PSD a propus ca Banca Naţională a României să repatrieze peste 90% din aurul depozitat în străinătate, în contextul unei situaţii economice „semnificativ îmbunătăţite, îndreptăţind o abordare diferită în privinţa unora dintre practicile prudenţiale”.
Referindu-se la proiectul de lege depus de PSD care vizează modificarea şi completarea Legii nr. 312/2004 privind statutul BNR, Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al instituţiei, a comentat pentru ZF că este nevoie de avizul Băncii Centrale Europene pentru orice modificare a statutului BNR. Iar în privinţa sumei anuale cheltuite cu custodia aurului, Suciu a menţionat că a fost în ultimii ani de circa 300.000 de lei, nu de euro.
Astfel de măsuri a luat recent Ungaria, iar anterior Germania şi Olanda. De asemenea, la banca centrală maghiară şi la cea a Poloniei se observă tendinţa de majorare a rezervelor de aur.
În primăvara anului trecut, guvernul de la Budapesta a anunţat aducerea în ţară a 3 tone de aur de la Londra. Banca centrală maghiară a explicat atunci că repatrierea metalului preţios, în valoare de 130 de milioane de dolari, va „întări încrederea pieţelor în Ungaria”. Aurul reprezenta la acea vreme aproximativ 0,5% din rezervele naţionale ale Ungariei. Măsuri pentru repatriere au luat şi Germania şi Olanda. Tot atunci, directorul executiv al băncii centrale maghiare Palotai Daniel, a spus că instituţia sa a decis să se adapteze la tendinţele internaţionale atunci când a hotărât să aducă acasă rezerva de aur a ţării. Aurul este considerat a fi un activ capabil să menţină încrederea în contextul unor condiţii de piaţă extreme sau al unor tensiuni geopolitice, potrivit oficialului ungar.
În 1946, rezerva de aur a Ungariei se situa la aproximativ 31 de tone. În anii următori, nivelul mediu a fost de aproximativ 65-70 de tone. Stocul de aur al ţării este amplasat în acest moment într-un container de securitate adecvat pentru stocarea sa, a declarat atunci Daniel. În 2017, graba cu care banca centrală a Germaniei îşi repatria aurul a readus la viaţă speculaţii care până nu demult puteau fi considerate de domeniul fantasticului. Cea mai înfricoşătoare este că Berlinul se pregătea de sfârşitul zonei euro. Se vorbea şi de neîncredere în Rezerva Federală americană.
Din poveste nu lipseşte nici propaganda rusă. Varianta oficială este că Bundesbank a adus aurul acasă, din SUA (de unde Trump alimenta un val de populism ce risca să schimbe radical ordinea politică din Europa) şi din Franţa (unde Marine le Pen, liderul unui partid xenofob şi antieuro, evolua bine în cursa pentru preşedinţie), pentru a consolida încrederea publicului. Transferate în timpul Războiului Rece în străinătate în locuri sigure, unde Moscova nu putea ajunge, rezerve de aur de 3.378 de tone, în valoare de 120 de miliarde de euro, au devenit simbolul ascensiunii economice a Germaniei şi un garant al stabilităţii, notează Reuters.
În acele vremuri, 98% din rezervele de metal preţios erau protejate în străinătate. Dar, cum Europa merge din criză în criză, publicul german ar vrea să-şi vadă aurul acasă. Unii spun că aceste rezerve de aur, pe locul doi ca mărime în lume, ar putea fi de folos în crearea unui nou sistem monetar bazat pe o nouă marcă germană dacă zona euro este distrusă.
În 2014, banca centrală a Olandei a repatriat 122 de tone de aur din SUA, reprezent‚nd 20% din rezervele sale totale, motiv‚nd mişcarea prin dorinţa de a-şi repartiza „într-un mod mai echilibrat” deţinerile de aur şi pentru a spori încrederea oamenilor.
