Bănci și Asigurări

Csaba Bálint, membru CA al BNR: Economia României ar putea să aibă în T4/2020 o evoluţie mai favorabilă decât media UE

Csaba Bálint, membru CA al BNR: Economia României ar...
15.12.2020, 15:55 250

Csaba Bálint, membru CA al BNR, este de părere că economia României ar putea să înregistreze în ultimul trimestru al anului o evoluţie mai bună comparativ cu media UE, ca urmare a disipării efectelor de bază induse de către sectorul agricol.

”Datorită valului de toamnă al epidemiei împreună cu reintroducerea măsurilor administrative de distanţare socială, în majoritatea statelor membre ale UE este preconizată o nouă scădere a PIB în ultimul trimestru al anului. Totuşi, această imagine nefavorabilă asociată T4 trebuie completată cu faptul că noul declin va fi mult mai moderat decât cel din T2. În termeni trimestriali, pentru UE, majoritatea analiştilor se aşteaptă la o scădere în intervalul 2%-3%. În acest context, procesul de redresare ar putea fi întrerupt sau chiar inversat uşor inclusiv în economia autohtonă. Totuşi, ca urmare a disipării efectelor de bază induse de către sectorul agricol, economia României s-ar putea să prezinte cifre relativ mai favorabile decât media UE în T4”, spune Csaba Bálint  într-o opinie publicată de BNR.

Din perspectiva acestuia, revenirea completă a economiei locale în 2022 este plauzibilă încă, fiind condiţionată însă de mai mulţi factori.

”Cu privire la perspectivele pe termen lung, deşi incertitudinile au crescut în mod semnificativ, revenirea completă a economiei autohtone în cursul anului 2022 încă este plauzibilă, fiind însă condiţionată de producţia şi livrarea eficientă a vaccinului împotriva COVID-19, de utilizarea înţeleaptă a fondurilor oferite de UE, respectiv de corecţia graduală a deficitelor structurale”.

Citiţi aici opinia integrală:

1. În ce stadiu se află procesul de recuperare?

 

Cele mai recente date ale Institutului Naţional de Statistică (INS) au arătat că, în termeni trimestriali, economia României a înregistrat o rată de creştere robustă, de 5,6%, în trimestrul III al anului 2020, recuperând parţial pierderea de 12,2% din trimestrul II. Astfel, în comparaţie anuală, PIB-ul ţării s-a diminuat cu „doar” 6,0% în trimestrul III după o contracţie de 10,3% în trimestrul II (Grafic 1).

Rata de creştere trimestrială din trimestrul III (5,6%) corespunde unui nou record istoric, totuşi, se situează cu o marjă semnificativă sub aşteptările preliminare ale specialiştilor. În acelaşi timp, performanţa economiei româneşti în trimestrul III pare să fie şi sub cele înregistrate la nivelul UE: scăderea anuală medie a membrilor UE a fost de 4,2% (vs. 6,0% în România). Prin urmare, iniţial, cifrele PIB agregate au cauzat o dezamăgire în rândul analiştilor.

Însă, trebuie menţionat faptul că rata anuală de scădere a economiei autohtone a fost mai accentuată decât cea mediei UE, în primul rând, datorită evoluţiei slabe a sectorului agriculturii ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile din acest an. Ponderea acestui sector primar în PIB-ul trimestrului III este deosebit de ridicată, iar astfel o scădere profundă a agriculturii se transpune într-o contribuţie negativă semnificativă la formarea PIB. Eliminând efectul specific al agriculturii, faţă de perioada corespunzătoare din anul precedent, economia României ar fi înregistrat un declin de 3,6% în trimestrul III.

În ceea ce priveşte evoluţia condiţiilor financiare, este important de menţionat faptul că după o perioadă extrem de agitată imediat după izbucnirea pandemiei, detensionarea a început relativ repede. Apoi, în trimestrul III, se poate observa o consolidare a situaţiei în baza indicatorului publicat de BCE (indicele încearcă să măsoare nivelul stresului financiar), acesta stabilizându-se la valori relativ scăzute (Grafic 2). Cu privire la evoluţia preţurilor de consum, putem remarca faptul că inflaţia headline se situează în interiorul intervalului de variaţie asociat ţintei staţionare, şi se aşteaptă ca şi inflaţia CORE2 ajustat să se întoarcă în apropierea ţintei până la finele acestui an.

Astfel, pe ansamblu, evoluţiile de pe parcursul trimestrul III pot fi considerate ca fiind favorabile din perspectiva procesului de revenire a economiei. Însă drumul către recuperarea deplină pare să fie în continuare o provocare, mai ales în contextul noului val al epidemiei.

 

Grafic 1. Contribuţii la creşterea economică (variaţie anuală, %)

 

 

Sursă: INS, calcule proprii

 

Grafic 2. Indicele stresului financiar (luna T, asociată cu izbucnire crizei = 0, puncte de bază)

 

 

Notă: indicele urmăreşte evoluţii pe trei pieţe principale (acţiuni, obligaţiuni suverane şi piaţa valutară), dar ţine cont şi de corelaţiile observate între pieţe, având capacitatea de a indica un stres mai sever, o caracteristică generală a şocurilor sistemice.

Sursă: BCE, calcule proprii 

 

2. Calea îngustă între două alternative extreme

 

Până când vaccinul sau alte soluţii medicale eficiente devin disponibile pe scară largă, factorii de decizie din ţările afectate grav de epidemie sunt obligaţi să găsească calea îngustă între două alternative extreme. Măsurile fiind dependente şi de capacitatea respectiv nivelul de pregătire a sistemelor de sănătate şi altor sisteme specifice având scop de a împiedica răspândirea virusului (cum ar fi infrastructura necesară pentru efectuarea testelor, depistarea persoanele infectate etc.).

Pe de o parte, dacă nu se impun măsuri restrictive, SARS-CoV-2 se poate răspândi deosebit de repede. În Europa, în timpul valului de primăvară, estimările au sugerat că, în medie, o persoană infectată a transmis virusul către alte 2-3 persoane. Practic, aceasta înseamnă că numărul cazurilor active se poate dubla sau chiar tripla în doar două săptămâni. Într-o lună, acest ritm alert ar conduce la 4-9 şi, în şase săptămâni, la 8-27 de persoane infectate. Capacităţile sistemelor de sănătate, atât în Europa de Vest cât şi pe plan intern, nu ar putea să facă faţă unui astfel de val exponenţial. În acest scenariu extrem, absenţa intervenţiei ar putea duce la o criză umanitară, tulburări sociale şi alte potenţiale daune sistemice cu efecte negative severe nu numai pe termen scurt, ci şi pe termen mediu şi lung. În acest context ipotetic, un colaps economic ar părea să fie inevitabil.

Cealaltă opţiune extremă disponibilă factorilor de decizie ar fi impunerea unor măsuri de închidere generalizată ale economiilor. Din păcate, majoritatea ţărilor, inclusiv România, au fost forţate de înrăutăţirea condiţiilor de pe plan sanitar să utilizeze astfel de instrumente în anumite faze ale crizei coronavirus. Această abordare este foarte eficientă în combaterea epidemiei, însă implică costuri economice imediate şi deosebit de ridicate. Din punct de vedere economic, în acest scenariu există riscul ca aplicarea acestor soluţii să aibă efecte secundare mai dăunătoare decât boala iniţială.

În concluzie, pare că alegerea nu este una simplă şi uşoară, întrucât ambele opţiuni extreme implică o povară excepţional de grea pentru societate şi economie. Prin urmare, în această perioadă dificilă, este o responsabilitate dar şi un interes comun al indivizilor şi a factorilor de decizie să caute o soluţie de compromis care se află undeva între cele două opţiuni extreme.

 

3. Epidemie şi mobilitate

 

Pentru a obţine o imagine mai exactă asupra gravităţii situaţiei este nevoie de instrumente care să ne ajute în măsurarea parametrilor principali ai epidemiei şi, implicit, al efectelor acesteia asupra economiei. Care sunt indicatorii cel mai des utilizaţi pentru monitorizarea unei situaţii epidemice?

Desigur, există multe opţiuni. În literatura de specialitate şi în analizele aplicate, experţii în domeniu urmăresc o serie de indicatori în mod simultan. În analiza de faţă, urmează să fie prezentată o abordare simplificată, al cărei element central este numărul de reproducţie efectiv, cunoscut şi sub numele indicatorului R .

Indicatorul R reprezintă numărul mediu de pacienţi infectaţi pornind de la un singur caz, cu alte cuvinte, cât de infecţios este virusul sau cât de repede se răspândeşte epidemia. Pentru stabilizarea situaţiei epidemice este nevoie de reducerea indicatorului la 1, în timp ce valori sub acest prag indică deja atenuarea efectelor bolii.

Poate fi făcut un calcul simplu al numărului de reproducţie în baza informaţiilor publicate de autorităţi, împărţind numărul cazurilor noi la numărul cazurilor active din ziua precedentă şi, ulterior, înmulţind cu 14 (numărul cazurilor active poate fi aproximată ca o sumă a cazurilor noi din ultimele 14 zile). Datorită caracteristicilor specifice ale procedurii de testare (de exemplu, de obicei în zilele de luni se prelucrează mai puţine teste), datele zilnice arată oscilaţii semnificative, însă cu ajutorul mediei mobile pe 7 zile, tendinţele pot fi identificate cu mai multă uşurinţă (Grafic 3).

 
 

Grafic 3. Evoluţia indicatorului R

 

 

Sursă: Ministerul Afacerilor Interne, calcule proprii 

 
 

Este important de menţionat că indicatorul calculat conform descrierii de mai sus arată o imagine semnificativ întârziată asupra situaţiei epidemice. Mai precis, de la infectare până la apariţia primelor simptome ale bolii de obicei trec 5-7 zile, de la apariţia simptomelor şi până la prelevarea efectivă a probei, este nevoie de alte 1-5 zile la care se adaugă încă 1-2 zile până la obţinerea rezultatului final. Astfel, datele privind evoluţia epidemică suferă întârzieri de cca. 7-14 zile în total. Mai mult, pot exista situaţii în care de la momentul infectării şi până la obţinerea testului pozitiv să treacă o perioadă şi mai lungă de timp. Prin urmare, la interpretarea tendinţelor este important să se ţină cont de acest aspect specific.

Pentru o înţelegere mai structurată a tendinţelor (Graficele 4-7), a fost presupus că indicatorul pentru ziua t poate fi descris de trei factori principali plus valoarea reziduală E(t) , conform ecuaţiei de mai jos (descrierea detaliată a modelului propus urmează să fie prezentată într-o lucrare de cercetare separată):

 

În momentul izbucnirii epidemiei, nivelul indicatorului R(t) era mult mai ridicat, deoarece ne confruntam cu un virus complet necunoscut la nivelul opiniei publice. Printre altele, nu se ştia cum trebuie gestionată situaţia şi, mai mult decât atât, s-au vehiculat în spaţiul public inclusiv informaţii contradictorii. Odată cu trecerea timpului, însă, am început să adunăm tot mai multe informaţii suplimentare legate de măsurile de apărare împotriva virusului. Am devenit mai atenţi, evitând în mod conştient contactul personal, păstrând distanţa, purtând mască şi altele. Acest proces de învăţare, marcat cu Rlc(t) în ecuaţie, poate fi descris printr-o curbă care la începutul perioadei analizate se situează la niveluri relativ ridicate (ceea ce ar corespunde unui nivel redus al cunoştinţelor despre măsurile de prevenţie). Apoi curba începe să coboare rapid iar ulterior, pe termen lung, se aplatizează apropiindu-se gradual de pragul 1. Cu alte cuvinte, stabilizarea epidemiei prin acest proces de învăţare necesită un timp relativ îndelungat. Desigur, odată cu utilizarea diferitelor vaccinuri eficiente pe scară largă, nu se poate exclude nici ca indicele R să se reducă sub pragul de 1, astfel virusul să dispară complet din viaţa noastră de zi cu zi.

Al doilea factor Rdev(t) permite abateri temporare de la tendinţa pe termen lung. Ne putem gândi la această componentă ca fiind o serie de valuri în jurul curbei de învăţare care sunt cauzate de diverse motive. Un astfel de motiv poate fi sezonalitatea. Nu avem o înţelegere completă asupra fenomenului, totuşi, numeroase semne sugerează faptul că evoluţia epidemiei este influenţată de factori sezonieri. Similar gripei obişnuite, virusul SARS-CoV-2 pare să se răspândească mai încet în timpul verii, când temperaturile sunt mai ridicate şi mai repede în perioade cu temperatură scăzută. Măsurile specifice de gestionare a epidemiei adoptate de autorităţi, o relaxare a disciplinei în rândul populaţiei sau apariţia focarelor locale pot declanşa valuri similare cu cele cauzate din motive sezoniere. Din păcate, primii doi factori (curba de învăţare Rlc(t) şi Rdev(t), deviaţii temporare de la curba de învăţare) nu sunt indicatori observabili şi din acest motiv, nu pot fi măsuraţi cu precizie. Astfel, valorile aproximative ale acestora trebuie estimate cu ajutorul tehnicilor statistice, cum ar fi, de pildă, aplicarea diferitelor metode de filtrare.

Al treilea factor principal care influenţează valoarea indicatorului R(t) este mobilitatea populaţiei Rmob la momentul t-l, iar măsurarea tendinţelor principale poate fi capturată prin utilizarea datelor publicate de giganţii tehnologici. Fiindcă mobilitatea poate fi măsurată fără întârzierile specifice procesului de testare, indicatorul se introduce cu t-l în ecuaţie.

De exemplu, să presupunem că valul epidemiologic se află în faza iniţială, astfel curba de învăţare Rlc(t) sugerează o transmisie rapidă a virusului, valoarea acesteia aflându-se la nivelul 2. În plus, dacă epidemia izbucneşte în sezonul rece, Rdev(t) ar indica o deviaţie pozitivă (1,1) de la tendinţă determinată de curba de învăţare. Prin urmare, fără intervenţii, indicatorul R(t) ar trebui să ia valoarea de 2,2 (2 * 1,1 = 2,2). În această situaţie deosebit de dificilă, din păcate nu rămân multe opţiuni, mobilitatea populaţiei trebuie redusă semnificativ pentru a încetini răspândirea epidemiei. În cazul în care mobilitatea gospodăriilor scade de la nivelul obişnuit (1,0) la doar 0,4, valoarea indicatorului R(t) s-ar reduce sub pragul 1 (2 * 1,1 * 0,4 = 0,88). Pe parcursul primului val epidemic, multe ţări au trecut printr-o situaţie similară ca urmare a introducerii măsurilor administrative generalizate de distanţare socială.

Odată cu sosirea toamnei, viteza de răspândire a epidemiei a arătat o creştere semnificativă atât în România cât şi la nivel European iar, cu o oarecare întârziere, indicatorii s-au înrăutăţit şi în Statele Unite. Ulterior, începând cu finalul lunii octombrie şi până la începutul lunii noiembrie se poate observa o schimbare de direcţie la nivelul Uniunii Europene (Grafic 8). În acest sens, reintroducerea măsurilor administrative de distanţare socială în paralel cu scăderea mobilităţii populaţiei a jucat un rol deosebit de important. Viteza de răspândire a epidemiei a putut fi încetinită cel mai eficient în statele în care nivelul mobilităţii era mai scăzut (Grafic 9). Deşi, în rândul economiilor individuale, variaţii semnificative pot fi detectate din mai multe motive specifice fiecărei ţări - curbele de învăţare la nivel de ţară şi abaterile ciclice ar putea fi destul de diferite -, datele sugerează că reducerea mobilităţii la 0,75 (intervalul de incertitudine: 0,66-0,83) ar putea să fie suficientă pentru stabilizarea situaţiei epidemice. Este important de menţionat că, în cazul primului val, a fost necesară o reducere mult mai drastică, în apropierea intervalului 0,40-0,50, pentru a recâştiga controlul asupra răspândirii SARS-CoV-2 (Tabel 1 şi 2).

În concluzie, virusul nu este invincibil, însă eforturile care vizează menţinerea situaţiei în coordonate gestionabile rămân solicitante. Până când vaccinarea sau alte soluţii medicale eficiente vor fi disponibile pe scară largă, reducerea mobilităţii (prin măsuri luate la nivelul autorităţilor sau la nivel individual) rămâne unul dintre cele mai puternice instrumente disponibile pentru gestionarea situaţiei sanitare.

 
 

Grafic 4. Curba de învăţare

 

 

Sursă: calcule proprii

 
 

Grafic 5. Deviaţii temporare de la curba de învăţare

 

 

 Sursă: calcule proprii

 
 

Grafic 6. Indicele de mobilitate (medie mobilă pe 7 zile)

 

 

Sursă: Google, calcule proprii

 
 

Grafic 7. Descompunerea indicatorului R (medie mobilă pe 7 zile)

 

 

Sursă: Ministerul Afacerilor Interne, Google, calcule proprii

 
 

Grafic 8. Evoluţia indicatorului R la nivel UE şi SUA (medie mobilă pe 7 zile)

 

 

Sursă: ECDC, calcule proprii

 
 

Grafic 9. Comparaţia indicatorilor de mobilitate şi R în diverse regiuni (medie mobilă pe 14 zile)

 

 

Sursă: ECDC, Google, calcule proprii

 
 

 

 
 
 

4. Mobilitate şi economie

 

După cum a fost evidenţiat în secţiunile anterioare, reducerea mobilităţii şi, mai general, a numărului contactelor personale sunt instrumente eficiente în combaterea epidemiei. Cu toate acestea, soluţia ar putea implica efecte negative excepţional de mari asupra activităţii economice. În timp real, măsurarea precisă a efectelor pare să fie o provocare aproape imposibilă, deoarece costurile asociate depind de structura economică a unei ţări, de pregătirea digitală, de nivelul de integrare în lanţurile de producţie şi distribuţie globale şi de o serie de alţi factori specifici. Cu toate acestea, într-un cadru simplificat, ar putea fi rezonabil să presupunem că nivelul de activitate economică al unei ţări este puternic influenţat de evoluţia mobilităţii la nivel naţional.

Deloc surprinzător, se poate observa o corelaţie puternică între nivelul mobilităţii şi activitatea economică (Grafic 10). Mai precis, analizele sugerează că, în cazul României, o reducere de un punct procentual a mobilităţii gospodăriilor poate implica o scădere a activităţii economice cu cca. 0,25 (0,16-0,33) puncte procentuale. Evaluarea relaţiilor într-un context internaţional depăşeşte scopul prezentei lucrări. Cu toate acestea, după publicarea datelor PIB pentru perioada T1 2020 - T3 2020, evaluările pot fi extinse relativ uşor la nivelul statelor membre UE, Regatul Unit şi Statele Unite ale Americii (Grafic 11). În acest sens, regresiile panel implementate cu diferite setări indică rezultate destul de similare, cu coeficienţi estimaţi care variază în intervalul 0,18-0,37. Întrucât agenţii economici adoptă soluţii din ce în ce mai eficiente pentru a depăşi provocările generate de epidemie, este de aşteptat ca sensibilitatea activităţii economice la fluctuaţiile mobilităţii să slăbească într-o oarecare măsură. Prin urmare, în perspectivă, valorile inferioare din intervalul determinat de estimările asociate coeficienţilor ar putea fi mai adecvate, atunci când se evaluează impactul viitor al măsurilor de distanţare socială asupra economiei reale.

Desigur, rezultatele obţinute în baza unor informaţii dintr-o perioadă foarte scurtă de timp ar trebui folosite cu o precauţie adecvată. Cu toate acestea, într-un mediu în schimbare rapidă, cadrul simplificat prezentat în această secţiune poate oferi semnale timpurii, completând astfel gama largă a analizelor mai aprofundate efectuate de factorii de decizie.

 
 

Grafic 10. Comparaţia indicelui de mobilitate cu nivelul de activitate economică (date lunare)

 

 

Notă: cu privire la activitatea economică, estimarea a fost făcută pe baza unui model cu factori comuni dinamici (DFM)

Sursă: INS, CE, Google, calcule proprii

 
 

Grafic 11. Comparaţia indicelui de mobilitate cu nivelul PIB real în diverse regiuni (date trimestriale)

 

 

Sursă: Eurostat, INS, Google, calcule proprii

 
 

5.Perspective

 

În ceea ce priveşte perspectivele economice, este important de menţionat faptul că, datorită valului de toamnă al epidemiei împreună cu reintroducerea măsurilor administrative de distanţare socială, în majoritatea statelor membre ale UE este preconizată o nouă scădere a PIB în ultimul trimestru al anului. Totuşi, această imagine nefavorabilă asociată T4 trebuie completată cu faptul că noul declin va fi mult mai moderat decât cel din T2. În termeni trimestriali, pentru UE, majoritatea analiştilor se aşteaptă la o scădere în intervalul 2%-3%.

În acest context, procesul de redresare ar putea fi întrerupt sau chiar inversat uşor inclusiv în economia autohtonă. Totuşi, ca urmare a disipării efectelor de bază induse de către sectorul agricol, economia României s-ar putea să prezinte cifre relativ mai favorabile decât media UE în T4.

Cu privire la perspectivele pe termen lung, deşi incertitudinile au crescut în mod semnificativ, revenirea completă a economiei autohtone în cursul anului 2022 încă este plauzibilă, fiind însă condiţionată de producţia şi livrarea eficientă a vaccinului împotriva COVID-19, de utilizarea înţeleaptă a fondurilor oferite de UE, respectiv de corecţia graduală a deficitelor structurale.


 

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO