Denominarea leului din iulie 2005, respectiv tăierea a patru zerouri din coada monedei naţionale, a avut loc într-un moment când economia se despărţea de o lungă perioadă inflaţionistă, fiind o acţiune în urma căreia „nimeni nu a pierdut şi nimeni nu a câştigat“.
La zece ani de la lansarea leului greu, guvernatorul BNR Mugur Isărescu urează „viaţă mai lungă pentru leu“, tranziţia la euro intrând în prelungiri.
Turbulenţele care au zguduit economiile în anii de criză, chiar şi în ţări din zona euro, au lăsat loc pentru dezbateri aprinse privind oportunitatea adoptării mai rapide a euro de către membrii UE care nu au făcut deocamdată acest pas. Criza financiară şi economică internaţională a schimbat multe din paradigmele adoptării euro.
„În urmă cu zece ani i-am urat leului greu să aibă parte de sănătate. Atunci nu i-am spus să aibă viaţă scurtă, am găsit o formulare aşa de trecere la euro. Acum înclin să spun să aibă şi viaţă mai lungă, că este moneda noastră“, a afirmat ieri Mugur Isărescu. El spune că în 2005 economia se despărţea de o lungă perioadă inflaţionistă, înscriindu-se pe o curbă treptată a creşterii, competitivităţii şi eficienţei.
„Aveam astfel o premisă bună pentru denominare şi pentru capitalizarea avantajelor sale. La un deceniu distanţă constatăm că inflaţia a scăzut, iar leul a dobândit valori normale, inclusiv în ceea ce priveşte variaţiile de piaţă, valori europene, demne pentru statutul de monedă convertibilă.“
În anul tăierii celor patru zerouri, depozitele în lei reprezentau 55% din totalul depozitelor bancare, iar în prezent acestea reprezintă două treimi, potrivit datelor BNR.
„Concluziile după aceşti zece ani ar fi că în mod evident probabil că o să obţinem buletinul leului greu. Şi chiar încep să-mi pun serios problema dacă nu cumva vom asista şi la un majorat, peste opt ani“, consideră Sergiu Oprescu, preşedintele Alpha Bank şi preşedintele Asociaţiei Române a Băncilor.
