Am un mare regret, că prea puţini din cei care au devalizat şi fraudat băncile au plătit. Mi s-a uscat mâna de câte plângeri penale am semnat şi am trimis la Parchet.
Mihai Bogza, 64 de ani, a fost vice-guvernator al BNR între 1998-2004, la 42 de ani, una dintre cele mai dificile perioade. La preluarea mandatului, el a fost desemnat de către Consiliul de Administraţie să se ocupe de Supravegherea bancară, poate cel mai vulnerabil punct al BNR şi al României în acel moment. Bancorex, cea mai mare bancă, şi Banca Agricolă - instituţii controlate de stat şi devalizate de clientela politică dar şi de grupuri private - distorsionau piaţa bancară, monetară şi valutară. Cele private - Banca Dacia Felix, Credit Bank şi Columna - nu puteau fi trimise în faliment pentru că legislaţia nu era clară, iar Bancoop, Banca Albina şi Banca Internaţională a Religiilor raportau indicatori falşi, ele fiind în realitate în faliment. Raportul dintre credite neperformante şi capitalul băncilor ajunsese la 264%. Plus că mai erau şi băncile populare, care erau o bombă cu ceas pentru că atrăgeau bani de la populaţie şi dădeau credite care nu mai erau rambursate.
„La sfârşitul lui 1998 eram într-o situaţie disperată. Plus că începusem şi discuţiile de aderare la Uniunea Europeană şi eram conştienţi că nu puteam să intrăm în UE cu sistemul bancar pe care îl aveam. Instituţiile financiare internaţionale nu mai erau dispuse să ne împrumute dacă nu luam măsuri. Aşa că a trebuit să facem ceva.“
Împreună cu departamentul de Supraveghere, Mihai Bogza, care venise la BNR dintr-o bancă comercială, a început să intre în bănci care până atunci beneficiau de protecţie politică, mai ales că şi grupurile private foloseau aceeaşi filieră - fie la băncile de stat, fie la băncile private.
Pot să spun că am putut să realizăm acest proces de curăţenie beneficiind de sprijinul politic din partea guvernului Radu Vasile şi apoi a guvernului Isărescu. Aş vrea să-i menţionez pe Radu Vasile - premier, Trăian Remeş - ministrul de finanţe şi Traian Băsescu - ministrul transporturilor, cel care coordona programul PSAL cu Banca Mondială, care ne-au susţinut în măsurile pe care le-am luat. Plus, Direcţia de Reglementare şi Autorizare din BNR, care întotdeauna a găsit soluţiile tehnice, pentru că ceea ce făceam noi trebuia să aibă o bază legală, mai ales că unele măsuri erau luate pentru prima dată. Aici aş vrea să-i menţionez pe Petre Tulin, Alexandru Matei, Emilian Antonescu şi Mirela Palade. Şi în final pe guvernatorul BNR, care a fost o nucă tare, care ne-a ţinut spatele.
„A fost un efort de echipă, a trebuit să avem curaj, pentru că ne luptam cu nişte oameni cărora le luam osul de la gură.“
Aţi fost ameninţat? Da! Am avut cel puţin o plângere penală pentru fiecare bancă trimisă în faliment.
Dar ce a făcut Banca Naţională cu toate dosarele de faliment, cu ce a descoperit? „Mi s-a uscat mâna de câte plângeri penale am semnat şi am trimis la Parchet, cu dosarele aferente. Din păcate am rămas cu un gust amar, pentru că în foarte puţine cazuri cei vinovaţi au plătit. La Bancorex s-au pierdut miliarde şi a plătit cineva?“
Bugetul de stat a plătit 3 miliarde de dolari, adică 15% din PIB, pentru Bancoprex şi Banca Agricolă. Sprijinul politic a fost mult mai puternic în acoperirea dosarelor şi a fraudelor şi de la băncile de stat şi de la băncile private. Foarte puţini îşi mai amintesc cum conducerea PDSR, în frunte cu Adrian Năstase, l-a însoţit pe Bivolaru la Parchet, el fiind acuzat că a devalizat BRD.
Acelaşi sprijin politic l-a avut şi Sorin Ovidiu Vântu, care a avut două bănci - BID, unde capitalul depus a provenit din răscumpărările de la FNI, cel mai mare faliment al unui fond mutual, iar apoi Banca Română de Scont, care la începutul anilor 2000 a fost trimisă în faliment de către BNR.
Problemele sistemului bancar de la finalul anilor ‘90, care pe de o parte s-au datorat fraudelor, devalizărilor dar şi condiţiilor economice - inflaţie mare, deprecierea de curs, o economie în scădere, au fost la un pas să declanşeze şi intrarea României în încetare de plăţi, având în vedere că BNR aproape nu mai avea rezervă valutară din care să poată să onoreze obligaţiile externe.
De unde să avem rezervă valutară, dacă nu aveam exporturi şi nu aveam nici investiţii străine pentru că nu veneau în România din cauza situaţiei economice, din cauza sistemului bancar, spune Bogza.
Cu mari eforturi sistemul bancar s-a curăţat, iar din 2002 a început să crească, mai ales că intrarea în NATO şi Uniunea Europeană era aproape o certitudine.
Băncile străine au prins curaj, au început să crediteze economia, au venit cu finanţare externă, condiţiile din econbomie s-au îmbunătăţit, inflaţia a fost în scădere, iar cursul valutar al leului şi-a temperat deprecierea.
Ceea ce am făcut noi atunci prin curăţarea sistemului bancar s-a văzut în 2005, când BCR (care preluase partea bună din Bancorex) a fost vândută la o evaluare incredibilă, de 6 ori activele nete. Uitaţi-vă cu cât s-au vândut BRD şi Bancpost la finalul anilor ‘90 şi faceţi comparaţia, spune Bogza.
În procesul de vânzare cu Erste, BCR a fost evaluată la nu mai puţin de 6 miliarde de euro, o valoare incredibilă, care nu a mai fost reatinsă nici până astăzi.
Mihai Bogza a plătit în 2004 cu poziţia de vice-guvernator al BNR, având în vedere că nu a mai beneficiat de sprijinul politic pentru realegere. În locul lui a venit Florin Georgescu, membru marcant al PSD, dar care la un moment dat trecuse şi pe la BID - banca lui Vântu.
Modelele de supraveghere bancară care au intrat în vigoare la finalul anilor ‘90 au fost perfecţionate şi rezistă şi astăzi. Spre deosebire de anii ‘90. Supravegherea bancară este acum poate punctul forte al BNR, iar acest lucru s-a văzut în criza din 2008.
După plecarea de la BNR, începând cu 2005, Mihai Bogza a devenit preşedinte al Consiliului de Administraţie al Bancpost, una din băncile din top 10, poziţie pe care a deţinut-o până în 2018, atunci când banca a fost cumpărată de Banca Transilvania. Între 2009 şi 2010 el a fost şi preşedinte executiv.
Când economia a început să crească băncile au dat credite pe bandă rulantă, mai ales că România intra în Uniunea Europeană (2007). toată lumnea se aştepta ca parcursul să fie identic cu cel al Irlandei, care făcuse un salt incredibil după ce intrase în UE, fiind denumită „tigrul europei“.
Din toamna lui 2008 a venit criza, iar toată exuberanţa creditării s-a prăbuşit, foarte multe credite devenind neperformante.
Aţi văzut criza? Pot să spun că nu am văzut criza şi nu ne-am aşteptat ca impactul să fie atât de mare. După căderea Lehman Brothers, mi-am dat seama că lucrurile nu se vor opri, şi că vor trece Atlanticul, spune el.
De ce băncile au dat atât de multe credite în perioada de boom? România atunci era pe ultimul loc în Uniunea Europeană, ca raport între credite şi PIB, adică intermedierea financiară. Percepţia tuturor era că există loc suficient de creştere. Noi nu am avut un istoric de credit pentru persoanele fizice ca să ne dăm seama ce se poate întâmpla când este criză, a spus Bogza.
După venirea crizei, băncile s-au umplut de credite neperformante, a izbucnit scandalul cu creditele în franci elveţieni, plus creşterea cursului valutar leu/euro care a mărit substanţial rata de plată la bancă cu 30-40%. Băncile din România ale grupurilor internaţionale au trebuit să vină cu bani de acasă, inclusiv Bancpost.
Acţionarii Bancpost s-au comportat exemplar şi nu au avut probleme în colaborarea cu BNR, a menţionat Bogza.
Băncile şi bancherii au învăţat multe din criza anterioară, aşa că prudenţa bancară a marcat perioada 2004-2010 şi de aceea băncile sunt mult mai pregătite pentru această criză şi pot traversa această perioadă mult mai bine, cel puţin până acum.
Bogza spune că un mare regret al lui după perioada de criză este modul cum au fost percepute băncile, ca fiind duşmanii României, economiei şi persoanelor fizice care au întâmpinat probleme cu credite luate de la bănci în perioada de boom. La acest lucru a contribuit şi modul în care clasa politică s-a poziţionat faţă de bănci, într-un mod populist, ceea ce a dat naştere la toate legile antibancare. El se referă la toate legile promovate de către Daniel Zanfir.
„Împotriva băncilor s-a pornit o cruciadă, susţinând că noi am păcălit clienţii. Pe acest fond a venit acest val de legi antibancare.“
Bogza a lucrat cu Mugur Isărescu la BNR timp de 6 ani şi spune că acesta i-a ţinut spatele, mai ales că au fost măsuri extrem de dure pe care le-a luat cu închiderea băncilor în faliment.
„Guvernatorul a fost o nucă tare, şi faptul că este la conducerea BNR de 30 de ani spune ceva. În 2019, când PSD era la putere iar Mugur Isărescu a primit un nou mandat la conducerea BNR, a fost clar că au nevoie de o persoană cu credibilitate internă şi internaţională mare pentru ca România să facă faţă vremurilor, atunci când venea scadenţa la toate măsurile care au fost luate anterior. Toate lumea era conştientă că avem nevoie de cineva care să discute cu FMI, UE, cu agenţiile de rating. Iar acest lucru nu putea fi făcut cu cineva trimis politic.“
