internaţional şi cu Banca Mondială, cât şi, mai ales, prin organizarea de  semi­narii la bănci centrale cu experienţă şi cu performanţe recunoscute; şi „on the job training“ atât la bănci centrale, cât şi la bănci comerciale. Astfel, o bună parte dintre colegii ce aveau să deţină funcţii de conducere au studiat la Federal Reserve, într-una dintre structurile sale de la   Kansas City. Numeroase stagii de pregătire au constat în seminarii organizate la Banca Angliei, la Banca Belgiei, la Bundesbank, la Banca Franţei, la Banca Italiei, la American Express, la Credit Commercial de France, Merrill Lynch şi în multe alte locuri. Majoritatea acestor semi­narii/pregătiri durau o săptămână sau două. Au fost organizate cursuri şi de câteva zile.

Pentru o eficienţă sporită a muncii în echipă şi a randamentului individual, gu­ver­natorul a  încurajat nu numai pre­gă­tirea de specialitate cât mai aprofundată, dar şi multidisci­plina­ritatea - eu însumi am activat în două direcţii, dar au fost şi sunt colegi care au căpătat experienţă în 3-4 direcţii di­ferite. Şi nu era nicidecum un gen de „ro­taţie  a cadrelor“ din vremea comu­nis­mului, ce era asociată în glumă cu pomul cu vrăbii din centrul Bucu­reştilor, de lângă Arhitectură, despre care se spunea că dacă arunci o piatră... vrăbiile zboară şi, după câteva minute, se reîntorc pe alte crăci. Era, pe de o parte, o preocupare pentru o pregătire multilaterală. Şi, pe de altă parte, o cale deschisă pentru o strânsă colaborare între echipe. Cum ar fi putut fi asigurată colaborarea multidis­ci­plinară dacă echipele nu ştiau, unele despre altele, cu ce se ocupă?

Totodată, o preocupare a guver­natorului a fost grăbirea investiţiilor. În mai puţin de doi ani, au fost dotate cu echipamente informatice atât direcţiile din centrala Băncii Naţionale a României cât şi sucursalele. Importante au fost şi programele specifice dezvoltate de acea mână de tineri entuziaşti, de la Informatică, pentru majo­ritatea direcţiilor din Banca Naţională a României.

În acest context,  mi-au fost deschise orizonturile în ceea ce priveşte întreaga activitate a unei bănci centrale şi activitatea specifică fiecărui departa­ment - experienţă care mi-a folosit pe tot parcursul activităţii mele în sectorul financiar. Ca şi în pregătirea  de la Academia de Studii Economice. Pentru că, în acel climat de profesionalism, ce se dezvoltase în Banca Naţională, încă de pe atunci, am simţit nevoia să adaug pregătirii mele dobândite la Politehnică şi o specializare în domeniul economico-financiar, aşa că am făcut şi ASE-ul.

Era informaticii abia se contura atunci în România

Noi, însă, ne grăbeam. Într-un timp scurt (câteva luni) am reuşit conectarea centralei cu sucursalele şi raportarea zilnică online a datelor contabile. În paralel, am accelerat pregătirea intensivă a oamenilor din sucursale.

Ţin să reamintesc faptul că era vremea modemurilor şi a internetului dial-up, ce nu permiteau viteze ridicate de transfer şi conexiunea se întrerupea relativ des. O bancă mare din sistem avea probleme destul de dese cu aceste conexiuni. Prin alegerea adecvată a modemurilor, precum şi  a unui soft dezvoltat in-house, am reuşit însă conectarea fiabilă şi transmiterea corectă a fişierelor. Îmi aduc aminte că în birourile guvernatorului Mugur Isărescu şi viceguvernatorului Vlad Soare erau calculatoare ce arătau în timp real situaţia raportărilor din fiecare judeţ.

Era perioada când nu exista posibilitatea găsirii materialelor de studiu pe Google şi achiziţia de cărţi de specialitate era mult mai dificilă ca acum. Învăţarea era bazată pe cărţile venite cu softurile achiziţionate şi pe puţinele cărţi existente. O contribuţie însemnată la pregătirea noastră de atunci au reprezentat-o cursurile de la băncile partenere. Un rol important l-a avut centrul de pregătire - menţionat mai sus -  al Băncii Angliei - CCBS  (Centre for Central Banking Studies) care în 1993 a oferit chiar un curs de informatică special conceput pentru nevoile de la acea vreme ale Băncii Naţionale a României.

Au fost momente interesante, când se încerca implementarea de programe care să ajute nu numai direcţia contabilitate, ci şi celelalte direcţii, care aveau nevoie de modele şi analize. Unul din aceste programe a fost chiar cel care a susţinut din punct de vedere informatic lansarea pieţei valutare interbancare în vara anului 1994. Acesta a fost poate unul dintre momentele cheie care validau reformele şi eforturile de după 1989.

Aşa cum spuneam, întreaga echipă era dedicată unei bune pregătiri - o parte din cei de atunci au creat ulterior firme de succes iar o altă parte sprijină şi acum buna desfăşurare a activităţilor Băncii Naţionale a României prin suportul informatic pe care l-au oferit în permanenţă de atunci, inclusiv în perioada de pandemie - fără ei ne-ar fi tuturor mult mai dificil.

De la o direcţie de nouă oameni, ce făceau atât programare, cât şi instalare de echipamente şi mentenanţă, Direcţia Informatică a crescut în permanenţă atât ca număr de personal cât şi ca specializare.

În 1994, Direcţia de Credit şi Operaţiuni de Piaţă a dorit extinderea echipei cu colegi din bancă cu pregătire în domeniul informaticii şi respectiv domeniul metalelor preţioase. Am pătruns astfel în lumea  dealerilor.

Aşa cum au scris în această rubrică, înaintea mea, George Mucibabici şi Enache Jiru, cooperarea strânsă cu Banca Belgiei ne-a ajutat foarte mult şi la creionarea normelor/pregătirea activităţii dar şi prin on-the-job training - e important ca tinerii să ştie că atunci nu existau atâtea resurse ca acum, îndeosebi documentaţie fizică şi/sau pe internet.

În lumea dealerilor - în acea vreme era esenţial să cunoşti persoanele de la contrapartidă cu care tranzacţionai -, având în vedere era digitalizării, din ce în ce mai mult, se foloseşte tranzacţionare algoritmică, astfel, relaţia umană se reduce din ce în ce mai mult.

Rezerva valutară a Băncii Naţionale a României în acea perioadă era doar de 10 milioane dolari SUA.  Acum rezerva internaţională este la un nou record - atât cea valutară cât şi cea totală. Cifrele de la sfârşitul lunii ianuarie a.c. arată că acum acumulările de valută au ajuns la  37,5 miliarde de euro, iar împreună cu aurul rezerva internaţională totalizează  42,6 miliarde euro.

Dorinţa de a realiza lucruri noi era alimentată şi de desele întâlniri cu ex­perţi veniţi de la Fondul Monetar Inter­naţional şi de la programele europene de tip Phare - discutam cu ei, învăţam de la ei - se construia o bancă centrală!

În acea perioadă am cunoscut un astfel de expert -  Steven Van Gronigen - ce a contribuit la dezvoltarea pieţelor financiare în România atât prin sfaturile de atunci cât şi prin activităţile ulterioare din cadrul Raiffeisen Bank România. I-a plăcut România şi a ales să trăiască aici. Şi să fie bancher aici.

O bună parte din aceşti specialişti din Direcţia de Credite şi Operaţiuni de Piaţă, de la mijlocul anilor ‘90, au ajuns la nivel de director general şi director general adjunct atât în bănci româneşti cât şi în bănci străine. Ca şi la Direcţia de Informatică, o bună parte din cei de atunci au decis să rămână în Banca Naţională a României, contribuind la dezvoltarea sa şi ocupând poziţii de conducere în cadrul Băncii Naţionale a României.

Deschiderea Citibank Romania - confirmarea  reintrării ţării pe harta financiară mondială

La începutul anului 1996 l-am urmat pe şeful meu direct din Banca Naţională a României, Dan Sandu, la Citibank România (el era acolo din noiembrie 1995). 

Menţionez câteva lucruri importante legate de situaţia de atunci a băncilor comerciale din România „ erau puţine bănci cu capital străin, unele din cele româneşti aveau un capital doar marginal peste limita minimă legală, o bună parte din cele locale nu aveau experienţă în piaţă concurenţială, era greu de găsit specialişti  (şi de aceea o bună parte din băncile comerciale apelau la personal de specialitate format în Banca Naţională a României).

Sistemul bancar s-a consolidat odată cu capitalurile străine şi know how-ul  adus de ele în România.

Citibank România a fost înfiinţată ca bancă românească cu capital străin. Intra astfel pe piaţa noastră bancară una dintre cele mai puternice bănci din lume.

Rememorez  momentul tăierii panglicii la Citibank România de către guvernatorul Isărescu. Era luna ianuarie a anului 1997. Au participat la eveniment William R. Rhodes, vice chairman Citibank (şi responsabil cu întreaga reţea internaţională a Citibank) şi David Garner, şeful  Citibank România.

Deschiderea Citibank în România, după cele două bănci olandeze (ING şi ABN AMRO) şi Alpha Bank, a confirmat că România a reintrat în lumea financiară după o perioadă de acces dificil pe pieţele internaţionale.

Eram la Citibank în perioada aceea cu dobânzi foarte mari -  de peste 400 pro­cente pe an, cu dobânzi la titluri de stat în apropiere de 200 procente pe an, cu maximul Robor  la trei luni la 228 la sută etc.  Variaţiile zilnice ale cursului de schimb erau demora­li­zatoare, fiind zile cu 6% sau chiar 10% depreciere a leului.

În acea perioadă era de neînţeles pentru investitorii externi cum există încă devalorizare în condiţiile unor dobânzi aşa de ridicate - în discuţiile zilnice cu ei aveau de multe ori impresia că nu ne exprimăm noi bine în engleză  se aşteptau ca la creşterea dobânzii de la niveluri deja ridicate leul să se aprecieze - ceea ce de multe ori nu era cazul.

În acea perioadă, am în vedere anii 1997-1998, dar cu deosebire 1999, anul cel mai dificil, inclusiv în împrejurarea că se vorbea cu insistenţă despre intrarea României în încetare de plăţi, BNR şi-a făcut şi de această dată datoria şi a evitat o criză de proporţii în România. Iar în anul 2000, odată cu instalarea guvernului Isărescu, situaţia a fost stabilizată treptat. Creşterea economică şi-a revenit, inflaţia s-a transformat în deflaţie, şi ca urmare a rezultatelor obţinute guvernul a convenit cu Comisia Europeană ca data aderării României la UE să fie 1 ia­nua­rie 2007.

Un sistem consolidat: BNR, bănci comerciale şi ACI România

Anii în care am lucrat la Citibank au constituit, în portofoliul meu profesional, o perioadă în care am acumulat o bogată experienţă. Întâi şi întâi, pentru că am învăţat dinăuntru cum funcţionează o bancă comercială. Apoi, pentru că am dobândit un plus de informaţii despre interferenţele şi intercondiţionalităţile între instituţiile ce alcătuiesc sistemul bancar, piaţa interbancară.

De asemenea, am dobândit informaţii suplimentare despre problematica economiei României în acele vremuri. Despre nevoile României. Erau timpuri grele, fapt ce se releva sub multe aspecte, inclusiv sub acela al dificultăţilor balanţei de plăţi. În acele împrejurări, Banca Naţională a României a făcut în 1999 un împrumut de la băncile din ţară. S-a strâns o sumă importantă pentru acele vremuri. Citibank  a fost una din cele două bănci care au împrumutat România cu suma cea mai mare din tranzacţia respectivă.

Similar experienţei din Banca Naţională a României, la Direcţiile de Informatică, şi la cea de Credite şi Operaţiuni de Piaţă, în Citibank am avut ocazia să fac parte dintr-o echipă de asemenea dornică să-şi perfecţioneze pregătirea profesională, ce a introdus în România produse care au ajutat la dezvoltarea pieţelor - primul cross-currency swap - schimbul pentru o anumită perioadă a fluxurilor valutare dintr-o valută în altă valută - dar şi produse de acoperire a riscului valutar pentru leu, gama cea mai largă de opţiuni valutare şi de dobândă etc.

Similar celor din Banca Naţională a României, o bună parte din acea echipă de la Citi s-a împrăştiat pe la alte bănci, inclusiv în poziţii de conducere.

De acolo, de la Citibank, am avut ocazia să observ „la prima mână“  (atât în calitate de membru al comisiei tehnice cât şi ulterior în cadrul primului din cele trei mandate de preşedinte al Asociaţiei Pieţelor financiare din România - ACI)  cooperarea foarte bună dintre Banca Naţională a României, Asociaţia Pieţelor Financiare din România - ACI şi Ministerul de Finanţe. Şi, desigur, gradul în care această strânsă cooperare a contribuit la dezvoltarea pieţelor valutară, monetară şi a titlurilor de stat, cu reguli înaintea vremurilor (cotaţii bid/offer, ferme etc.) pentru Robid/Robor şi pentru fixing-urile titlurilor de stat, aşa cum în anii precrizei din 2007/2008 Banca Naţională a României a testat şi implementat instrumente pe atunci catalogate drept neortodoxe şi care ulterior s-au dovedit a fi instrumentar de bază al politicii macro prudenţiale.

Majoritatea Adunărilor Generale ale Asociaţiei Pieţelor Financiare din România - ACI au fost organizate cu sprijinul Băncii Naţionale a României. La multe din aceste adunări cuvântul de deschidere l-a avut Guvernatorul Mugur Isărescu, subliniind de fiecare dată atât elementele bune cât si pe cele mai puţin bune in funcţionarea pieţelor valutară, monetară si de titluri.

De asemenea, împreună cu colegii din Consiliul Director al ACI, cu ajutorul unei echipe tehnice construite cu colegi din băncile comerciale precum şi cu sprijinul Clifford Chance Badea România, am reuşit să cristalizăm eforturile de adaptare a elementelor de legislaţie financiară internaţională la cea locală în domeniile tranzacţiilor repo cu titluri de stat şi în cel al produselor derivate. Şi cum ACI România a fost încă de la început (1994) tot aşa continuă să fie şi acum un promotor al dezvoltării pieţelor financiare.

Am înţeles, totodată, cât de important este faptul  că o altă asociaţie profesională, care se implică activ în dezvoltarea pieţelor financiare, este Asociaţia Trezorierilor din România, ce cuprinde în special personal din trezoreriile firmelor.

În perioada 2007-2011 am lucrat în afara sistemului bancar, în special la o firmă de private equity ce avea printre acţionari Banca Europeană de Investiţii şi Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare. O altă şcoală, un alt stagiu de dezvoltare profesională şi de acumulare de noi cunoştinţe, de completare a experienţei.

Din nou în Banca Naţională

În vara lui 2011, am revenit la Banca Naţională a României, consilier la Direcţia Operaţiuni de Piaţă. La acea vreme direcţia era condusă de Şerban Matei -  cu o mare  experienţă acumulată în cadrul Băncii Naţionale, şi de Cristian Muntean, cu experienţă în problematica sistemului bancar. Era atunci nevoie de o persoană cu expertiză cumulată în domeniul informaticii şi al activităţii de trezorerie pentru implementarea unui sistem informatic mai performant.

În ceva mai mult de un an, având în vedere conjunctura - directorul adjunct Cristi Muntean a decis să îşi continue activitatea în mediul privat şi directorul Şerban Matei a devenit reprezentantul României la FMI, am preluat rolul de conducător al Direcţiei Operaţiuni de Piaţă, o direcţie formată din oameni dedicaţi, bine pregătiţi şi foarte muncitori  - aşa cum i-a numit guver­na­torul şi cum a fost preluat inclusiv de că­tre agenţiile internaţionale (ex.  Bloom­berg ) - o echipă de „minţi briliante“.

O nouă şcoală, un nou „post de observaţie“, de unde se vede cât de important este faptul că astăzi, în România, pieţele financiare sunt pieţe funcţionale. Da, sunt funcţionale de mai mult de douăzeci de ani! Aceste pieţe  au fost şi sunt ancore ale stabilităţii şi dezvoltării României. Iar la consolidarea acestei realităţi a contribuit faptul că, de-a lungul timpului, managerii şi echipele din aceste domenii au avut ca principal obiectiv îmbunătăţirea performanţelor. Atât în Direcţia de Informatică, unde din 1992 şi până azi au avut loc transformări radicale, atât sub aspectul recrutării de personal, şi al investiţiilor în aparatură modernă, cât şi în cea de Operaţiuni de Piaţă, unde investiţiile în aparatură şi în pregătirea profesională au ţinut pasul cu cerinţele impuse de modernizarea pieţelor. Şi, mai cu seamă, implicarea guvernatorului, întotdeauna deschis la propuneri de modernizare, de adaptare şi preocupat de intensificarea dialogului şi consultării cu membrii echipei.

Un activ important - între nume­roasele active ale băncii noastre centrale - este acela că Guvernatorul cere continuu păreri, se consultă şi totodată ţine cont de propunerile constructive. Întotdeauna, cu diplomaţie, cu tact, cu competenţă managerială, ştie să lege echipe, să le stimuleze să-şi îmbună­tăţească performanţele şi să le  impună în plan intern şi extern, mai ales în relaţiile cu instituţiile financiare inter­naţionale, cu investitorii străini.

Banca Naţională a României a avut şi are un rol multiplu - autoritate de politică monetară, centru de cercetare şi şcoală de educaţie financiară.

Făcând această retrospectivă, nu pot să nu remarc valorizarea în performanţele de azi a acumulărilor din toţi aceşti ani. Mă opresc, desigur, la echipa mea: George Deaconeasa, colegul meu la conducerea Direcţiei,  Simona Şerbănescu la back-office - din nou cu zero erori de plată - Iani Cutumişu pe piaţa locală, ajutând cu întreaga sa echipă la buna funcţionare a pieţei (şi aici pot să confirme cu certi­tu­dine şi cei din băncile comerciale), Paul Văleanu şi echipa sa la administrarea performantă a rezervei, precum şi Ionuţ Şerban şi Dragoş Gîrjoabă la partea de risc şi respectiv la le­gătura cu Trezoreria Statu­lui/Ministerul de Finanţe. O parte dintre cei menţionaţi mai sus au peste un sfert de secol de activitate continuă în Banca Naţională a României, o parte au venit în BNR din bănci comerciale.

Pentru mine şi pentru colegii mei, este o şansă că ne desfăşurăm activitatea profesională într-un climat cum este cel al Băncii Naţionale, unde - aşa cum am arătat deja - specializările se împletesc cu multidisciplinaritatea, unde rezul­tatele bune obţinute sunt rodul interac­ţiunii unor echipe foarte bine pregătite şi proactive atât în perioada - pre sistem financiar“ cât şi ulterior.

Aceasta este o concluzie ce reliefează cât de importantă este munca în echipă - intra şi interinstituţională, inclusiv cu participarea departa­men­telor suport, al căror rol este de asemenea esenţial - adevăr ce se validează din ce în ce mai mult acum, în această perioada grea a pandemiei. Şi cât de importante sunt, totodată, aspectele care ţin de psihologie, de ma­na­gementul relaţiilor de cole­gialitate: respectul reciproc, cola­bo­rarea, comuni­carea eficientă, interesul pentru perfec­ţionarea continuă a întregii echipe şi - la sfârşit dar nu cea mai puţin importantă - empatia! Cred că să rezonezi şi să îţi pese, să asculţi pe cel de lângă tine, din echipa ta şi să încerci să-l înţelegi este esenţial şi este şi o dovadă de respect pentru tine şi pentru toţi cei din jur.

Iar toate aceste realităţi, pe care m-am străduit să le surprind aşa cum le-am trăit şi le trăiesc eu, cum am avut şi am şansa să le înţeleg eu, într-un anumit segment de timp, sunt o secvenţă, doar o secvenţă  dintr-un film în desfăşurare. Un film ce înfăţişează, la scară istorică, realitatea acestei instituţii funda­mentale care este Banca Naţională a României, ce a marcat în anul care a trecut 140 de ani de la întemeiere şi 30 de ani de reforme structurale în sensul impera­ti­velor trecerii de la economia de comandă la economia de piaţă si, mai departe, la consolidarea unei condiţii ce-i revine în cadrul Sistemului European al Băncilor Centrale.”

Victor Andrei,

57 de ani

► Universitatea Politehnica Bucureşti - Facultatea Energetică; ASE - Facultatea de Marketing; Wharton Executive Education - Advance Management Program, SUA

► 1987-1992 - Renel, inginer

► 1992-1996 - Banca Naţională, analist IT, dealer

► 1996-2007 - Citibank România, vicepreşedinte board şi director general adjunct

► 2007-2008 - consultant pentru Pilonul II de Pensii

► 2008-2010 - Fondul de investiţii Royalton, director

► 2010-2011 - Urban, director financiar

► 2011-prezent - Banca Naţională, consilier şi directorul Direcţiei de Operaţiuni de Piaţă