Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale, a declarat astăzi la Cluj, că intrarea în Uniunea Bancară ar fi o soluţie pentru a reduce dezintermedierea din partea băncilor străine în condiţiile în care finanţarea externă de la băncile-mamă a scăzut cu 35% faţă de momentul de început al crizei, jumătate din această reducere având loc în 2013.
“Este de dorit, din perspectiva asigurării stabilităţii financiare, să se ajungă în timp la un echilibru în structura finanţării bancare prin creşterea componentei sale interne. Dar aceste proces nu trebuie accelerat excesiv, întrucât o astfel de evoluţie ar afecta creşterea economică”, a spus Isărescu, la un eveniment organizat de Facultatea de Ştiinţe Economice din Cluj.
Guvernatorul a spus şi că aderarea la Uniunea Bancară este perferabilă înainte ca România să adopte moneda euro având în vedere că economia locală va intra oricum în acest grup odată cu intarea în uniunea monetară europeană.
“Existenţa Uniunii Bancare va produce efecte asupra sistemului financiar din România indiferent de statului de membru sau nemembru al acesteia. Este mai bine, deci, să ai un cuvânt de spus la adoptarea unor decizii care generează acele efecte, în condiţiile în care acestea vor fi oricum resimţite”, a spus guvernatorul Isărescu.
Guvernatorul BNR a mai spus că România este pregătită să intre în anticamera zonei euro (ERM II) din punctul de vedere al criteriilor de la Maastricht, care vizează indicatori precum inflaţia, dobânzile, stabilitatea cursului de schimb, deficitul bugetar şi datoria publică, dar acestea nu mai sunt suficiente, fiind necesară şi recuperarea decalajelor legate de nivelul de trai.
Ce a mai declarat Mugur Isărescu la Cluj
- Un argument puternic pentru aderarea unei ţări non-euro la Uniunea Bancară îl reprezintă, în opinia mea, prevalenţa în structura sectorului bancar a capitalului din zona Euro. În cazul României, apartenenţa la Mecanismul unic de supraveghere şi la Uniunea Bancară apare drept alegerea naturală, dat fiin că bancile din zona euro deţin peste 70% din activele nete şi din capitalul sistemului bancar din România.
- Pentru a protjea sistemele bancare naţionale, unele autorităţi de supraveghere pot impune măsuri prudenţiale privind controlul capitalurilor, transferurile şi creditarea intragrup, limitarea activităţii sucursalelor sau interzicerea repatrierii profiturilor, determinând unele bănci să reducă activitatea filialelor lor în ţările-gazdă.
- A rămâne în afara Uniunii Bancar poate genera costuri considerabile pentru ţările nemembre ale zonei euro, acestea fiind vulnerabile la efectele de contagiune, dacă băncile străine au prezenţă masivă în sistemul lor bancar.
- Prin neparticiparea la Uniunea Bancară, soluţia pentru o bancă-mamă aflată în dificultate ar putea fi adoptată luând în calcul doar interesele ţării de origine a acesteia, ceea ce ar prejudicia interesul ţării-gazdă.
Principalele puncte atinse în prezentarea Guvernatorului BNR
