A trecut un an de cand Guvernul dadea cu banul pentru a se hotari daca sa privatizeze mai intai BCR sau CEC si in timp ce prima si-a gasit deja cumparator, pentru a doua proprietarul inca tine petitorii la poarta, testandu-le rabdarea.
Intre timp, numele si capitalul de incredere la nivelul unei mari parti a populatiei raman principalele active ravnite de investitori, pe langa reteaua extinsa, insa performantele financiare ale bancii intarzie sa se imbunatateasca semnificativ.
Strategia de privatizare a CEC a ajuns la a treia editie, desi statul a angajat un consultant cu blazon - JP Morgan - pentru a face treaba.
Asa se face ca in timp ce Parlamentul are pe masa o ordonanta a Guvernului din decembrie anul trecut pentru modificarea strategiei, Ministerul Finantelor, reprezentant al statulul ca unic actionar al CEC - a pregatit inca o hotarare de amendare a procedurilor de vanzare.
Toate acestea dupa ce timp de trei luni, din ianuarie pana in martie, Guvernul a intors spatele celor sase investitori interesati de preluarea bancii, sub pretextul meditatiei asupra unei posibile amanari a privatizarii din cauza ofertelor financiare preliminare considerate prea slabe.
Si cu toate ca presedintele CEC, Eugen Radulescu, a desenat rapid o strategie de dezvoltare pe doi ani, care ar fi scos din buzunarul statului circa 200 mil. euro, meditatia a fost intrerupta brusc de atentionarile venite de la UE si FMI. De altfel, si Ministerul Finantelor a admis in cele din urma ca strategia in cauza se baza prea mult pe dorinta si prea putin pe putinta.
Dezmortirea brusca a spiritelor l-a facut pe unul din membrii Comisiei de privatizare, Bogdan Olteanu, sa se grabeasca sa avanseze si un termen pentru depunerea ofertelor financiare angajante: 25 aprilie. Termenul e numai bun, imediat dupa Paste, insa strategia de privatizare pe baza careia investitorii ar trebui sa-si faca socotelile nu este gata. Pe principiul "daca vor CEC-ul, sa aiba rabdare" si - de ce nu? - sa bage mai adanc mana in buzunar, mica agitatie creata de decizia reluarii privatizarii tinde sa se transforme iar in apatie.
Atent la cutume, Ministerul Finantelor a gasit timp sa-si consulte Comisia de dialog social asupra hotararii de modificare a strategiei, care ridica la 85% pachetul de actiuni scos la vanzare si permite ca in faza finala sa se bata trei competitori, pentru fortarea unui pret cat mai mare.
Ei bine, membrii Comisiei nici macar nu sunt de acord cu privatizarea. O alta adunare - Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania, reprezentanta a sectorului privat, pledeaza de asemenea, in mod bizar, pentru mentinerea CEC in proprietatea statului. In mijlocul acestor discutii filosofice nesfarsite, CEC se tot duce la vale.
Amanarile se razbuna
In urma cu un an, statul putea scoate la vanzare o institutie bancara cu o cota de piata de circa 6%, acum felia s-a subtiat la 4,4%. Adica un an de la lansarea unui program de restructurare si constructie de produse nu a fost de-ajuns pentru oprirea declinului.
Desi a strans o echipa de bancheri cu reputatie, intre care Gabriela Tudor si Cristian Tudorancea, Eugen Radulescu inca nu a reusit sa puna mamutul la treaba. Bancherii au desenat produse dupa modelul bancilor adevarate, insa Gabriela Tudor si Cristian Tudorancea nu pot ajunge sa le si vanda la ghiseele sucursalelor cu geamuri prafuite.
Tot ce au reusit functionarii si nepotii lor din reteaua de 1.400 de unitati a CEC a fost sa lipeasca pe aceleasi geamuri coli A4, de pe care clientii ar putea afla oferta de credite a bancii.
De altfel, pe langa nepriceperea in vanzari a unei mari parti a personalului, noile produse sunt complet vaduvite de ajutorul unei strategii de comunicare. De pilda, in urma cu trei luni, CEC a intrat pe piata cardurilor. Care a fost mesajul promotional care a insotit acest eveniment? ÃNou - CarduriÃ, afisat pe cateva panouri publicitare razlete si in presa scrisa. CEC are dobanzi atractive la o serie de credite, insa clientii care nu se obosesc sa citeasca hartiile din geam nu prea afla despre noile oferte. Probabil ca astfel de aspecte nu sunt neaparat relevante pentru clientela CEC formata in mare parte din persoane in varsta, insa banca nu poate miza la nesfarsit pe aceasta categorie.
In astfel de conditii, CEC risca sa ramana in mintea publicului cu imaginea unitatii incremenite in forma de dinainte de ?"90 in care nu intri decat daca ai de platit taxe sau amenzi, desi pentru acestea rezolvi deja mai usor la Posta. Si chiar daca brandul "CEC" este unul dintre cele mai vechi de pe piata, notorietatea sa a avut de suferit in ultimii cincisprezece ani, mai ales dupa ce seriozitatea si siguranta batranei institutii au fost puse la indoiala in contextul scandalului FNI.
Cat valoreaza CEC? Discutia se poate purta in primul rand asupra unei valori reale, date de proprietatile imobiliare reprezentate de reteaua extinsa, dar si asupra valorii potentiale, data de exploatarea cuvenita a retelei respective, in conditiile in care aceasta ajunge in orase mici si sate. Adica exact acolo unde alte banci nu sunt prezente, deci nu ar avea concurenta, si unde vor ajunge din ce in ce mai mult fonduri europene.
La capitolul proprietati imobiliare au fost o serie de probleme legate de certificarea dreptului de proprietate al CEC asupra mai multor unitati, situatie care a ingreunat de la bun inceput procedurile de privatizare. Insa chiar si asa, tendinta de crestere aproape constanta a pretului unui metru patrat de constructie face din reteaua CEC un activ pretios, chiar daca astazi localizarea multor sucursale nu le plaseaza in zonele cele mai cautate.
In acelasi timp, efortul desprafuirii agentiilor, al instruirii si improspatarii personalului nu este neaparat comparabil cu investitiile pe care alte banci le fac an de an pentru extinderea retelelor cu cateva zeci de sucursale. In plus, CEC este singura institutie care ajunge acolo unde numai Posta isi mai ofera serviciile.
Si totusi, unele banci sustin ca este mai tentant sa construiesti de la zero decat sa preiei o institutie invechita pe care sa o restructurezi. Chiar austriecii de la Erste Bank, care isi afirmasera initial interesul exclusiv pentru CEC, avand in vedere si similitudinile istorice, au ajuns intre timp la concluzia ca mai degraba merita sa plateasca un pret mai mare pentru o banca moderna precum BCR, decat sa pompeze bani pentru a scoate la lumina CEC. Apoi, dintre jucatorii care s-au luptat pentru BCR, numai belgienii de la Dexia si grecii de la National Bank of Greece au luat in considerare CEC-ul ca pe o a doua varianta.
Competitori regionali pe lista ofertantilor
Statul a ramas cu sase oferte preliminare, alaturi de cele mentionate intrand in cursa OTP, Raiffeisen, EFG Eurobank si Monte dei Paschi.
In cazul OTP, majoritatea analistilor straini sunt de acord ca preluarea CEC ar reprezenta singura sansa a acesteia de a-si mai consolida pozitia in regiune, dupa ce a ratat mai multe achizitii in ultima vreme. Ungurii au deja o baza de constructie, dupa cumpararea RoBank in urma cu doi ani, insa este foare greu de avansat de la o cota de piata de numai 0,6%, in conditiile unei concurente din ce in ce mai dure.
Raiffeisen, salvatoarea Bancii Agricole, se afla intr-o pozitie favorabila data de faptul ca si-a probat deja capacitatea de modernizare si dezvoltare a unei banci, chiar daca in ultimul an nu a mai reusit sa-i creasca semnificativ cota de piata. Avand in vedere ca inca ocupa pozitia a treia in clasamentul activelor, eventuala achizitie a CEC ar transforma piata intr-un camp de lupta intre austrieci, atat timp cat Erste Bank ar fi lider, iar viitoarea UniCredit/HVB/ Tiriac va fi de fapt subordonata Vienei, la Bank Austria Creditanstalt. Un asemenea scenariu ar intari dominatia austriaca pe piata financiara, tinand cont si de investitiile din asigurari, insa pana la urma astfel de aspecte sunt relative, avand in vedere ca asemenea Bank Austria si alte institutii financiare austriece pot deveni tinte de preluare pentru mari grupuri internationale, inclusiv datorita prezentei solide pe piata romaneasca.
Daca nu ajunge nici la unguri, nici la austrieci, CEC ar putea intra intr-una din familiile grecilor de la National Bank of Greece sau EFG Eurobank. Ambele banci detin deja pozitii semnificative, mai ales a doua, care controleaza Bancpost. Totusi, schimbarea la fata a Bancpost tinde sa se prelungeasca, inclusiv din cauza faptului ca grecii si-au consolidat de-abia anul trecut pozitia de actionar majoritar. De asemenea, banca a intrat pe pierdere in 2005 ca urmare a efortului de restructurare si modernizare. Evident, efortul de modernizare a CEC va fi inca si mai greu.
Nici National Bank of Greece nu s-a remarcat ca investitor la Banca Romaneasca. Desi au preluat banca in 2003, timp de un an nu s-a intamplat nimic vizibil, de-abia in 2005 avand loc o expansiune relativ agresiva prin deschidere de noi unitati, lansarea de produse si promovarea acestora pe piata. Ca si in cazul Bancpost, efortul s-a vazut rapid in cresterea cheltuielilor si scaderea profitului. Oricum, este stiut faptul ca o unitate noua are nevoie de 6-12 luni pentru a deveni rentabila, in timp ce cheltuielile aferente functionarii sunt inregistrate in contabilitate din prima zi. Grecii anuntasera si un proiect de schimbare a imaginii bancii, astfel incat aceasta sa reflecte apartenenta la grupul elen, insa pana la urma nu s-a concretizat nimic. Banca Romaneasca are o cota de piata de 1,8%, cresterea fiind la fel de dificila ca in cazul OTP dat fiind mediul din ce in ce mai concurential.
Un caz aparte il constituie belgienii de la Dexia, care si-au dorit si BCR si au incercat sa-si promoveze imaginea in presa mai mult decat alti investitori. De anul trecut, au pe piata o subsidiara care se ocupa de finantari pentru municipalitati, aceasta fiind una din specializarile de baza ale bancii-mama. Pe zona retailului, Dexia nu este un brand important in Europa Centrala si de Est. Ramane de vazut cat de mult vor fi dispusi sa se lupte pentru CEC. Din punctul de vedere al analistilor, inca si mai bizar este interesul manifestat de italienii de la Monte dei Paschi. Reprezinta o institutie bancara inca mult mai batrana decat CEC, care nu s-a remarcat in niciun fel prin investitii in afara Peninsulei.
Conform informatiilor neoficiale, dintre ofertele preliminare depuse la sfarsitul anului trecut, cea mai bine clasata a apartinut grecilor de la EFG Eurobank. Prin strategia care urmeaza a fi definitivata, statul va incerca sa aduca in faza finala chiar trei jucatori, care sa se bata in preturi. In prima etapa, pretul va conta in proportie de 75%, fiind luate in considerare si aspecte precum experienta in restructurare sau profilul investitorului.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
