BNR a dat publicităţii joi după-amiază, minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al băncii centrale din 10 ianuarie 2022, atunci când a majorat rata dobânzii de politică monetară de la 1,75%, la nivelul de 2% pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2022, iar rata Lombard, la care se împrumută băncile, de la 2,5% pe an, la 3% pe an.
În cadrul documentului, membrii Consiliului au arătat că activitatea economică şi-a încetinit considerabil creşterea în T3/2021 la 0,4%, de la 1,5% în T2/2021, contrar aşteptărilor. Totodată, s-a observat că dinamica anuală a activităţii economice a consemnat o scădere vizibil mai pronunţată în T3/2021 decât cea anticipată, la 7,4 %, de la 13,9 % în T2/2021, rămânând totuşi înaltă din perspectivă istorică, cu aportul majoritar al consumului gospodăriilor populaţiei, precum şi cu cel neobişnuit de mare adus, şi în acest interval, de variaţia stocurilor.
În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare au continuat să crească relativ alert în perioada noiembrie-decembrie 2021, atingând maxime ale ultimilor aproape 2 ani, sub impulsul dat de noua majorare a ratei dobânzii de politică monetară, precum şi pe fondul caracterului restrictiv al condiţiilor lichidităţii şi al aşteptărilor privind creşterea pe mai departe a ratei dobânzii-cheie, potenţate şi de evoluţiile din regiune.
Randamentele titlurilor de stat şi-au prelungit, la rândul lor, ascensiunea, deşi într-un ritm încetinit, inclusiv în contextul detensionării scenei politice şi al comportamentului mixt al randamentelor titlurilor de stat pe termen lung din economiile dezvoltate şi din cele emergente, rămânând însă semnificativ deasupra celor din regiune, pe întregul spectru de maturităţi. Totodată, IRCC şi-a inversat traiectoria în debutul anului curent, iar creşterea lui se va accentua probabil sensibil în trimestrul II, au semnalat unii membri ai Consiliului.
În această conjunctură, cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil pe palierul mai înalt atins în ultima lună a trimestrului III 2021, chiar şi în condiţiile majorărilor mai mari ale ratelor dobânzilor-cheie efectuate de către bănci centrale din regiune.
“Riscurile la adresa ratei de schimb a leului sunt, însă, ridicate şi cu potenţiale implicaţii adverse asupra inflaţiei şi a indicatorilor de vulnerabilitate externă”, au atenţionat membrii Consiliului, evocând, în principal, trendul de accentuare a dezechilibrului extern şi incertitudinile asociate procesului de consolidare bugetară în contextul crizei energetice şi al mersului pandemiei, precum şi probabila accelerare a normalizării conduitei politicii monetare de către Fed, de natură să afecteze apetitul global pentru risc.
Mai jos este redată în întregime Minuta şedinţei de politică monetară a Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României din 10 ianuarie 2022, aşa cum apare pe site-ul BNR
Membri ai Consiliului de administraţie al Băncii Naţionale a României prezenţi la şedinţă: Mugur Isărescu, preşedinte al Consiliului de administraţie şi guvernator al Băncii Naţionale a României; Florin Georgescu, vicepreşedinte al Consiliului de administraţie şi prim-viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Leonardo Badea, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Eugen Nicolăescu, membru al Consiliului de administraţie şi viceguvernator al Băncii Naţionale a României; Csaba Bálint, membru al Consiliului de administraţie; Gheorghe Gherghina, membru al Consiliului de administraţie; Cristian Popa, membru al Consiliului de administraţie; Dan-Radu Ruşanu, membru al Consiliului de administraţie; Virgiliu-Jorj Stoenescu, membru al Consiliului de administraţie.
În cadrul şedinţei, Consiliul de administraţie a discutat şi adoptat decizia de politică monetară, pe baza datelor şi analizelor privind evoluţiile macroeconomice, financiare şi monetare curente şi de perspectivă prezentate de direcţiile de specialitate şi a altor informaţii interne şi externe disponibile.
În discuţiile privind evoluţia recentă a dinamicii preţurilor de consum, membrii Consiliului au arătat că rata anuală a inflaţiei a urcat în octombrie la 7,94 la sută, de la 6,29 la sută în septembrie, iar în noiembrie a scăzut la 7,80 la sută, sub impactul plafonării şi compensării preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru populaţie, depăşind uşor la finele celor două luni din trimestrul IV 2021 nivelul prognozat. S-a remarcat că şi această creştere a fost determinată cu precădere de componente exogene ale IPC, similar trimestrelor precedente, şi că aportul majoritar a aparţinut acum scumpirii consistente a combustibililor, pe seama categoriei non-benzină şi motorină, urmat de contribuţia mai modestă adusă de mărirea preţurilor LFO. Influenţele venite de pe segmentul energie electrică şi gaze naturale au fost mult mai reduse în acest interval, în condiţiile în care schemele de compensare şi plafonare au contrabalansat parţial majorările substanţiale de preţuri la gaze naturale operate de furnizori în cele două luni şi au provocat o scădere semnificativă a preţului energiei electrice în noiembrie.
Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat, de asemenea, să crească ceva mai alert decât s-a anticipat, mărindu-se de la 3,6 la sută în septembrie, la 4,0 la sută în octombrie şi la 4,3 la sută în noiembrie. O proporţie de aproape 80 la sută din avans a venit, însă, din creşterile generalizate şi peste aşteptări consemnate pe segmentul alimentelor procesate, prioritar sub impactul scumpirii materiilor prime pe pieţele internaţionale, a energiei şi a transportului, au observat membrii Consiliului. Totodată, contribuţiile, relativ egale, aduse de subcomponenta mărfurilor nealimentare şi de cea a serviciilor au fost minore, chiar şi în condiţiile unei sfere largi de produse şi servicii care au înregistrat noi mici creşteri de preţuri, cel mai probabil în corelaţie cu mărirea costurilor de producţie pe plan extern, dar şi intern, inclusiv în contextul valului patru al pandemiei.
În urma analizei, membrii Consiliului au convenit că prelungirea mersului ascendent relativ alert al ratei anuale a inflaţiei CORE2 ajustat este atribuibilă şocurilor adverse pe partea ofertei, mai ales celor externe, ale căror efecte directe şi indirecte au fost potenţate pe plan intern de cotele tot mai ridicate ale aşteptărilor inflaţioniste pe termen scurt. În discuţii au fost evidenţiate creşterile ample consemnate în ultimele luni de preţurile producţiei industriale la nivel european şi pe plan intern – sub influenţa majorării preţurilor energiei, altor materii prime şi transportului, precum şi ca efect al crizei semiconductorilor şi al altor blocaje persistente în lanţurile de producţie şi aprovizionare –, de natură să afecteze, cu un anumit decalaj de timp, dar şi în funcţie de situaţia cererii, preţurile cvasi-totalităţii bunurilor şi serviciilor destinate consumului, inclusiv prin intermediul importurilor. În acelaşi timp, au fost reliefate noile ajustări semnificative în sus ale anticipaţiilor inflaţioniste pe termen scurt ale agenţilor economici, dar şi relativa rigiditate dovedită de cele pe termen mai lung – care au cunoscut doar mici creşteri –, precum şi tendinţa abruptă de erodare a puterii de cumpărare a consumatorilor, reflectată de intrarea şi adâncirea în teritoriul negativ a dinamicii salariului mediu net real, în ultimele luni.
În ceea ce priveşte poziţia ciclică a economiei, membrii Consiliului au arătat că activitatea economică şi-a încetinit considerabil creşterea în trimestrul III – la 0,4 la sută, de la 1,5 la sută în trimestrul II –, contrar aşteptărilor. S-a concluzionat că evoluţia face probabilă restrângerea excedentului de cerere agregată în acest interval la o valoare mult inferioară celei previzionate în noiembrie 2021, dată fiind inclusiv recenta revizuire notabilă în jos a datelor statistice privind ritmul creşterii economiei în semestrul I 2021, implicând şi o depăşire relativ mai modestă în trimestrul II a nivelului PIB pre-pandemie.
Totodată, s-a observat că dinamica anuală a activităţii economice a consemnat o scădere vizibil mai pronunţată în trimestrul III decât cea anticipată, la 7,4 la sută, de la 13,9 la sută în trimestrul II, rămânând totuşi înaltă din perspectivă istorică, cu aportul majoritar al consumului gospodăriilor populaţiei, precum şi cu cel neobişnuit de mare adus, şi în acest interval, de variaţia stocurilor. Contribuţia formării brute de capital fix a devenit însă, în mod neaşteptat, marginal negativă, în premieră pentru ultimele 11 trimestre, în principal ca efect al accentuării contracţiei lucrărilor de reparaţii capitale, ce a devansat, ca impact, creşterile uşoare în termeni anuali ale construcţiilor noi şi ale investiţiilor nete în uti¬laje, inclusiv mijloace de transport.
Şi contribuţia exportului net la dinamica anuală a PIB a rămas negativă, dar s-a redus semnificativ faţă de trimestrul anterior, chiar şi în condiţiile unei scăderi ceva mai pronunţate a variaţiei anuale a exporturilor de bunuri şi servicii, în raport cu cea evidenţiată în cazul importurilor. Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a accelerat însă puternic creşterea în termeni anuali, pe fondul evoluţiei relativ mai nefavorabile a preţurilor importurilor, iar deficitul de cont curent a continuat să se majoreze faţă de trimestrul similar al anului trecut, deşi într-un ritm relativ încetinit, valoarea lui cumulată pe ansamblul primelor 9 luni din an depăşind-o cu aproape 55 la sută pe cea înregistrată în acelaşi interval din 2020. Evoluţiile au fost considerate deosebit de îngrijorătoare de către membrii Consiliului, chiar dacă parţial ele pot fi atribuite unor factori conjuncturali, iar acoperirea deficitului de cont curent cu investiţii străine directe şi transferuri de capital s-a ameliorat uşor pe ansamblul primelor trei trimestre.
Referitor la piaţa muncii, membrii Consiliului au remarcat că evoluţiile general favorabile de pe această piaţă au resimţit în lunile de toamnă influenţe venite din deteriorarea situaţiei epidemiologice şi din înăsprirea restricţiilor de mobilitate, precum şi din acutizarea blocajelor în lanţurile globale de aprovizionare şi din creşterea accentuată a costurilor cu energia şi cu alte materii prime. Astfel, efectivul salariaţilor şi-a stopat creşterea în septembrie, iar în octombrie s-a mărit doar marginal, depăşind cu puţin nivelul pre-pandemic. În acelaşi timp, rata şomajului BIM şi-a corectat doar parţial în septembrie creşterile semnificative înregistrate în precedentele două luni, iar în octombrie s-a menţinut constantă, la 5,3 la sută, vizibil peste valorile pre-pandemie.
Rata locurilor de muncă vacante şi-a accelerat însă uşor creşterea în trimestrul III, au sesizat mai mulţi membri ai Consiliului, condiţii în care raportul dintre cererea de forţă de muncă şi oferta disponibilă a continuat să se mărească relativ alert, neatingând totuşi valorile înalte din anii anteriori pandemiei. Totodată, s-a observat că cele mai recente sondaje de specialitate indică intenţii solide de angajare pentru trimestrul I 2022, cu excepţia sectorului industrial, unde acestea tind să slăbească, cel mai probabil ca efect al perturbării lanţurilor de producţie şi aprovizionare şi al costurilor ridicate. Au fost, de asemenea, evocate deficitele de personal de pe anumite segmente ale pieţei, ce pot genera presiuni asupra salariilor, mai ales pe fondul ascensiunii ratei inflaţiei, precum şi influenţele, totuşi relativ modeste, decurgând din majorarea la începutul anului curent a salariului minim brut pe economie, dar şi efectele de sens opus probabil generate de politica salarială din sectorul public prefigurată pentru acest an.
Perspectiva apropiată a pieţei muncii rămâne însă marcată de mari incertitudini, au convenit membrii Consiliului, date fiind persistenţa blocajelor în lanţurile globale de aprovizionare şi a cotaţiilor foarte înalte ale materiilor prime, în principal ale celor energetice – cu potenţial impact advers major asupra activităţii în unele ramuri –, dar şi extinderea probabilă pe plan intern a noului val pandemic provocat de varianta mai contagioasă a coronavirusului, Omicron. Riscurile induse de evoluţia pandemiei sunt totuşi atenuate de gradul mai redus de severitate a restricţiilor posibil reinstituite şi de capacitatea crescută a firmelor de a funcţiona într-un asemenea context, precum şi de prelungirea măsurilor guvernamentale vizând păstrarea relaţiilor de muncă, au susţinut mai mulţi membri ai Consiliului.
Dincolo de orizontul apropiat de timp, persistă incertitudini legate de capacitatea unor firme de a se menţine viabile ulterior sistării măsurilor de sprijin guvernamental, dar şi în contextul costurilor ridicate cu energia şi alte materii prime, precum şi al sincopelor în aprovizionare şi al nevoii de tehnologizare, ce ar putea conduce la restructurări sau falimente. Importante pentru situaţia viitoare a pieţei muncii rămân, totodată, consecinţele probabilei extinderi a automatizării şi digitalizării pe plan intern, precum şi recursul în creştere progresivă al angajatorilor la lucrători extracomunitari.
În ceea ce priveşte condiţiile financiare, membrii Consiliului au arătat că principalele cotaţii ale pieţei monetare interbancare au continuat să crească relativ alert în perioada noiembrie-decembrie 2021, atingând maxime ale ultimilor aproape 2 ani, sub impulsul dat de noua majorare a ratei dobânzii de politică monetară, precum şi pe fondul caracterului restrictiv al condiţiilor lichidităţii şi al aşteptărilor privind creşterea pe mai departe a ratei dobânzii-cheie, potenţate şi de evoluţiile din regiune. Randamentele titlurilor de stat şi-au prelungit, la rândul lor, ascensiunea, deşi într-un ritm încetinit, inclusiv în contextul detensionării scenei politice şi al comportamentului mixt al randamentelor titlurilor de stat pe termen lung din economiile dezvoltate şi din cele emergente, rămânând însă semnificativ deasupra celor din regiune, pe întregul spectru de maturităţi. Totodată, IRCC şi-a inversat traiectoria în debutul anului curent, iar creşterea lui se va accentua probabil sensibil în trimestrul II, au semnalat unii membri ai Consiliului.
În această conjunctură, cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil pe palierul mai înalt atins în ultima lună a trimestrului III 2021, chiar şi în condiţiile majorărilor mai mari ale ratelor dobânzilor-cheie efectuate de către bănci centrale din regiune. Riscurile la adresa ratei de schimb a leului sunt, însă, ridicate şi cu potenţiale implicaţii adverse asupra inflaţiei şi a indicatorilor de vulnerabilitate externă, au atenţionat membrii Consiliului, evocând, în principal, trendul de accentuare a dezechilibrului extern şi incertitudinile asociate procesului de consolidare bugetară în contextul crizei energetice şi al mersului pandemiei, precum şi probabila accelerare a normalizării conduitei politicii monetare de către Fed, de natură să afecteze apetitul global pentru risc.
Membrii Consiliului au remarcat, de asemenea, dinamica anuală în creştere neîntreruptă a creditului acordat sectorului privat, aceasta continuând să urce în teritoriul de două cifre în octombrie şi noiembrie, în condiţiile prelungirii ascensiunii variaţiei deosebit de înalte a componentei în lei, inclusiv cu aportul programelor guvernamentale, dar şi pe fondul dinamizării uşoare a creditului în valută. Au fost reliefate nivelurile ridicate consemnate atât de fluxul împrumuturilor în lei acordate societăţilor nefinanciare, cât şi de cel al creditelor pentru locuinţe – doar cu ceva mai mic decât vârful istoric atins în luna septembrie. Pe acest fond, soldul creditului în monedă naţională şi-a accelerat creşterea, până la 19 la sută în noiembrie, iar ponderea lui în total s-a mărit la 72 la sută.
În ceea ce priveşte evoluţiile viitoare, membrii Consiliului au arătat că, potrivit noilor date şi evaluări, rata anuală a inflaţiei va creşte probabil gradual în următoarele luni, depăşind astfel valorile uşor descrescătoare evidenţiate pe acest orizont de timp de prognoza pe termen mediu din luna noiembrie 2021. S-a reamintit că aceasta indica un vârf al dinamicii inflaţiei de 8,6 la sută în iunie 2022, urmat de o descreştere până la 5,9 la sută în decembrie 2022 şi apoi la 3,3 la sută în septembrie 2023 – uşor sub limita de sus a intervalului ţintei.
Noua înrăutăţire a perspectivei apropiate a inflaţiei este atribuibilă integral efectelor directe şi indirecte, recente şi viitoare, ale şocurilor adverse pe partea ofertei, ce afectează în perspectivă atât evoluţia componentelor exogene ale IPC, cât şi dinamica inflaţiei de bază, au subliniat în mai multe rânduri membrii Consiliului. Determinante sunt majorările mai ample de preţuri anticipate a fi consemnate de energia electrică şi gazele naturale – chiar şi în contextul aplicării măsurilor de compensare şi plafonare –, precum şi de alimentele procesate, în principal pe fondul ascensiunii cotaţiilor produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare. Influenţe suplimentare sunt aşteptate din scumpirea produselor din tutun, dar şi a unor mărfuri nealimentare, inclusiv a celor importate, sub impactul majorării costurilor şi al blocajelor în lanţuri de producţie şi aprovizionare. Toate acestea sunt de natură să amplifice şi să prelungească mai mult deviaţia pozitivă a ratei anuale a inflaţiei de la limita de sus a intervalului ţintei, mai ales ulterior sistării măsurilor de compensare şi plafonare a preţurilor la energie, dar şi să genereze pe orizontul mai îndepărtat de timp efecte de bază dezinflaţioniste, au observat membrii Consiliului.
Efectele schemelor temporare de compensare şi plafonare a preţurilor la energie, precum şi modul de evaluare şi de includere a acestora în calculul IPC continuă să se caracterizeze însă printr-un grad ridicat de incertitudine, iar balanţa integrală a riscurilor induse de factorii pe partea ofertei rămâne înclinată uşor în sens ascendent pe termen scurt, au conchis membrii Consiliului, deşi, nu poate fi exclusă o corecţie descendentă a cotaţiilor produselor energetice în a doua parte a anului curent şi o ameliorare mai evidentă a lanţurilor globale de producţie şi aprovizionare, aflată acum într-un stadiu incipient.
În acest context, membrii Consiliului s-au arătat foarte preocupaţi de amplitudinea probabil atinsă în perspectivă apropiată de puseul inflaţionist provocat de şocurile pe partea ofertei şi de riscul ca acesta să genereze efecte secundare importante, eventual printr-o spirală salarii-preţuri. În aceste condiţii, s-a subliniat în mod repetat necesitatea ancorării anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, inclusiv din perspectiva credibilităţii băncii centrale, printr-o nouă reacţie a politicii monetare. În acelaşi timp, s-a convenit că o eventuală tentativă a băncii centrale de a contracara efectele inflaţioniste directe ale şocurilor adverse pe partea ofertei ar fi nu doar ineficace, ci chiar contraproductivă, întrucât ar provoca pierderi ample activităţii economice şi ocupării forţei de muncă pe termen mai lung.
În ceea ce priveşte presiunile inflaţioniste pe partea cererii, membrii Consiliului au observat că noile evaluări indică o stagnare a activităţii economice în trimestrul IV 2021, urmată de o revenire modestă în trimestrul I 2022 – inclusiv în contextul noilor valuri pandemice, al crizei energetice şi al blocajelor în lanţurile de producţie şi aprovizionare –, faţă de încetinirea graduală a creşterii anticipată în noiembrie 2021, implicând o scădere mult mai accentuată a dinamicii anuale a PIB de-a lungul celor două trimestre, în raport cu previziunile anterioare. Evoluţiile fac probabilă o nouă restrângere a excedentului de cerere agregată pe ansamblul intervalului şi coborârea lui la valori mult inferioare celor din prognoza precedentă, dată fiind şi recenta revizuire considerabilă în jos a datelor statistice privind dinamica activităţii economice în semestrul I 2021. Astfel, din partea excedentului de cerere agregată sunt de aşteptat presiuni inflaţioniste minore, implicit mult mai estompate decât cele anticipate anterior, au concluzionat membrii Consiliului.
În acelaşi timp, s-a sesizat că evoluţiile recente ale indicatorilor cu frecvenţă ridicată indică consumul privat drept principal determinant al scăderii dinamicii anuale a economiei în trimestrul IV 2021, inclusiv în contextul valului pandemic şi al efectului de erodare exercitat asupra veniturilor populaţiei şi firmelor de scumpirea energiei, combustibililor şi alimentelor. Un aport uşor ameliorat este însă de aşteptat din partea formării brute de capital fix, pe seama investiţiilor publice, iar în cazul exportului net este posibilă o contribuţie negativă diminuată la avansul PIB, cu toate că în luna octombrie exporturile de bunuri şi servicii şi-au redus mult mai pronunţat variaţia anuală decât importurile, sub impactul nefavorabil al evoluţiei preţurilor externe, cu consecinţa accelerării în continuare a creşterii anuale a deficitului comercial. Pe acest fond, dar şi ca urmare a reînrăutăţirii considerabile a balanţelor veniturilor, deficitul de cont curent şi-a amplificat puternic dinamica anuală în luna octombrie, mărindu-se pe ansamblul primelor 10 luni ale anului 2021 cu 58 la sută faţă de perioada similară a anului anterior, au remarcat unii membri ai Consiliului.
Criza energetică şi blocajele în lanţurile de producţie şi aprovizionare reprezintă surse importante de incertitudini şi riscuri în actualul context, au observat membrii Consiliului, prin impactul potenţial exercitat de acestea la nivelul economiilor europene, dar şi pe plan intern – asupra cererii de consum, precum şi asupra activităţii, profiturilor şi planurilor de investiţii ale firmelor, cu implicaţii inclusiv asupra potenţialului de creştere a economiei pe un orizont mai îndelungat de timp.
Totodată, s-a apreciat că incertitudini şi riscuri semnificative continuă să decurgă din evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate, cel puţin în perspectivă apropiată, date fiind tendinţa de extindere la nivel naţional a valului pandemic provocat de varianta mai contagioasă a coronavirusului, Omicron, precum şi avansul insuficient al vaccinării pe plan intern, dar şi problemele generate recent de acest val în numeroase state europene.
În acelaşi timp, membrii Consiliului au continuat să exprime preocupări legate de perspectiva absorbţiei fondurilor europene, mai ales a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate, implicit de ameliorarea capacităţii instituţionale în domeniu. S-a subliniat în dese rânduri că atragerea acestor fonduri este esenţială pentru realizarea reformelor structurale de care are nevoie economia românească şi pentru contrabalansarea, cel puţin parţială, a impactului consolidării bugetare graduale.
Conduita politicii fiscale rămâne, însă, o sursă de incertitudini şi riscuri la adresa previziunilor, au convenit membrii Consiliului, evidenţiind, pe de o parte, deficitul bugetar potenţial inferior ţintei înregistrat în 2021, şi, pe de altă parte, coordonatele programului bugetar al acestui an, ce vizează progresul consolidării fiscale, conform angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, dar într-un context economic şi social dificil pe plan intern şi global.
Membrii Consiliului au apreciat în mod unanim că actuala conjunctură reclamă o nouă majorare a ratei dobânzii de politică monetară, în contextul normalizării treptate a conduitei politicii monetare, în vederea readucerii şi menţinerii ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe termen mediu, într-o manieră care să contribuie la o creştere economică sustenabilă.
Majoritatea membrilor Consiliului au susţinut majorarea cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară, asociată cu cel de-al doilea pas al normalizării coridorului ratelor dobânzilor, având în vedere natura şocurilor responsabile de înrăutăţirea evoluţiei inflaţiei totale şi a celei de bază, precum şi dimensiunea probabil mult mai mică şi în descreştere recentă a excedentului de cerere agregată, implicând presiuni inflaţioniste modice şi mult mai estompate decât cele anticipate anterior, cel puţin pe termen scurt. S-a arătat că o creştere graduală a ratei dobânzii-cheie este justificată şi de incertitudinile mari asociate acţiunii viitoare a factorilor fundamentali ai inflaţiei şi de riscurile predominant în sens descendent induse de acestea inclusiv la adresa perspectivei pe termen mediu a inflaţiei – cea care poate fi vizată de instrumentele politicii monetare.
A fost discutată şi o majorare cu 0,50 puncte procentuale a ratei dobânzii-cheie, având ca principale argumente nivelul foarte ridicat şi în creştere al ratei anuale a inflaţiei, alături de condiţiile de pe piaţa muncii, ce ar putea induce riscuri mai mari la adresa dinamicii salariilor şi a inflaţiei viitoare, precum şi abordările băncilor centrale din regiune şi nivelul real al ratelor dobânzilor. Unii membri ai Consiliului au înclinat înspre aceasta.
În acelaşi timp, a fost subliniată importanţa dozajului ajustării ratei dobânzii de politică monetară, care pledează pentru menţinerea în acest moment a pasului de 0,25 puncte procentuale, în contextul actualei cadenţe crescute de majorare a ratei dobânzii-cheie, evidenţiată şi în regiune, menită să ancoreze anticipaţiile inflaţioniste pe termen mediu în condiţii de ascensiune rapidă, amplă şi relativ prelungită a ratei anuale a inflaţiei, inclusiv în perspectivă apropiată.
Totodată, s-a arătat că păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi extinderea coridorului ratelor dobânzilor la amplitudinea standard de ±1,0 punct procentual sunt de natură să consolideze nivelurile în creştere ale cotaţiilor de pe piaţa monetară interbancară, inclusiv în contextul aşteptărilor privind ajustarea ratei dobânzii-cheie pe care acestea le încorporează. De asemenea, a fost reiterată importanţa unei monitorizări atente a evoluţiilor mediului intern şi internaţional, care să permită adecvarea instrumentelor de care dispune BNR în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.
În aceste condiţii, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă – majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,00 la sută, de la 1,75 la sută; 2 membri ai Consiliului au votat majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,25 la sută. Totodată, Consiliul de administraţie al BNR a decis cu majoritate de voturi – 7 voturi pentru, 2 voturi împotrivă – extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±1 punct procentual, de la ±0,75 puncte procentuale, şi, în unanimitate, păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.
