Eventuala intrare a Greciei în incapacitate de plată ar fi în mod clar un lucru rău, însă s-a discutat atât de mult despre acest risc încât materializarea lui nu ar mai şoca lumea aşa cum ar fi făcut-o acum un an, afirmă James Stewart, americanul care conduce de zece ani divizia trezorerie şi pieţe de capital din Raiffeisen Bank.
"Piaţa crede deja de mai mult timp în scenariul defaultului şi într-un fel l-a inclus în preţuri, deci nu cred că impactul ar mai fi la fel de mare ca acum un an. Politicienii susţin contrariul pentru că nu pot spune altfel, dar ceva trebuie să se întâmple până la urmă."
Bancherul consideră regretabil că lumea financiară internaţională nu mai are liderii puternici din trecut care să se poată aduna şi să ia decizii de ieşire din situaţiilimită.
"Pe vremea crizei datoriilor din America Latină din anii '80 erau bancheri celebri la vârful marilor bănci americane, la Fed, la Trezoreria SUA, era un grup de personalităţi care s-a reunit, a discutat şi a găsit soluţia de restructurare a datoriilor. Astăzi e mult mai dificil, nu mai văd personalităţi de acelaşi calibru în marile bănci ale lumii şi se vede că e mult mai greu de luat decizii la unison."
Stewart avertizează că procesul de reducere a expunerilor băncilor se va prelungi pe mulţi ani, ceea ce va însemna creşteri economice scăzute.
"Nu poţi ieşi în numai trei ani dintr-o perioadă de 20 de ani de creditare masivă."
Ministerul Finanţelor plăteşte preţul inconsecvenţei
Finanţele au revenit la politica prin care una anunţă şi alta execută la licitaţiile de titluri de stat, iar această situaţie este interpretată de piaţă ca un semnal de alarmă care va duce în cele din urmă la costuri mai mari, chiar dacă statul presează în prezent pentru dobânzi mai mici.
"Programul de finanţare anunţat este un reper de bază pentru investitori, iar strategia datoriei publice stabileşte regulile jocului. Dacă eu ca investitor mă uit la reguli şi văd că deviezi dramatic de la ceea ce ai zis că faci, o iau ca pe un semnal de alarmă şi randamentele se duc în sus. Într-un fel mă poziţionez când ştiu că Ministerul Finanţelor se ţine de program şi altfel dacă n-am idee ce va face. În final va rezulta un cost mai mare, dar încă nu se înţelege acest preţ al inconsecvenţei", comentează James Stewart deciziile Finanţelor la licitaţiile de titluri de stat din ultimele săptămâni - oferte respinse în bloc, sume atrase la nivelul a 15% din valoarea anunţată a unei emisiuni.
Această dispută dintre bănci şi Ministerul Finanţelor nu este nouă, iar reacţiile părţilor se repetă.
Cum apare o presiune pe randamente, Finanţele adoptă o poziţie defensivă, reduc drastic sumele atrase şi revin la scadenţe scurte de 6 şi 9 luni, la soluţia atragerii de depozite pe termen scurt sau la maturităţi atipice precum cea recent lansată de 11 luni.
Statul consideră că astfel face economie pe termen scurt, bancherii acuză că pe termen lung costurile vor fi mai mari. Cert este că după 20 ani România tot nu are dobânzi de referinţă pe termene lungi pentru moneda naţională şi ca atare nu există nici o piaţă a creditului în lei pe termen lung.
Fondurile de pensii duc banii clienţilor afară pentru că nu au în ce să-i plaseze
Una dintre consecinţele nivelului scăzut de dezvoltare al pieţei de capital este că banii adunaţi de fondurile de pensii ies în afară pentru că piaţa locală este mult prea mică şi nu oferă plasamentele cerute de această categorie de investitori, spune Stewart.
De pildă Generali are 40% din portofoliu investit în acţiuni din Franţa şi Germania, BCR şi-a plasat 23% din portofoliu pe bursa din Polonia, o altă destinaţie a banilor folosită de fondurile de pensii fiind bursa din Viena.
Stewart spune că şi-ar dori mult să vadă o bursă mai puternică la Bucureşti, însă crede că până la urmă tendinţa va fi de consolidare a pieţelor la nivel regional, mai ales când zona euro va mai avansa spre est.
"Până la urmă nu e nevoie ca fiecare ţară să aibă bursa ei, iar dezvoltările informatice facilitează consolidările la nivel regional. Cred că acesta va fi viitorul."
Bancherul cu experienţă de 20 de ani pe Wall Street spune că şi-ar dori ca şi guvernul României să se mişte la fel de bine precum cel al Poloniei la capitolul listări şi privatizări ale companiilor de stat, să lucreze cu mai multe firme specializate care să ridice standardul profesional al acestor demersuri.
"Este foarte important să ştii să vorbeşti pe limba pieţelor, să faci diferenţa între aşteptările unor investitori în instrumente de tipul obligaţiunilor şi cele ale unor investitori în acţiuni."
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
