+ Acţiunile băncilor centrale nu pot substitui reformele structurale; ele pot cel mult să câştige timp până acele reforme vor fi implementate. Dar băncile centrale capătă imaginea salvatorilor care pot şi trebuie să rezolve toate problemele.
+ O astfel de teorie este cea a menţinerii la un nivel foarte scăzut a ratelor dobânzii pentru o perioadă lungă de timp. În practică, date fiind blocajul canalelor monetare şi repararea bilanţurilor de către bănci şi companii, ţările care au cele mai scăzute rate ale dobânzii au şi cele mai scăzute rate de creştere economică.
+ Există patru obiective ale politicii monetare a dobânzilor scăzute. Două dintre ele sunt făcute publice: stimularea creşterii economice, respectiv combaterea deflaţiei.
+n Politicile acomodative practicate în prezent de marile bănci centrale fac mai mult rău decât bine. Ar fi timpul ca băncile centrale să şi facă ceea ce spun, reamintindu-le politicienilor că problemele pot fi rezolvate numai pe calea cea grea, a neplăcutelor reforme structurale.
