Economiile emergente se îndreaptă spre o pantă periculoasă împinse de deprecierea monedelor, acumularea de datorii şi de creşterea costurilor de împrumut, în timp ce forţa de intervenţie a băncilor centrale prin reducerea dobânzilor este limitată de accelerarea inflaţiei.
Băncile naţionale ale Ungariei şi Turciei, economii cu monede predispuse la deprecieri puternice, au început deja să majoreze dobânzile. În Polonia, un membru al consiliului de politică monetară al băncii centrale, Jerzy Kropiwnicki, a declarat recent că tăierile de dobânzi efectuate de la izbucnirea pandemiei au avut „efecte pozitive doar moderate“ şi că s-ar putea să fie nevoie ca dobânzile să fie majorate gradual anul viitor. Un coleg de-al său, Eugeniusz Gatnar, a cerut „normalizare“ în 2021 deoarece coborârea dobânzilor la 0,1% a redus costurile pentru consumatori şi le-a permis acestora să cheltuiască în continuare, însă nu a reuşit să stimuleze creditarea şi investiţiile. Astfel, companiile nu-şi pot permite să se împrumute, iar băncile înăspresc condiţiile de creditare.
Valurile masive de stimulente monetare care au ţinut economiile emergente pe linia de plutire în prima parte a pandemiei de COVID-19 îşi pierd rapid energia revigorantă chiar când aceste ţări se confruntă cu presiuni în creştere de a-şi finanţa revenirea şi datoriile tot mai mari, scrie Financial Times. De asemenea, investitorii străini îşi retrag banii de pe pieţele de acţiuni şi obligaţiuni emergente, ceea ce înseamnă înăsprirea condiţiilor de finanţare pentru guverne. Acest mix poate declanşa crize ale datoriilor şi defaulturi, avertizează economiştii. Fondurile de hedging ocupă deja poziţii pentru a profita de slăbiciunile statelor lipsite de acces la finanţare, aşa cum au făcut şi în crizele anterioare, când unele dintre ele au avut victorii răsunătoare.
Fondul Monetar Internaţional a cerut deja acţiuni urgente pentru prevenirea izbucnirii unor crize ale datoriilor în lumea emergentă. Însă pentru unele ţări s-ar putea să fie prea târziu.
„Condiţiile de finanţare externe au încetat să se mai îmbunătăţească şi s-ar putea să se fi înăsprit în ultima lună“, spune Adam Wolfe, analist la Absolute Strategy Research. Inversarea fluxurilor de capital va face condiţiile de finanţare interne mai dure pentru multe ţări, a precizat el. Schimbarea condiţiilor înseamnă că băncilor centrale care şi-au relaxat politicile monetare ca parte a răspunsului iniţial la venirea crizei le va fi mai greu să continue această strategie.
Ziarul financiar nipon Nikkei scrie şi el că pandemia a provocat creşterea preţurilor alimentelor în mai multe state emergente, legând mâinile băncilor centrale care ar fi vrut să relaxeze şi mai mult politica monetară pentru a petici drumul de revenire economică. Creşterea preţurilor are drept cauză scumpirea importurilor în contextul deprecierii monedelor economiilor emergente. În aceste condiţii, băncile centrale sunt puse să aleagă între a reduce ratele de dobândă pentru a încuraja creşterea, ceea ce riscă să accelereze inflaţia, preţul fiind scăderea puterii de cumpărare a consumatorilor, şi creşterea dobânzilor pentru temperarea inflaţiei, cu riscul de a slăbi şi mai mult creşterea economică deja anemică.
Numărul de bănci centrale care şi-au redus dobânzile s-a micşorat considerabil în septembrie, după un val de relaxare în al doilea trimestru, potrivit unei analize FT asupra politicilor monetare din 25 de state emergente.
Băncile centrale din Turcia şi Ungaria au majorat dobânzile „ cea maghiară menţinând dobânda cheie, dar ridicând dobânda pe o săptămână pentru depozite pentru a doua oară la rând -, devenind astfel primele instituţii de acest gen din grupul de 25 care înăspresc politica monetară anul acesta şi primul semn că ciclul relaxării este pe cale să se încheie. Doar Mexic, Egipt şi Nigeria au coborât dobânzile de politică monetară în septembrie. Spre comparaţie, în martie, 20 de bănci centrale din acest grup au tăiat dobânzile.
În vremuri normale, băncile centrale majorează de obicei dobânzile pentru a calma inflaţia, stârnită de cele mai multe ori de deprecierea monedei naţionale. Însă colapsul activităţii economice de când a început pandemia înseamnă că cererea slabă va reprezenta o presiune minimă asupra preţurilor. Astăzi, băncile centrale sunt îngrijorate de deprecierea monedelor din alt motiv, şi anume că aceasta va determina creditorii să ceară profituri mai mari pentru obligaţiunile guvernamentale pe care le cumpără, ceea ce face finanţarea de pe pieţe mai scumpă în vreme ce multe bugete naţionale sunt sub presiuni enorme, explică FT. Pe lângă forint şi lira turcească, şi alte monede emergente, printre care cele ale Rusiei, Africii de Sud şi Braziliei, s-au depreciat accentuat în timpul actualei crize. „Scăderea monedelor pieţelor emergente produc teama că urmează şi alte devalorizări şi că determină investitorii să ceară prime de risc mai mari“, explică Robin Brooks, economist la Institutul de Finanţe Internaţionale. „Acestea sunt semne ale înăspririi condiţiilor financiare şi ale unor posibile probleme de finanţare“, a spus el.
Nu toate economiile emergente se confruntă cu astfel de probleme. Spre exemplu, China, Taiwan şi Vietnam par să fi adus pandemia sub control, iar activitatea economică este aproape de sau chiar peste nivelurile de dinainte de criză, ceea ce face ca guvernele să fie mai puţin vulnerabile la înăsprirea condiţiilor de finanţare globale. „Asia este foarte diferită de restul lumii emergente“, spune Johanna Chua, analist la Citi.
„Multe ţări de acolo se autofinanţează, aşa că nu au atâtea limitări ca alte pieţe emergente.“ În alte părţi, guvernele au ţinut economiile în mişcare împrumutându-se, profitând pentru acest lucru de dobânzile minime de pe pieţe. Dacă dobânzile rămân jos şi economiile îşi revin rapid, pariul va fi câştigat. Dar dacă dobânzile cresc, iar anemia economică persistă, acumularea datoriei poate duce la probleme serioase. FMI a avertizat recent că numărul de ţări care prezintă risc ridicat de a ajunge într-o criză financiară a crescut în timpul pandemiei de la 3 la 8 în grupul economiilor avansate şi de la 15 la 35 în cel al ţărilor emergente. Câteva guverne au pierdut deja accesul la finanţare de pe pieţe.
