„Impactul este benefic asupra exportatorilor către alte continente precum Orientul Mijlociu sau Asia unde preţurile sunt exprimate mai degrabă în dolari. Referitor la importurile energetice şi mai ales la costul gazelor, întărirea dolarului american va fi compensată mai mult decât necesar de scăderea preţului gazelor ca urmare a indexării la un preţ al petrolului în scădere semnificativă“, afirmă Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.
Exporturile pe piaţa americană sunt de echivalentul a sub un miliard de euro, adică numai 2% din exporturile totale ale companiilor româneşti.
Firmele locale sunt dependente de pieţele din Uniunea Europeană, mărfurile livrate în afara spaţiului comunitar fiind de aproximativ 1,5 mld. euro dintr-un total de 52 mld. euro.
Practic, efectul benefic al aprecierii dolarului este resimţit mai degrabă de cei cu economii în moneda americană. Cine a pariat pe dolar în primăvara anului trecut are acum un câştig de 22%, adică de patru ori mai mare decât câştigul dintr-un depozit în lei, unde dobânda ajunge la maximum 3,5% pe an.
Cei care şi-au ţinut economiile în dolari şi-au asumat însă un risc în condiţiile în care dobânzile la depozitele în moneda americană sunt vizibil mai mici decât la lei, respectiv în jur de 1% pe an.
La nivelul economiei, aprecierea dolarului are mai degrabă efecte negative, crede analistul economic Aurelian Dochia. „Majoritatea exporturilor sunt către zona euro, nu sunt către zona de dolar, şi avem importuri în zona de dolar, tot ce ţine de energie, de petrol. Aşa că în ultima vreme benzina deja a început să se scumpească în loc să se menţină măcar la nivelul la care ajunsese în februarie, unul din motive fiind şi tendinţa ascendentă a dolarului.“”
Aprecierea dolarului faţă de leu vine în contextul în care moneda americană a câştigat teren în mod constant în faţa euro de la jumătatea anului trecut şi a ajuns în prezent la o paritate de 1,1 dolari/euro. Tranzacţiile cu dolari sunt reduse pe piaţa valutară locală, astfel că banca centrală stabileşte cursul de schimb leu/dolar în funcţie de cotaţiile euro/dolar pe pieţele internaţionale şi leu/euro pe piaţa de la Bucureşti. Cursul afişat ieri de BNR a fost de 4,0041 lei/dolar. Dolarul era cotat la circa 3,2 lei în martie anul trecut.
Evoluţia ascendentă a dolarului vine în condiţiile în care SUA, cea mai mare economie mondială, se află în plină creştere economică, cu un plus de peste 2% anul trecut şi cu o scădere a şomajului spre nivelul de dinaintea crizei din 2008. Pe de altă parte, economia zonei euro stagnează, în principal din cauza restrângerii finanţărilor acordate de marile grupuri financiare europene. Economia europeană se bazează într-o măsură mult mai mare decât cea americană pe finanţarea de la bănci. Analiştii se aşteaptă ca războiul valutar să se intensifice în trimestrele următoare.
Dolarul mai avusese un episod de apreciere în 2012, dar atunci s-a oprit la 3,8 lei pe piaţa locală şi la 1,2 euro pe pieţele internaţionale. Atunci, euro pierdea teren în faţa monedei americane în condiţiile în care criza datoriilor suverane ale Greciei ajunsese la apogeu, iar investitorii puneau în discuţie chiar integritatea zonei euro.
Situaţia Greciei se află din nou în discuţie, dar lucrurile sunt mai stabile decât în 2012. Moneda europeană este afectată acum mai mult de procesul de relaxare cantitativă (tipărirea de bani şi achiziţia de titluri de stat de către Banca Centrală Europeană). Deprecierea euro s-ar putea accentua dacă banca centrală a SUA decide să majoreze dobânda-cheie, ceea ce ar putea alimenta cererea de dolari din partea investitorilor aflaţi în căutare de randamente mai mari.
„Principalul motiv pentru creşterea dolarului ţine de măsurile de politică monetară ale băncilor centrale. Banca centrală americană ar putea reveni la o tendinţă de creştere a dobânzilor anul acesta, în timp ce în zona euro s-a anunţat un program de relaxare cantitativă, care are ca efect deprecierea euro. Evoluţia este rezultatul combinat al acestor două mişcări din zona politicilor monetare”, afirmă Aurelian Dochia.
Leul a fost mai stabil în faţa euro în ultima perioadă, ceea ce ar putea atenua aprecierea dolarului faţă de moneda naţională. Cursul este în jurul a 4,45 lei/euro, iar în ultimele luni a fluctuat într-un interval strâns între 4,4 şi 4,5 lei/euro, iar analiştii nu se aşteaptă la mişcări semnificative în perioada următoare. „Există puţine argumente pentru o depreciere mai mare a leului peste 4,46 unităţi/euro pe termen scurt, având în vedere îmbunătăţirea climatului de risc şi situaţia mai liniştită în ceea ce priveşte Grecia şi Ucraina“, au scris într-o notă analiştii de la ING Bank.
Dolarul se mai apropiase de pragul de 4 lei şi la jumătatea lunii ianuarie, dar atunci nu a reuşit să treacă peste acest nivel, iar în săptămânile următoare chiar a consemnat o tendinţă de depreciere. Un episod de volatilitate pe piaţa valutară a fost consemnat în ianuarie în ceea ce priveşte cotaţia francului elveţian. Francul elveţian a crescut atunci cu peste 20% în numai câteva zile, pe fondul deciziei băncii centrale a Elveţiei de a renunţa la un curs maxim de 1,2 franci faţă de euro, care a determinat investitorii să cumpere masiv franci.
Francul elveţian atinsese în ianuarie un maxim de aproape 4,6 lei, dar în prezent a revenit spre nivelul de 4,1 lei. Aprecierea francului a avut un impact uriaş asupra unui număr de 75.000 de români cu credite în moneda elveţiană. Mulţi au luat aceste credite în 2007-2008, când cursul era 2-2,2 lei/franc, astfel că aceştia trebuie să plătească acum rate duble faţă de nivelul iniţial. Aprecierea dolarului are un impact mult mai mic din această perspectivă, în condiţiile în care numărul creditelor în monedă americană este nesemnificativ.
Raliul dolarului, un plus prea mic pentru exportatorii în SUA
Companiile româneşti au trimis în primele 11 luni din anul trecut în SUA exporturi de echivalentul a 875 mil. euro, cu 16% peste nivelul din aceeaşi perioadă a anului 2013, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică (INS). Deşi SUA este în continuare cea mai puternică economie din lume şi are o populaţie de peste 300 de milioane de oameni, pentru companiile româneşti nu a fost o destinaţie principală de export. La un total al exporturilor româneşti de 48,7 mld. euro în primele 11 luni din 2014, ponderea exporturilor americane este de sub 2%. La nivelul întregului an exporturile româneşti au depăşit 52 mld. euro, un nivel record. Exporturile româneşti sunt dependente de ţările UE, în contextul în care la nivelul primelor 11 luni exporturile în toate celelalte ţări din lume mai puţin cele din Uniune au fost de 1,4 mld. euro. Atât pentru exporturile extra UE, cât şi SUA cifrele oferite de INS sunt în euro, deşi de cele mai multe ori ele sunt plătite în dolari. SUA nu este o destinaţie de top pentru exporturile româneşti, doar pe pietele extracomunitare Rom=nia avand exporturi de 14 mld. euro.
„Economia românească este puternic integrată în Europa, ba, mai mult, principalii exportatori români au capital străin şi de regulă acesta este european. Să luăm exemplul Dacia, principalul exportator local. Grupul Renault, proprietarul Dacia, este francez şi are o prezenţă slabă în SUA”, spune economistul Aurelian Dochia. El adaugă însă că valoarea totală a exporturilor către piaţa din SUA ar putea creşte dacă se iau în considerare exporturile secundare. Spre exemplu, germanii de la Mercedez produc componente auto în România pe care le exportă apoi în Germania, iar de acolo pleacă produse finite spre SUA. Aceste exporturi nu sunt însă contorizate local ca exporturi în SUA. Ba mai mult, exportatorii români nu pot beneficia de avantajul unui dolar puternic deoarece exporturile se fac către Germania în euro. În ultimul an dolarul s-a apreciat cu peste 20% faţă de leu în contextul în care economia SUA creşte puternic, iar cea europeană încă avansează greu. Această situaţie avantajează exportatorii locali care încasează mai mulţi bani. Cei mai mulţi exportatori din top 20 sunt din industria auto – cum este cazul grupului Continental sau al producătorului Ford -, dar şi din industria militară sau petrolieră - Luftkin sau Cameron. Unele dintre aceste companii au acţionariat american.O piedică pentru companiile româneşti care vor să exporte în SUA pot fi şi taxele suplimentare şi birocraţia.
Jucătorii din piaţă, ca spre exemplu producătorii de pantofi, spun că încheierea unui acord de comerţ între SUA şi Europa ar ajuta industria locală de profil. În prezent, cele două părţi negociază un acord comercial cunoscut sub numele de Transatlantic Trade and Investment Partnership (Parteneriatul Transatlantic de Comerţ şi Investiţii), care ar presupune printre altele reducerea sau eliminarea taxelor vamale. Producătorii români de încălţăminte spre exemplu, au livrat direct în 2013 pantofi de 11 milioane de dolari în Statele Unite ale Americii, o piaţă pe care au pătruns mai puternic abia în ultimii ani, dar care are însă un potenţial uriaş, spun reprezentanţii patronatului Sfera Factor, ai cărei membri concentrează peste 90% din exporturile de încălţăminte şi mărochinărie ale României, evaluate la peste 1,3 mld. euro în 2013. Piaţa de încălţăminte din SUA este una dintre cele mai mari din lume, importurile anuale ridicându-se la 25 mld. dolari.
“Cred că aceste bariere tarifare şi birocratice pot reprezenta un obstacol pentru companiile mici, nu însă şi pentru cele mari. Cu siguranţă însă că este mai greu să exporţi în SUA decât în UE unde ai o piaţă unică. Cred totuşi, ţinând cont de mărimea pieţei din SUA, că România ar trebui să aibă o strategie mai coerentă şi activă privind exporturile pe această piaţă şi altele extracomunitare”, completează Dochia. (Cristina Roşca)
