Bănci și Asigurări

Adrian Vasilescu, BNR: Construirea patrimoniului BNR – o lecţie de istorie (1)

Adrian Vasilescu

Adrian Vasilescu

Autor: Adrian Vasilescu

11.03.2020, 00:05 793

Deşi întemeiată în 1880, Banca Naţională şi-a intrat în rol după un an de pregătiri, în 1881. Şi tot în 1881 s-a născut în mintea întemeietorului său, Eugeniu Carada, gândul construcţiei primului sediu propriu. Care avea să fie o clădire monumentală, cu adevărat reprezentativă pentru o instituţie de o asemenea anvergură.

Să reţinem că forţa de simbol rezonant al unui stat modern, independent, ce avea o nevoie stringentă de afirmare, a conferit deplină susţinere planului ridicării unei clădiri monumentale a BNR. Aşa că în Parlament nu s-a auzit nicio voce împotriva construcţiei Palatului Băncii Centrale, ce trebuia să dea o semnificativă expresie puternicei instituţii. A urmat un concurs sever, câştigător fiind proiectul în stil neoclasic al arhitecţilor francezi Albert Galleron şi Cassien Bernard. Şi a rezultat, într-adevăr, o clădire monumentală, un palat impunător.

Arhitecţii francezi s-au angajat să execute un anteproiect al edificiului. La  începutul lui aprilie 1883, planurile definitive ale noii construcţii au fost predate conducerii BNR; iar la 12 iulie 1884 s-a turnat temelia Palatului Vechi. Lucrările s-au încheiat în iunie 1890. Francezii au lucrat exemplar. Palatul BNR a fost finalizat cu respectarea contractului până în cele mai mici detalii.

Desigur, a existat şi o temelie de ordin economico-social. Zona Lipscanilor – unde a fost ridicat Palatul BNR, într-o capitală europeană ce număra 200.000 de suflete, într-o parte a Bucureştilor unde apăreau primele lămpi electrice cu arc şi se înmulţeau tramvaiele cu cai – îşi luase deja avânt. Devenise, de fapt, una dintre cele mai circulate zone. Lângă vechile hanuri, încă în viaţă, îşi făcuseră apariţia moderne case de comerţ, case de schimb, tipografii, redacţii de ziare, hoteluri. Şi tot pe Lipscani, inima centrului istoric, funcţiona una dintre puţinele bănci comerciale din Bucureşti, cea mai veche, fondată în 1865. Iar în apropiere, pe Calea Mogoşoaiei, se înălţase încă din 1874 palatul Societăţii de asigurare „Dacia”. Şi tot pe Calea Mogoşoaiei a fost ridicat primul sediu al Casei de Depuneri şi Consemnaţiuni.

Dacă într-o primă fază Banca Naţională şi-a construit palatul într-o zonă cu multe semne ale vocaţiei capitalei ţării noastre pentru comerţ şi finanţe, în cea de-a doua fază s-a produs şi la noi un fenomen specific ţărilor cu pieţe financiare dezvoltate. În apropierea Băncii Naţionale s-a format o cetate financiară puternică. Treptat, Bursa şi Camera de Comerţ şi-au făcut loc aici, alături de numeroase societăţi bancare. Toate fiind preocupate să-şi construiască reşedinţele în apropiere de BNR. Sistemul bancar românesc s-a dezvoltat astfel foarte rapid. Băncile comerciale şi societăţile de asigurări au început să se înmulţească. În jurul „Citadelei”, cum era numită Banca Naţională, sistemul instituţiilor financiare a cunoscut o dezvoltare explozivă.

Palatul Vechi, dat în folosinţă în 1890, a fost temelia patrimoniului Băncii Naţionale. Documentele vremii ne vorbesc astăzi despre cum au fost proiectate şi celelalte construcţii monumentale, ridicate de-a lungul vremii, întregind acest patrimoniu. Şi despre efortul investiţional al Băncii Naţionale de a le fi finanţat şi a fi grăbit finalizarea lor; despre arhitecţii, inginerii şi lucrătorii angajaţi de BNR, care au fost în stare să pună în ziduri sârguinţă şi pricepere; şi despre imensele acumulări de experienţă şi înţelepciune din acel timp de avânt al capitalismului românesc, ce se afirma drept un model demn de urmat pentru timpul prezent. Mai ales că după Palatul Vechi, din Lipscani, schiţat într-o perfectă armonie clasică, au urmat Palatul Chrissoveloni, construit în anii 1930, şi Palatul Nou, din Strada Doamnei, gândit în stilul românesc din anii 1940. Toate continuând să fie şi acum, în secolul al XXI-lea, un ansamblu arhitectonic prin care suntem legaţi de cultura europeană. Căruia i s-a adăugat în vara lui 1946 cumpărarea de către Banca Naţională – ca răspuns la un imperativ al acelui moment, de interes naţional, la care mă voi referi în comentariul de miercurea viitoare – a Parcului cu Platani din Cotroceni, amenajat încă din vremea lui Al. I. Cuza. Un patrimoniu care a fost şi continuă să fie proprietatea inalienabilă a Băncii Naţionale a României.

 

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO