Eugen Teodorovici a reluat ideea mai veche a centralizării achiziţiilor publice – o piaţă de cel puţin 10% din PIB –, mereu adusă în discuţie când se pune problema economiilor la buget.
„Un element central pentru acest an va fi centralizarea achiziţiilor publice. Una este să cumperi loturile în mod centralizat, pentru că vedem cum preţurile pentru aceleaşi produse variază de la o zonă la alta, din motive pe care le putem anticipa”, a spus ministrul la Antena 3.
Niciun alt domeniu cu excepţia educaţiei, probabil, nu a suferit, de-a lungul vremii, atâtea modificări precum sectorul care priveşte achiziţiile publice. Şi niciun sector nu merge mai prost, fie că vorbim despre achiziţiile făcute de spitale, de ministere sau de administraţiile locale.
Ultimele propuneri de revenire la un sistem centralizat în achiziţiile publice au fost făcute în 2016. Un proiect al guvernului Cioloş făcea referire la crearea unei „unităţi de achiziţii centralizată” care urma să facă achiziţii pentru administraţia centrală. Justificarea era aceeaşi: măsura va avea impact economic puternic deoarece s-ar obţine preţuri mai mici având în vedere creşterea cantităţii de achiziţii la o singură licitaţie.
Documentul mai sublinia reducerea costurilor tranzacţiei generate prin standardizarea achiziţiilor sau posibilitatea “implementării anticipate” a ciclului complet de achiziţii derulat exclusiv electronic.
Ca mii de alte proiecte şi acesta a ajuns într-un sertat şi a fost uitat de următoarele guverne, după ce administraţia de la acea vreme a pus oameni să scrie proiectele, a organizat întâlniri pentru popularizarea subiectului – a cheltuit bani, deci, pentru nimic concret!
Piaţa achiziţiilor publice reprezintă în Uniunea Europeană în jur de 15% din PIB-ul unei ţări. În România, la nivelul lui 2016 (ultimele date), doar prin Sistemul Electonic de Achiziţii Publice (SEAP) s-au derulat achiziţii publice de 61 de miliarde de lei (13,5 mld. euro) – 8% din PIB şi 27% din bugetul general consolidat -, în vreme ce cu un an înainte, achiziţiile prin SEAP au însemnat 64 de miliarde de lei (14 mld. euro), iar în 2014 au însemnat 77 mld. lei (17 mld. euro).
Nu există explicaţii oficiale pentru care achiziţiile în SEAP au scăzut de la 75 mld. lei în 2013 la 61 mld. lei în 2016.
O explicaţie poate fi aceea că, deseori, contractele sunt împărţite în loturi foarte mici tocmai pentru a se evita achiziţiile în sistemul electonic.
Or, centralizarea achiziţiilor chiar asta ar elimina – fărâmiţarea în loturi mici a achiziţiilor ce are mai mereu drept rezultat diferenţe uriaşe între preţurile de achiziţie ale aceluiaşi produs, în funcţie de furnizor.
În România sunt peste 10.000 de autorităţi contractante, aşadar sunt tot atâtea instituţii care fac anual achiziţii publice.
Teodorovici a revenit la finalul săptămânii trecute la ideea centralizării achiziţiilor publice dând exemplul Austriei care ar fi făcut economii egale cu 28% din valoarea totală a achiziţiilor, după instituirea unui sistem centralizat de achiziţii.
