Criza din Grecia a împărţit lumea în două, şi la ei, şi la noi. O tabără spune că nemţii sunt de vină pentru situaţia în care au ajuns grecii pentru că le-au dat miliarde şi miliarde de euro în perioada de boom economic, ştiind că niciodată grecii nu îi vor putea da înapoi, pentru că nu vor avea de unde, având în vedere structura economiei şi istoria lor, de a fura bani. În acest fel nemţii au ştiut unde se va ajunge şi că grecii vor fi în genunchi, fiind totul doar o chestiune de timp. În schimbul miliardelor de euro, al lucrărilor de infrastructură care au fost făcute în Grecia, de fapt tot pentru nemţi, ca să vină în vacanţă, grecii şi-au deschis ţara, au acceptat să intre în zona euro chiar dacă ştiau că nu au nicio şansă să reziste acolo deoarece economia lor nu este competitivă. Când au venit sutele de miliarde prin împrumuturi au câştigat şi grecii, au câştigat şi nemţii, pentru că multe lucrări de infrastructură şi contracte au fost date Germaniei în schimbul banilor. Aşa că nemţii sunt de vină că au dat banii.
La polul opus, cealaltă tabără spune că grecii sunt de vină pentru că au luat banii, că s-au întins mai mult decât le ajungea plapuma, că au dat banii pe iahturi şi vile în loc să investească în ceva productiv etc. Aşa că acum sunt buni de plată şi trebuie să-şi vândă din casă pentru a plăti din datorii. Fără milă! Dacă nu sunt presaţi din toate părţile, executaţi cu portăreii, grecii vor face la fel data viitoare. Iar ca să nu se întâmple şi la alţii, este bine ca Grecia să fie dată exemplu.
Ce se întâmplă în Grecia se întâmplă acum şi la noi în sistemul bancar, unde există o luptă între bănci şi debitorii cu probleme - companii, antreprenori sau persoane fizice.
Cei care au luat credite în perioada de boom, iar acum nu le mai pot da înapoi spun că băncile sunt de vină că le-au dat împrumuturi fără să le analizeze serios proiectele de investiţii în cazul companiilor sau capacitatea de rambursare în cazul persoanelor fizice.
Debitorii spun insclusiv în faţa instanţelor că au fost înşelaţi prin reclame, susţinând că bancherii, când le-au dat bani, nu au vrut altceva decât să-şi îndeplinească o ţintă de vânzări şi să-şi ia bonus. „Niciun bancher nu a analizat serios pentru ce îmi dădeau banii şi dacă puteam să-i dau înapoi“.
Cei care au luat credite în franci elveţieni cer revenirea şi plata ratelor la cursul din 2005-2007, care este la jumătate faţă de acum. Cei care au văzut cum se prăbuşesc vânzările în criză şi şi-au dat seama că piaţa lor nu va mai reveni niciodată la perioada din boom şi-au băgat firmele în insolvenţă, mizând şi presând pe ştergerea unei părţi din împrumuturi de către bănci. Iar dacă de banii luaţi prin credit şi-au luat maşini pe firmă ca să se afişeze la prieteni, au făcut-o pentru bunul mers al afacerii, pentru reprezentare. Alţii, mai inspiraţi, odată ce au primit credite în perioada de boom, au şi scos banii de acolo lăsând companiile goale, urmând ca băncile să se descurce cu ele. Oricum ar fi, opinia lor este că băncile sunt de vină pentru ce li se întâmplă, pentru că le-au dat bani ştiind că va veni criza, că va creşte cursul francului sau al euro şi că totul în final a fost ceva premeditat ca românii să devină robii bancherilor. Aşa că nu are niciun sens ca cineva să mai plătească vreo rată şi până la urmă oricum băncile au bani şi au de unde să suporte pierderile.
Mai este şi varianta (în care noi nu credem, că nu avem dovezi) în care diferiţi bancheri şi-au devalizat banca împreună cu patronii sau directorii generali de companii. Banii au fost daţi de bancă şi împărţiţi ulterior între cei care au dat creditele şi cei care le-au luat.
Citiţi şi
De partea cealaltă, cei care îşi plătesc ratele plătesc şi pentru creditele neperformante ale celor de mai sus fără să aibă vreo posibilitate de protest decât plata la timp, pentru că altfel sună telefonul de la bancă sau de la vreun call-center care se ocupă cu urmărirea plăţilor la timp, chiar şi a restanţelor de 5 lei. Dacă nu plătiţi, banca vă va trimite la biroul incidentelor de plăţi, aşa sună ameniţarea.
Dacă grecii au beneficiat de peste 300 de miliarde de euro, din care nici jumătate nu vor mai putea plăti vreodată, în România aproape 20 de miliarde de euro s-au dus în credite neperformante, din care se recuperează cel mult 15%.
Ironic, cei care sunt urâţi în final sunt tot nemţii sau băncile care au dat credite în România.
