Consultanţi fiscali, avocaţi, experţi contabili, consultanţi financiari, precum şi entităţi cu sau fără personalitate juridică, cum sunt instituţiile financiare vor fi obligaţi să raporteze autorităţilor anumite aranjamente cum ar fi transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile.
Ministerul Finanţelor a pus în dezbatere publică un proiect de ordonanţă de modificare a Codului de Procedură fiscală, după adoptarea Directivei europene 2018/822.
Proiectul propune instituirea obligaţiei intermediarilor de a raporta autorităţilor fiscale informaţii cu privire la anumite aranjamente transfrontaliere care ar putea fi utilizate în scopul obţinerii unor avantaje fiscale (transferul profiturilor către regimuri fiscale mai favorabile, diminuarea impozitului datorat etc.). Amenzile prevăzute pentru nerespectarea obligaţiei sunt cuprinse între 5.000 şi 100.000 de lei.
În cuprinsul proiectului se regăseşte o definiţie a intermediarilor, în această categorie regăsindu-se, dar fără a se limita la aceştia, profesionişti din diferite domenii, cum ar fi consultanţi fiscali, avocaţi, experţi contabili, consultanţi financiari, precum şi entităţi cu sau fără personalitate juridică, spre exemplu instituţiile financiare, etc.
Norma europeană acordă posibilitatea statelor membre de a stabili situaţiile derogatorii de la obligativitatea raportării de care pot beneficia intermediarii care, potrivit legislaţiei naţionale, trebuie să asigure secretul profesional.
În acest sens, potrivit prezentului proiect de act normativ intermediarii care, potrivit legii, pot invoca un privilegiu profesional, raportează informaţiile referitoare la un aranjament transfrontalier raportabil numai în măsura în care nu sunt avute în vedere informaţii de care aceştia iau la cunoştinţă în cursul evaluării situaţiei juridice a clientului în cadrul unor proceduri judiciare sau al îndeplinirii obligaţiei de apărare sau de reprezentare a clientului în proceduri judiciare.
Prin excepţie de la situaţia menţionată anterior, obligaţia de raportare este impusă tuturor actorilor care sunt implicaţi în conceperea, comercializarea, organizarea sau gestionarea implementării unui aranjament transfrontalier raportabil, precum şi celor care oferă asistenţă sau consiliere în acest scop.
Pe de altă parte, în cazul în care contribuabilul concepe şi implementează singur o schemă transfrontalieră, obligaţia de raportare îi este transferată contribuabilului care beneficiază de un aranjament fiscal transfrontalier şi care i-ar putea genera un avantaj fiscal.
În vederea îndeplinirii obligaţiei de raportare, intermediarii sau contribuabilii, după caz, trebuie să declare autorităţilor fiscale doar acele aranjamente transfrontaliere care prezintă anumite caracteristici şi elemente ce oferă indicii cu privire la evitarea obligaţiilor fiscale sau la obţinerea unui avantaj fiscal. Aceste caracteristici sunt denumite semne distinctive şi se referă, în principal, la transferuri intra-grup de active necorporale greu de evaluat, achiziţionarea de companii care înregistrează pierderi şi utilizarea pierderilor pentru reducerea obligaţiilor fiscale, conversia veniturilor în capital sau în categorii de venituri scutite de la plata impozitelor, etc.
Totodată, proiectul prevede faptul că printr-un ordin al preşedintelui ANAF urmează să fie aprobat modelul formularului prin intermediul căruia intermediarii sau contribuabilii işi vor îndeplini obligaţia de raportare.
De asemenea, actul normativ prevede şi stabilirea unor sancţiuni pentru încălcarea obligaţiilor de raportare în vederea creşterii gradului conformării voluntare atât a contribuabililor cât şi a intermediarilor. În ceea ce priveşte stabilirea cuantumului sancţiunilor, acesta este la latidunea fiecărui stat membru, însă norma europeană recomandă ca acestea să fie eficiente, proporţionale şi disuasive.
Pentru a dezvolta o politică mai cuprinzătoare, ulterior raportării informaţiilor de către intermediari, urmează împărtăşirea acestora, de către autorităţile fiscale, omologilor lor din alte state membre. Aceste mecanisme urmează să sporească şi eficacitatea SCR.
Prin urmare, odată cu transpunerea Directivei (UE) 2018/822 se urmăreşte extinderea domeniului de aplicare al schimbului automat de informaţii asupra aranjamentelor transfrontaliere, informaţiile astfel obţinute ajutând la consolidarea măsurilor pe care statele membre le pot lua în vederea prevenirii şi combaterii practicilor fiscale agresive, cât şi la crearea unui sistem de impozitare transparent.
