Bănci și Asigurări

Au început să se audă elicopterele cu bani? Economişti de top le cer băncilor centrale să încurajeze oamenii de rând să cheltuiască şi guvernelor să reducă taxele, dându-le bani printaţi special pentru acest scop

Bătrână luând masa la o cantină socială. Un motiv din spatele regândirii politicilor băncilor centrale poate fi adâncirea inegalităţii, mai ales după criza financiară globală din 2008. Pe măsură ce băncile centrale au trecut de la stabilirea dobânzilor la achiziţia de active financiare şi la susţinerea pieţelor, acestea au devenit mai vulnerabile la acuzaţiile că politicile lor îi ajută mai mult pe cei bogaţi.

Bătrână luând masa la o cantină socială. Un motiv din spatele regândirii politicilor băncilor centrale poate fi adâncirea inegalităţii, mai ales după criza financiară globală din 2008. Pe măsură ce băncile centrale au trecut de la stabilirea dobânzilor la achiziţia de active financiare şi la susţinerea pieţelor, acestea au devenit mai vulnerabile la acuzaţiile că politicile lor îi ajută mai mult pe cei bogaţi.

Autor: Bogdan Cojocaru

23.09.2019, 20:17 10450

„Când va veni următorul declin, QE nu va fi la fel de eficientă, dobânzile nu vor fi eficiente. Atunci va fi nevoie de politici fiscale şi de monetizarea datoriilor. Vom intra într-un tărâm nou.“

Un nou curent economic în plină ascensiune le cere băncilor centrale ca din cauza impotenţei actualelor instrumente monetare neortodoxe să recurgă la altele şi mai neconven­ţio­nale: printarea de bani pentru finanţarea cumpărăturilor cetăţenilor şi IMM-urilor şi a reducerilor de taxe până când inflaţia şi economia îşi revin. De asemenea, guvernele trebuie să colaboreze cu băncile centrale şi să le garanteze independenţa faţă de politic.

Uneltele de politică monetară ale marilor bănci centrale îşi arată limitele, cu economia zonei euro încetinind accentuat şi forţând Banca Centrală Europeană să-şi repornească programul de achiziţii de obligaţiuni şi cu Japonia în stagnare, deşi banca centrală niponă injectează lichiditate pe pieţe din 2013 nu doar cumpărând datorii, ci şi acţiuni. În urmă cu un deceniu, astfel de intervenţii ar fi fost comparate cu folosirea armelor nucleare în lumea financiară.

Astăzi, cum şi mai multă quantitative easing probabil că nu va mai face nicio diferenţă, unele dintre cele mai mari nume din lumea financiară încearcă să inventeze instrumente noi. Propunerile de până acum, venite inclusiv de la investitorul miliardar Ray Dalio şi de la fostul vicepreşedinte al Rezervei Federale americane Stanley Fischer, au un aspect în comun: presupun ca băncile centrale, cândva atotputernice, să coboare de pe piedestal şi să colaboreze cu guvernele, după cum scrie Bloomberg. Acest tip de stimul era cândva tabu, în parte deoarece riscă să erodeze independenţa băncilor centrale faţă de politic - ceva ce bancherii centrali preţuiesc în mod deosebit.

India, cea mai populată democraţie din lume, după folosirea fără succes a unor arme financiare convenţionale, ar putea trece la cele nucleare de generaţia a doua - a anunţat reduceri dramatice de taxe pentru companii care ar putea fi finanţate cu bani special printaţi în acest sens, în loc de datorie, cum se face normal. Planul încă nu a fost detaliat. În China, ţară în plin război comercial cu SUA şi unde nu se pune problema independenţei de partid a vreunei instituţii de stat, băncile creează masiv masă monetară „din nimic“ pentru acoperirea excesului enorm de datorie. În SUA, cea mai solidă democraţie din lume, preşedintele Donald Trump face presiuni asupra Fed să reducă dobânzile cu mai multă ho­tărâre şi să deprecieze dolarul, stârnind temeri cu pri­vire la rezistenţa băncii centrale în faţa atacurilor poli­tice. În Turcia, preşedintele autoritar Recep Tayyip Erdogan şi-a adus la conducerea băncii cen­trale oameni care-i ascultă comenzile. Şi el vrea dobânzi mai mici deoarece este, ca şi Trump, adeptul stimulării creşterii economice cu datorie. Băncile centrale din întreaga lume au multe pe cap în aceste vremuri.

Băncii Centrale Europene i se recomandă de către teoreticienii economiei ca în loc să ducă şi mai jos dobânzile şi să arunce banii pe obligaţiuni să finanţeze direct cumpărăturile cetăţenilor din zona euro pentru a da un impuls sănătos inflaţiei. Istoria abundă de poveşti-avertisment în care ştergerea graniţelor dintre banca centrală şi cuferele ministeru­lui de finanţe face ca inflaţia să scape de sub control.

Însă acum deflaţia, mai degrabă decât inflaţia, este pericolul cel mare. Un consens care tinde să prevaleze spune că în următoarea criză economică va trebui folosite ca arme de luptă injecţiile permanente şi directe de cash, adică să fie aruncaţi „bani din elicopter“, după cum sunt cunoscute astfel de operaţiuni. Iar băncile centrale nu pot pilota singure în luptă aceste elicoptere.

Astăzi, strategii băncilor centrale îi pot încuraja pe actorii privaţi să cheltuiască sau să investească făcând creditele mai ieftine. Însă ratele dobânzilor sunt deja la cele mai mici cote din istorie în multe economii avansate, iar gospodăriile şi companiile sunt deja pline de datorii. Pe de altă parte, era dobânzilor foarte mici este bună pentru guvernele care caută finanţare pe pieţe. Unele chiar se pot finanţa gratuit de la investitorii care le achiziţionează obligaţiunile - efectul dobânzilor negative. „Trebuie să ne gândim mai mult, în scopul stabilizării economiei, la mecanisme care pot stimula cererea direct“, a afirmat Lawrence Summers, fost secretar al trezoreriei SUA şi profesor la Harvard. Acesta este un cod pentru implicarea politicii monetare. Prin bugetele lor, guvernele nu trebuie să treacă pârleazul, cum ar fi obligate băncile centrale. Guvernele pot deschide portofelele, pot cheltui direct în economie  sau întări puterea de cumpărare a consumatorilor sau companiilor prin reduceri de taxe.

Noul curent de gândire spune că şi băncile centrale pot intra în acest joc - o cooperare fiscal-mo­netară. Guvernele au fost criticate, adesea de băncile centrale, pentru lentoarea prin care creează sprijin fiscal. Acţiunile la acest nivel sunt îngreunate de faptul că pentru ele este nevoie de aprobare din partea a sute de parlamentari, unii dintre ei poate îngrijoraţi de creşterea datoriei publice. Băncile centrale pot acţiona mai rapid. Băncile centrale ar putea primi noi instrumente puternice, dar şi-ar putea vedea independenţa limitată.

Unde să fie trasate noile graniţe este tema unei lucrări recente publicate de BlackRock şi la care a lucrat şi Fischer, fostul vicepreşedinte al Fed.

Acesta spune că stimulul monetar a rămas fără forţa de a susţine creşterea economică, în timp ce politica fiscală nu „a fost folosită la capacitate maximă“.

O soluţie este combinarea acestora - de exemplu, lăsând băncilor centrale să creeze bani pentru a finanţa deficitele bugetului guvernamental. Provocările, spun autorii de BlackRock, sunt de a încadra astfel de măsuri „neobişnuite din punct de vedere istoric“ în reguli explicite - astfel încât băncile centrale să-şi păstreze independenţa şi să poată trage frânele dacă cheltuielile guvernamentale scapă de sub control.

Propunerea lor presupune un fond fiscal de urgenţă pe care băncile centrale îl pot activa atunci când inflaţia este periculos sub ţintă şi nu există spaţiu pentru a reduce dobânzile. Robinetul cu bani s-ar opri automat odată ce creşterea preţurilor îşi revine. Detaliile diferă, dar mulţi alţii au ajuns la concluzii similare cu privire la ceea ce ar putea face băncile centrale în continuare - cu condiţia să aibă permisiunea guvernelor. „Când va veni următorul declin, QE nu va fi la fel de eficientă, dobânzile nu vor fi eficiente. Atunci va fi nevoie de politici fiscale şi de monetizarea datoriilor“, a spus Dalio, fondatorul Bridgewater Associates. „Vom intra într-un tărâm nou.“

Teoria monetară modernă (Modern Monetary Theory - MMT), un curent care spune că cheltuielile guvernamentale şi impozitele sunt instrumente mai bune pentru a conduce economia decât ratele dobânzii, începe, de asemenea, să prindă la publicul de profil. MMT are o abordare relaxată faţă de finanţarea monetară a deficitelor bugetare şi nu o consideră mult mai diferită de vânzarea de obligaţiuni.

Alături de lipsa muniţiei monetare, un motiv din spatele regândirii politicilor băncilor centrale poate fi adâncirea inegalităţii, mai ales după criza financiară globală din 2008.

Pe măsură ce băncile centrale au trecut de la stabilirea dobânzilor la achiziţia de active financiare şi la susţinerea pieţelor, acestea au devenit mai vulnerabile la acuzaţiile că politicile lor îi ajută mai mult pe cei bogaţi şi că instituţiile şi-au depăşit sfera lor.

O nouă carte a comentatorului financiar Frances Coppola, intitulată „Cazul pentru o quantitative easing pentru oameni“, solicită ca banii proaspăt tipăriţi de băncile centrale să fie transferaţi direct în conturile bancare ale gospodăriilor sau întreprinderilor mici. Acest tip de stimul va aduce mai multă creştere şi o distribuţie mai bună a avuţiei unei economii, precum şi o rezolvare provocărilor precum îmbătrânirea populaţiei şi automatizarea.

 
 
 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO