Bănci și Asigurări

Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR: Nivelul de incertitudine este ridicat, iar anul 2021 va fi mai greu decât 2020, cel puţin în prima parte a anului. Odată cu ridicarea moratoriului şi altor măsuri fiscale, impactul financiar aupra sectorului bancar va începe să fie mai vizibil

Leonardo Badea, viceguvernatorul BNR: Nivelul de...

Autor: Robert Manea

07.12.2020, 18:02 851

Leonardo Badea, viceguvernator al BNR a declarat, luni, că incertitudinile sunt extrem de ridicate, iar anul 2021 va fi mai greu decât anul 2020, cel puţin în prima parte a anului.

„În economie, presiunea negativă de mare intensitate va mai dura, probabil cel puţin încă unul, două trimestre până când eforturile lumii medicale şi ale sistemului sanitar vor putea fi implementate pe o scară suficient de largă.”

Sistemul bancar din România care încă nu a resimţit această criză va da testul rezilienţei atunci când moratoriul privind amânarea plăţii ratelor la bancă va fi ridicat, iar facilităţile fiscale oferite de Guvern vor fi eliminate.

Circa 564 de mii de perosane fizice şi companii au apelat la faciltăţile de amânare a ratelor, iar la finalul lunii iulie volumul creditelor amânte la plată era de 41,8 miliarde de lei, dintre care un sfert au fost acordate de către bănci în baza unor moratorii proprii.

Creditele cumulate amânate reprezintă 14,7% din totalul finanţărilor acordate.

„Impactul asupra sectorului bancar poate fi semnificativ dacă ulterior expirării efectelor moratoriilor, poziţia financiară a debitorilor care au apelat la această faciltate nu le va permite reluarea plăţii ratelor” a declarat viceguvernatorul BNR in cadrul videoconferintei „Gala Premiilor Revistei Piaţa Financiară”.

Mai jos puteţi citi declaraţia integrală făcută de viceguvernatorul BNR:

„Pandemia a afectat întreaga lume şi a produs deja schimbări importante în economie. 2020 a fost, încă este, un an teribil pentru toată lumea! Aproape toate sistemele şi mecanismele după care erau derulate până acum activităţile economice sunt supuse unui test extrem de dur. Din păcate, 2021 se anunţă la fel de greu, cel puţin în prima jumătate. Iar pentru sistemul financiar probabil că va fi mult mai greu decât 2020! În economie, presiunea negativă de mare intensitate va mai dura, probabil cel puţin încă 1-2 trimestre, până când prin eforturile lumii medicale şi ale sistemului sanitar vor putea fi implementate pe o scară suficient de largă acele măsuri care să conducă la diminuarea riscurilor de îmbolnăvire.

Aşa cum ştim, pandemia este din nou în creştere, nu doar la noi ci în foarte multe locuri din lume dar mai ales în Europa, principalul nostru partener comercial şi o sursă importantă de provenienţă a capitalului atât de necesar pentru dezvoltarea ţării. Acest lucru ne arată că rezistenţa economiei va continua să fie puternic testată şi în următoarele luni, după foarte scurta perioadă de consolidare şi creştere relativă din lunile de vară.

Personalităţi marcante ale lumii financiare se arată în continuare îngrijorate şi rezervate faţă de evoluţia economiei şi a pieţelor financiare în perioada următoare.

Evoluţiile fără îndoială pozitive din ultima lună privind eficacitatea dovedită în teste clinice a mai multor vaccinuri ne dau speranţa ieşirii în cele din urmă din această criză, către o nouă normalitate. Dar va mai dura până când economia îşi va găsi noul punct de echilibru de la care să pornească un nou ciclu de creştere. Aşa cum sublinia preşedinta Băncii Centrale Europene la câteva zile după anunţul de confirmare a eficacităţii primului vaccin candidat pentru avizare în Uniunea Europeană, „redresarea ar putea să nu fie liniară, ci mai degrabă instabilă, într-un mod on-off”.

În acest context, nivelul de incertitudine va rămâne foarte ridicat şi în prima parte a anului viitor. În perioada următoare realitatea poate îmbrăca o mulţime de forme dincolo de scenariile identificate şi analizate iar surprizele negative nu pot fi excluse.

Pandemia COVID-19 a avut o serie e efecte imediate asupra sectorului financiar ce au fost şi sunt în continuare gestionate adecvat:

  • Operaţional, măsurile de închidere a activităţilor şi de limitare a circulaţiei (persoanelor şi mărfurilor) au afectat semnificativ şi sectorul financiar, ca mai toate sectoarele economiei, dar nu cu intensitatea maximă pe care au resimţit-o activităţile  sfera serviciilor (ex. HORECA), şi s-au găsit soluţii de continuitate (chiar dacă eforturile au fost mari).
  • Intervenţia rapidă a autorităţilor (guvern, bancă centrală etc.) a condus la evitarea crizei de lichiditate ce putea fi generată de aceste blocaje atât în economie cât şi în sistemul financiar.

Practic, din perspectiva măsurilor implementate de BNR în contextul crizei COVID-19, privind în ordine cronologică, primele au vizat sistemele de plăţi şi decontare. Dată fiind rapiditatea cu care s-au propagat efectele negative ale pandemiei, BNR a reacţionat prompt pentru a asigura instituţiilor de credit lichiditatea necesară pentru a acomoda atât operaţiunile standard cât şi cererea clienţilor bancari pentru retrageri de numerar. BNR a asigurat băncilor fluxuri neîntrerupte de numerar pentru toate operaţiunile, inclusiv cele de lichidităţi pentru bancomate. Tot în acest context se încadrează şi aranjamentul cu Banca Centrală Europeană în cadrul căruia la nevoie BNR poate furniza lichiditate în euro, prin intermediul unei linii repo cu BCE.

Aceste măsuri privind sistemele de decontare şi de plăţi au fost însoţite în planul politicii monetare prin acţiuni menite să consolideze lichiditatea în sistemul bancar şi să asigure funcţionarea în condiţii adecvate a pieţei monetare.

Şocul din perspectiva lichidităţii generat de startul pandemiei COVID-19 în luna martie 2020 a fost bine gestionat de către sectorul bancar. După o reacţie puternică în luna martie, când s-a înregistrat o retragere din partea instituţiilor de credit a unor sume importante de numerar de la BNR pentru a acoperi cererea populaţiei şi a firmelor, în perioada următoare sursele de finanţare de la sectorul neguvernamental au înregistrat o creştere.

Din punct de vedere financiar, impactul crizei pandemice asupra sistemului financiar nu a fost până acum atât de vizibil pe cât a fost resimţit în economie, chiar dacă unele semne au existat totuşi şi în trimestrele II şi III.

Măsurile guvernamentale de protecţie a debitorilor afectaţi de pandemie concomitent cu flexibilizarea reglementărilor micro- şi macro-prudenţiale au temporizat acest impact.

Circa 564 de mii de debitori au apelat la facilităţile de amânare a ratelor, în baza moratoriului legislativ (OUG nr. 37/2020) şi/sau moratoriilor private adoptate de către instituţiile de credit. La finalul lunii iunie, volumul creditelor amânate la plată cumula 41,8 miliarde de lei, dintre care aproximativ un sfert au fost acordate în baza moratoriilor private. În condiţiile în care ponderea împrumuturilor deţinute de aceşti debitori era de circa 14,7% din totalul finanţărilor acordate, impactul asupra sectorului bancar poate fi semnificativ dacă ulterior expirării efectelor moratoriilor poziţia financiară a debitorilor care au apelat la această facilitate nu le va permite reluarea plăţii ratelor.

Împrumutătorii au putut să amâne la plată creditele oricărei persoane fizice şi juridice afectate de epidemia COVID‑19, fără aplicarea condiţiilor ce vizează gradul de îndatorare, limitarea creditului în funcţie de valoarea garanţiei şi durata maximă a creditului de consum. În continuare instituţiilor de credite le este permis ca, în conformitate cu cadrul de reglementare actual, să utilizeze temporar amortizoarele de capital constituite pe parcursul anilor precedenţi. Totodată, acestea au posibilitatea de a nu se încadra în nivelul minim al indicatorului de lichiditate. Aceste rezerve pot fi utilizate pentru a contribui la o bună funcţionare a sistemului şi a asigura lichidităţi suficiente firmelor şi populaţiei.

Pornind de la realitatea că aceste măsuri (şi altele similare lor) vor fi retrase de o manieră graduală şi previzibilă, într-un viitor încă incert, impactul financiar asupra sectorului bancar va începe să fie mai vizibil.

Este greu de imaginat că într-o criză economică de asemenea proporţii şi care generează modificări structurale pe termen lung, sistemul financiar nu va resimţi o parte din pierderi. Aşa că, este destul de probabil că vom începe să vedem acest lucru la un moment dat pe parcursul anului viitor.

De aceea, creditorii ar trebui să iniţieze din timp procesul de evaluare a capacităţii debitorilor de a-şi rambursa creditele după expirarea moratoriilor pentru a identifica problemele şi a gândi soluţii constructive şi echitabile.

Pandemia COVID-19 a debutat într-un moment în care sectorul bancar românesc era caracterizat de o rezilienţă bună în faţa riscurilor, rezultată în urma consolidării importante din ultimii ani a poziţiei de capital, a ameliorării calităţii activelor şi a unei structuri bilanţiere ce favorizează poziţia de lichiditate.

Creşterea fondurilor proprii disponibile pentru absorbţia pierderilor, soluţionarea unei părţi importante din soldul creditelor neperformante şi prezenţa consistentă în bilanţ a unor active cu lichiditate ridicată (preponderent titluri de stat şi expuneri faţă de banca centrală) sunt elemente care contribuie la întărirea poziţiei instituţiilor de credit în gestionarea efectelor pandemiei COVID-19.

Aferent lunii septembrie 2020, principalii indicatori de sănătate ai sectorului bancar se situau, de regulă, la valori mai bune faţă de cele consemnate la nivelul statelor membre ale UE.

O proporţie însemnată a profitului consemnat în 2019 a fost reţinut în capitalul instituţiilor de credit şi a contribuit la îmbunătăţirea solvabilităţii sectorului bancar (cu aproximativ 2 puncte procentuale, până la 22 la sută la finalul anului 2019).

Rata creditelor neperformante (4,1 la sută, septembrie 2020) s-a reînscris pe trend descendent începând cu luna iulie (după înregistrarea unui vârf de 4,4 la sută la finele lunii iunie 2020), în principal pe fondul impulsionării creditării sectorului real.

Gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante (63,4 la sută, septembrie 2020), a continuat să plaseze sectorul bancar într-o poziţie mai favorabilă comparativ cu media europeană (45 la sută, iunie 2020).

În ciuda diminuării încasărilor şi a încetinirii activităţii economice, deteriorarea disciplinei la plată a companiilor a fost prevenită de introducerea măsurilor economice precum: amânarea sau scutirea la plată a impozitelor, acoperirea cheltuielilor salariale a angajaţilor aflaţi în şomaj tehnic, posibilitatea de suspendarea a plăţii ratelor aferente creditelor bancare până la finalul anului şi accesarea de finanţări garantate de către stat prin programele IMM Invest şi IMM Leasing.

La nivelul populaţiei, măsura suspendării ratelor a prevenit creşterea ratei de neperformanţă dar acest risc poate reveni pentru o parte din portofoliu după expirarea moratoriului, fiind cu precădere mai ridicat în cazul debitorilor cu grad de îndatorare ridicat.

Evoluţia viitoare a ratei creditelor neperformante, atât la nivelul companiilor nefinanciare cât şi în cazul populaţiei va depinde de viteza de revenire a economiei precum şi de momentul şi maniera retragerii schemelor guvernamentale de sprijin.

În cazul în care efectele economice negative ale pandemiei se vor menţine pe o perioadă mai lungă, gradul ridicat de îndatorare al firmelor constituie o vulnerabilitate, dificultăţile unor segmente de companii nefinanciare putând să se propage atât de-a lungul lanţurilor comerciale cât şi către sectorul bancar.

În septembrie 2020, la câteva luni după şocul indus de COVID-19, indicatorii de soliditate financiară ai sectorului bancar sunt adecvaţi:

  • gradul total de capitalizare: 22,8 la sută (iunie 2020) (+3,1 pp anual).
  • gradul de acoperire cu lichidităţi de 283,7 la sută (septembrie 2020) (+59,7 pp anual).

Merită menţionat că printre factorii care ar putea atenua propagarea efectelor nefavorabile ale crizei asupra sectorului bancar se numără faptul că înainte de declanşarea pandemiei companiile cu credite bancare aveau o sănătate financiară agregată mai bună decât cea înregistrată pe ansamblul sectorului firmelor. Chiar şi firmele care au apelat la suspendarea ratelor de plată aveau anterior (la finele anului 2019), în medie, indicatori de sănătate financiară care le plasau în afara zonei de risc.

Mai mult, rezistenţa sectorului populaţiei s-a îmbunătăţit considerabil comparativ cu situaţia dinaintea crizei financiare globale. S-a observat o consolidare a avuţiei nete (care a crescut cu 11% în perioada de 12 luni anterioară declanşării pandemiei), pe ambele componente importante, atât din perspectiva deţinerilor de active imobiliare cât şi a deţinerilor de active financiare, acestea din urmă conferind un grad de lichiditate mai ridicat în situaţii neprevăzute.

Profitabilitatea sectorului bancar pe primele nouă luni s-a menţinut sub nivelul consemnat în perioada similară din anul anterior, descreştere ce poate fi considerată normală date fiind circumstanţele şi care nu generează probleme asupra stabilităţii financiare.

Degradarea condiţiilor macroeconomice, cauzată de pandemia COVID-19, a determinat scăderea profitabilităţii operaţionale, pe fondul creşterii costului riscului, încetinirii creditării şi continuării reducerii ratei medii a dobânzii aferentă creditelor în sold în monedă naţională.

Băncile cu o profitabilitate operaţională deficitară (indicatorul cost/venit de peste 60 la sută) sau cu pierderi din activitatea de exploatare se confruntă cu vulnerabilităţi structurale care continuă să se manifeste. Totodată, nevoia rapidă de adaptare a modului de lucru şi a proceselor interne ale fiecărei bănci, împreună cu gestionarea atentă a eventualelor riscuri de natură operaţională care sunt asociate acestei evoluţii constituie reprezintă o preocupare importantă a momentului actual.

În această perioadă sistemul bancar se confruntă cu o triplă provocare:

  1. de a susţine fluxul de credit în noile condiţii macroeconomice caracterizate de vulnerabilităţi şi incertitudini;
  2. de a gestiona riscurile financiare în creştere şi a-şi menţine robusteţea;
  3. de adaptare a activităţii la noile constrângeri generate de nevoia de siguranţă a angajaţilor şi clienţilor, dar şi în contextul dezideratului de îmbunătăţire a eficienţei operaţionale şi creştere a gradului de digitalizare.

Din această perspectivă, criza pandemică este mai mult decât doar un test al robusteţii sistemului, pentru care, aşa cum am văzut băncile sunt bine pregătite. Este şi o provocare la realizarea cât mai deplină unui rol vital în cadrul macro-sistemului economic.

Criza pe care o traversăm a arătat deja, mai mult decât crizele anterioare, nevoia de ameliorare a structurii economiei prin sporirea activităţilor de protejare a mediului, de implementare şi susţinere a inovaţiilor tehnologice (în special în domeniul digital), de creştere a incluziunii. Cred că nici una din aceste transformări nu poate fi realizată optim fără implicarea băncilor în asigurarea cel puţin a unei părţi consistente din finanţarea necesară.

În contextul la care mă refeream anterior, revenim cu discuţia la două vulnerabilităţi importante ale sistemului financiar din România: nivelul redus de incluziune şi intermedierea financiară scăzută, România ocupând din acest punct de vedere ultimul loc în Europa.

Împrumuturile acordate sectorului privat ca pondere din PIB au ajuns la 25,1% în scădere aproape continuă în ultimii nouă ani, în condiţiile în care acest indicator a înregistrat valori semnificativ mai mari în regiune (34,7 la sută în Ungaria, 51,9 la sută în Polonia, 53,3 la sută în Bulgaria, 53,4 la sută în Republica Cehă).

Intermedierea financiară redusă arată, pe de o parte, accesul redus la finanţarea bancară, sectorul financiar având o mică contribuţie la creşterea economică. Desigur, nu uităm că, pe de altă parte, aceasta împiedică aprofundarea dimensiunii financiare a crizei economice actuale, atenuând trecerea şocurilor de la economia reală la sectorul bancar.

Analiza îndatorării arată totuşi o evoluţie îngrijorătoare pentru corporaţiile nefinanciare: o dependenţă mai mare de finanţare externă. În martie 2020, datoria externă a corporaţiilor nefinanciare se ridica la 195 miliarde lei (din care aproximativ 80 la sută provin de la firme nerezidente aparţinând aceluiaşi grup ca şi companiile din România). Acest tip de finanţare implică o serie de riscuri suplimentare pentru stabilitatea financiară din România care devin mai relevante în contextul pandemiei COVID-19.

Ca o concluzie m-aş opri la două idei pe care le consider esenţiale în aceste momente pentru noi toţi:

  1. Probabil că una dintre etichetele potrivite pentru anul 2020 este „fără precedent”. Ne confruntăm cu toţii, la scară planetară, cu provocări complet noi. Chiar dacă pandemii au mai fost, nivelul actual de dezvoltare şi de complexitate a societăţii umane face ca valenţele actualei pandemii să fie foarte puţin comparabile cu cele din trecut. De aceea împreună căutăm să înţelegem, să colaborăm interinstituţional şi interdisciplinar în găsirea de soluţii, avem nevoie de competenţă şi de o combinaţie cât mai echilibrată între curaj şi prudenţă, flexibilitate şi menţinerea standardelor.
  2. Nu vom reuşi dacă nu acţionăm! Profesional, avem un dublu scop: depăşirea crizei şi îmbunătăţirea modului în care funcţionăm pentru a creşte rezilienţa organizaţiilor noastre, a macro-sistemului economic. Dacă nu lucrăm cu toată energia şi priceperea ghidaţi de aceste ţeluri, boala se va prelungi sau se va agrava”.
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO