Economia lumii este lovită şi din faţă şi din spate de noua gripă chinezească, care pune la încercare inventivitatea băncilor centrale şi capacitatea guvernelor de a colabora pentru a respinge o criză fără precedent

Coronavirusul dă o rară lovitură dublă economiei mondiale, atât pe partea de ofertă, cât şi pe cea de cerere, ameţind-o pentru câteva luni şi ameninţând cu recesiunea câteva economii mari.

Tancurile petroliere ancorate în largul mării de-a lungul ţărmurilor Chinei sunt transformate în de­pozite pentru milioane de barili de ţiţei pentru că ra­finăriile nu le mai primesc, iar milioane de barili de petrol vest-african destinate pieţei chineze şi eu­ropene stau nevândute. Pur şi simplu nu mai există cerere pentru această sursă de energie.

În acelaşi timp, exporturile chineze de componente şi piese vitale pentru produse variind de la automobile la telefoane celulare s-ar putea să fi scăzut cu 2% în februarie, în ritm anualizat, ceea ce a produs altor state şi industriilor lor pagube de 50 de miliarde de dolari, estimează ONU.

Pe de o parte, epidemia de coronavirus loveşte capacitatea de producţie de bunuri în condiţiile în care unele fabrici chineze rămân închise, iar muncitorii sunt obligaţi să stea acasă, scrie Bloomberg. Restricţiile de mişcare şi lipsa de activi­tate industrială blochează lanţurile de furnizare inter­naţionale, lăsând companiile din afara Chinei fără piese şi materii prime necesare afacerilor lor.

Şocul pe latura ofertei a fost iniţial considerat ca o perturbare pe termen scurt, uşor de inversat odată ce epidemia este adusă sub control. De aici şi predicţiile iniţiale că avansul economic global va urma o traiectorie în formă de V, reducându-se în primul trimestru şi revenind în următoarele săptămâni. Însă acum şi cererea scade.

Epidemia s-a extins în afara Chinei, iar consumatorii din ce în ce mai îngrijoraţi sunt reticenţi la a mai face cumpă­rături, în a călători şi a mânca la restaurant. Re­zul­tatul este că se cree­ază condiţii pentru ca fir­mele, pe lângă trimi­terea acasă a anga­jaţilor, să înce­teze a mai efectua an­gajări şi investiţii, iar acest lucru face mai dură lovi­tura pentru cheltu­ieli.

Ce efecte vor avea cele două şocuri a stârnit dezbateri printre econo­mişti. Kenneth Rogoff, profesor de economie la Universitatea Harvard, a scris recent că nu poate fi exclus un şoc inflaţionist provocat de diminuarea ofertei ca în anii 1970. Alţii apreciază că urmează o nouă rundă de inflaţie slabă. Cert este că se vor acumula presiuni şi mai mari pentru ca guvernele şi băncile centrale să consolideze părţile slabe din econo­mii. „O recesiune clasică implică un deze­chilibru între cerere, care slăbeşte, şi ofertă, în exces“, explică David Wilcox, fost oficial al Rezervei Federale americane şi acum asociat al Institutului Peterson pentru Econo­mie Internaţională. „În acea situaţie mai comună, factorii de decizie ştiu cum pot ajuta la înlocuirea cererii lipsă. Însă acest caz este mai complicat deoa­rece implică lovituri date atât asupra cererii, cât şi ofertei.“ Epidemia riscă să arunce în recesiune Franţa şi Italia, unele dintre cele mai mari economii ale zonei euro, iar im­pactul unei crize de durată ar putea produce o spirală „vicioasă“ în care pieţele scad, se arată într-un aver­tisment al Comisiei Europene trimis miniştrilor de finanţe din zona euro şi văzut de Bloomberg. În aceste condiţii, statele europene vor acţiona probabil coor­donat pentru a reduce pagubele, ceva ce miniştrii de finanţe din G7 n-au reuşit să convină săp­tămâna aceasta. Sunt analişti care apreciază că şi eco­nomia Chinei se va contracta în primul trimes­tru al acestui an, ceva de neconceput în ur­mă cu doar 3 luni.

Lovitura dublă explică de ce economia lumii se îndreaptă spre cea mai slabă creştere de după recesiunea globală din 2009, iar ţintele de inflaţie ale băncilor centrale devin tot mai greu de atins.

Lovitura dublă explică şi de ce Rezerva Federală a SUA a recurs marţi la cea mai mare reducere de do­bândă din 2008 încoace într-o manevră de urgenţă care iniţial a lăsat perplexă piaţa de acţiuni. Pentru băn­cile centrale, cea mai mare îngrijorare este că tă­ie­rile de dobânzi nu vor redeschide fabricile şi nu-i vor aduce înapoi la muncă pe muncitori. Chiar şi pen­tru sprijinirea cererii după ce epidemia de corona­virus se va fi terminat, şefii băncilor centrale va tre­bui să fie mai inventivi - va fi nevoie probabil de com­binarea reducerilor de dobânzi cu programe cu ţintă pre­cisă pentru reconstruirea încrederii şi finanţarea eco­­nomiei prin credit. De mai multă inventivitate va fi nevoie şi deoarece cele mai multe dintre băncile cen­trale sunt la limită cu muniţia de politică mo­ne­ta­ră.

Cum prima salvă trasă de Fed în actuala criză a avut doar efecte limitate, guvernele sunt obligate să facă mai mult. În SUA, Camera Reprezentaţilor a adoptat un proiect pentru cheltuieli de urgenţă de 7,8 miliarde de dolari prin care va fi finanţat un răspuns la epidemie. Un rol central în acest plan îl are re­energizarea burselor de acţiuni. Guvernul Franţei a cerut zonei euro să fie pregătită pentru folosirea unor sti­mulente bugetare, care ar fi  mai eficiente decât sti­mulentele de politică monetară pentru resuscitarea eco­nomiei. Italia, ţara din afara Asiei unde virusul a lovit cel mai puternic, a anunţat un program de sti­mu­lare de 3,6 miliarde de euro. Fondul Monetar In­ter­naţional a anunţat că pune la dispoziţia statelor cu ve­nituri medii şi mici finanţare de 50 de miliarde de do­lari pentru a le ajuta să atenueze impactul epi­de­mi­ei.

Mai practică, dar şi mai apropiată de China, India intenţionează să aducă din ţara vecină cu avioanul piesele care lipsesc industriei, mai ales sectorului auto, notează Reuters. „Au trecut doar primele valuri ale crizei“, a avertizat fostul secretar al Trezoreriei SUA Lawrence Summers.

bogdan.cojocaru@zf.ro