Dacă Christine Lagarde este sinceră în convingerea sa că procesul de revizuire strategică realizat de Banca Centrală Europeană trebuie să fie unul deschis şi să „analizeze toate opţiunile, aceasta trebuie să convingă consiliul guvernator al băncii să deschidă o discuţie despre banii din elicopter, argumentează Stanislas Jourdan, director executiv al Positive Money Europe, şi Eric Lonergan, economist şi membru al boardului Positive Money Europe, într-o opinie publicată de Euractiv.
După ce a eşuat în menţinerea inflaţiei în apropiere de ţinta de 2% în ultimii şase ani, procesul de revizuire ar trebui să-i permită BCE să-şi updateze strategia la noile provocări postcriză. Până acum, dezbaterile s-au concentrat în mare măsură pe oportunitatea redefinirii ţintei inflaţiei, însă o astfel de redefinire nu poate restaura credibilitatea BCE dacă nu este însoţită de o conversaţie profundă privind instrumentele de care BCE s-ar putea folosi pentru a-şi atinge această ţintă, scriu cei doi reprezentanţi ai Positive Money Europe. Există în cercurile de politică un sentiment din ce în ce mai pregnant că BCE şi-a epuizat muniţia. Aşa să fie, se întreabă cei doi.
Nu este necesar ca BCE să-şi transmită politica doar prin intermediul pieţelor financiare.
Deşi băncii i se interzice să finanţeze guvernele direct, nimic din legislaţia UE nu interzice ideea banilor din elicopter prin care BCE ar putea transfera direct bani către toţi cetăţenii. Deşi această opţiune nu este necesară chiar în acest moment, a venit vremea ca aceasta să fie analizată în mod serios.
Dintr-o perspectivă pur economică, este dificil de adus argument împotriva banilor din elicopter, scriu Jourdan şi Lonergan. Astfel de transferuri s-ar traduce în mare măsură în consum. Cu echivalentul a 10% din QE, BCE ar putea transfera aproximativ 900 de euro către toţi cetăţenii adulţi din zona euro. Dacă numai 40% din aceştia bani ar fi cheltuiţi, efectul ar echivala cu o creştere de 1% a PIB-ului.
Dacă este sigur că ideea ar funcţiona, de ce nu a fost implementată? În primul rând, mulţi se tem că o astfel de politică ar fi un pas prea extrem din partea băncilor centrale independente, pentru că demarcaţia dintre politica monetară şi cea fiscală ar deveni neclară.
Problema poate fi însă uşor rezolvată prin crearea unui cadrul instituţional clar. Banca centrală ar decide doza necesară de stimulente, iar reprezentanţii aleşi ar putea defini unde merg banii. În acest sens, implicarea Parlamentului European în procesul de revizuire ar putea fi util, în opinia celor doi.
Pentru a-şi păstra credibilitatea ca bancă centrală independentă, BCE trebuie să fie capabilă să intervină în orice condiţii. Până la finalul procesului de revizuire, BCE ar trebuie cel puţin să încerce să clarifice condiţiile în care ar putea fi activată opţiunea banilor din elicopter, consultându-se în acelaşi timp cu alte instituţii UE pentru specificarea cadrului necesar pentru controlarea efectelor distribuţionale, susţin Stanislas Jourdan şi Eric Lonergan.
