Şah şi mat. Aşa se rezumă mutarea pe care Guvernul a făcut-o în meciul pe care îl joacă împotriva sistemului bancar. Trebuie să spunem că în războiul populist pe care PSD şi Alde l-au început acum doi ani, aceştia au identificat câteva contra-partide faţă de care le era greu să dea greş.
Sistemul bancar este una dintre ele. Pentru cine nu cunoaşte istoria ultimilor 10 ani, băncile din Romania au avut foarte mult de suferit. Pornind cu incertitudinea privind instituţiile româneşti, continuând cu problemele din Grecia şi mai departe cu izolarea Turciei faţă de Europa, toate au fost de natură să facă dificilă - şi uneori imposibilă recuperarea instituţiilor financiare de după criză.
Este adevărată si cealaltă faţă a monedei: băncile nu au jucat întotdeauna fair. Şi indiferent care bancă a greşit faţă de clienţii ei, sistemul ca atare a suferit în bloc. Pentru că este imposibil ca cineva din interior să arate cu degetul, într-o lume în care fiecare încearcă să îşi scape pielea. Banca Centrală, instituţie care a contribuit decisiv la curăţarea şi consolidarea sistemului, a nimerit în aceeaşi capcană. Este acuzată de cei din Parlament şi Guvern că ia apărarea propriului sistem, fiind pusă la îndoială chiar funcţiunea de watchdog.
Acestea sunt slăbiciunile care au lăsat sistemul bancar fără sistem de apărare. Fără orice scut, din partea oricărei zone a societăţii. Labil şi în accepţiunea Guvernanţilor şantajabil, sistemul a fost făcut aşa cum spuneam la început, şah mat! Asta este ceea ce se vede din exterior.
Din interior însă, lucrurile sunt diferite şi mult mai grave. Sistemul bancar în ansamblu şi cele câteva bănci mari în special nu sunt nici pe departe atât de vinovate. Şi chiar dacă ar fi, nu este datoria PSD să le judece. Ele vor fi judecate de către economie.
Vor fi judecate de către competiţie, de către concurenţa care se deschide o dată cu apariţia PS2, o dată cu revoluţia digitală care bate la uşă. O lovitură pe care astăzi o primeşte sistemul din partea conducerii populiste a ţării, slăbeşte capacitatea sa de a reacţiona la ameninţări.
Slăbeşte capacitatea băncilor de a-şi recunoaşte greşelile, de a repara daunele aduse unor clienţi pe de o parte şi subminează finanţarea corectă, pentru ca nimeni nu poate spune că tot ce a făcut sistemul este incorect. Aşadar, dacă exista un sector al economiei care mergea cât de cât în linie cu partenerii europeni, acesta este astăzi îngropat.
Şi mai e ceva: ceea ce vedem astăzi este numai vârful icebergului. Se pregătesc acţiuni mai dure şi mai controversate în laboratoarele rău intenţionate ale celor care conduc ţara. Ei bagă mâinile în buzunarele care încă sunt adânci, pentru a-şi alimenta puşculiţa golită de mecanismele populiste. Politicienii din opoziţie strigă la incompetenţa Guvernului.
Eu cred că este foarte competent în legătură cu interesele sale de grup. Nelegitime şi antidemocratice. Dacă şi noi cădem în capcana întinsă sistemului bancar, frecându-ne mâinile cu satisfacţie, gândindu-ne la performanţele de anul trecut al unor jucători, vom sfârşi îngenunchind şi ultima redută funcţională a economiei de piaţă, în prezenţa căreia, dominaţia ţării ăsteia nu va fi niciodată completă. Nu apăr băncile, dar nici nu le demonizez.
Cred că este momentul să fim solidari cu democraţia. Şi cu economia. Acesta nu este un joc de şah, chiar dacă asta încearcă să pretindă unul dintre jucători. Este o talpă pusă pe gâtul unui sistem prins pe picior greşit.
