Practic, evoluţia dobânzilor pe piaţa interbancară a urmat tiparul de la şedinţa precedentă, de la finalul lunii martie, când transmisia politicii monetare a fost aproape imperceptibilă la nivelul pieţei interbancare. Şi aceasta în condiţiile în care dobânzile interbancare se află de mai multă vreme vizibil sub nivelul dobânzii-cheie a BNR, situaţie încurajată chiar de banca centrală prin menţinerea unui nivel excedentar al lichidităţii din piaţă.
Comparativ, după şedinţa de politică monetară din 4 februarie, când dobânda-cheie a fost redusă cu un sfert de punct procentual, indicatorul Robor la 3 luni a scăzut cu aproape 0,1 puncte procentuale într-o singură şedinţă. BNR a redus de trei ori anul acesta dobânda-cheie, în ianuarie, februarie, martie şi mai, ultima mişcare luând prin surprindere piaţa, în condiţiile în care analiştii se aşteptau anterior la relaxarea politicii monetare doar prin reducerea nivelului rezervelor minime obligatorii.
Stabilizarea dobânzii Robor ar trebui să însemne şi o stabilizare a dobânzilor la credite, cel puţin pe segmentul împrumuturilor pentru achiziţia de locuinţe, care afişează în acest moment costuri în jur de 4% pe an. La creditele de consum, cu dobânzi de circa 10%, bancherii încă mai au spaţiu pentru a-şi reduce marjele de câştig, mai ales pe măsură ce costurile cu provizioanele de risc scad, iar băncile caută din nou clienţi pentru a-şi reface portofoliile.
Băncile nu s-au mai înghesuit nici să anunţe reducerea bonificaţiilor la depozite, aşa cum au făcut în trecut la fiecare măsură de relaxare a politicii monetare. Chiar guvernatorul BNR Mugur Isărescu i-a criticat în repetate rânduri pe bancheri pentru reducerile agresive de dobânzi la depozite. După ultima şedinţă de politică monetară, Isărescu a sugerat că un nivel de 2% al dobânzii la depozite este bun în actualele condiţii şi a afirmat că pe piaţa locală nu vom asista la dobânzi real-negative.