Ucraina a avut ieri scrutin pentru alegerea presedintelui, cel care va conduce tara in urmatorii patru ani. Odata incheiata epoca lui Leonid Kucima, presedintele care a condus in ultimii zece ani tara vecina, ucrainienii s-au aflat in postura de a decide daca vor merge spre Rusia sau se indreapta spre vest. Acestea sunt optiunile importante, aceasta este oferta celor doi candidati care au contat in cursa electorala pentru care s-au pronuntat ieri ucrainienii.
Prima varianta este reprezentata de liberalul Victor Iuscenko, liderul opozitiei de la Kiev, un politician care s-a aflat in imediata apropiere a lui Leonid Kucima, a fost si prim ministru, dar numai doi ani, pentru ca a fost inlaturat de la putere imediat dupa ce a demarat o ampla campanie impotriva coruptiei. A fost si guvernator al Bancii Centrale a Ucrainei, vreme de sapte ani - dupa 90.
Cealalta optiune, prorusa, este reprezentata de Victor Ianukovici, premier in functie, cel care a fost indicat ca mostenitor de insusi Kucima si care s-a bucurat si de sprijimul fatis al presedintelui rus, Vladimir Putin. A fost guvernator si responsabil economic al regiunii sale natale, Donetk.
Rezultatele votului vor fi cunoscute incepand de astazi, insa o prognoza a fost practic imposibila, in conditiile in care sondajele de opinie sunt interzise in Ucraina cu doua saptamani inainte de alegeri, iar ultimele au aratat egalitate in privinta celor doi.
In cursa electorala au mai fost angajati 23 de candidati, dar sansele lor erau minime. Media occidentala sustine ca multi dintre acestia au fost lansati in competitie doar cu scopul de a confuza populatia si pentru a exista mai multe voci critice la adresa liderului opozitiei, Victor Iuscenko.
Campanie crancena
Ucrainienii au avut de-a face cu o campanie electorala extrem de dura, in care presa a fost acaparata aproape in totalitate de reprezentantul puterii in exercitiu, Victor Ianukovici, o campanie in timpul careia mitingurile opozitiei au fost interzise sau imprastiate de fortele de politie si in care s-au facut auzite acuzatii de tentativa de asasinat la adresa liderului opozitiei.
In vara, Victor Iuscenko, liderul opozitiei, prooccidental, a disparut pentru cateva saptamani intr-un spital din Viena. La intoarcere, a acuzat puterea ca a vrut sa-l ucida prin otravire. Portretele lui din luna iulie si de acum, puse laturi, descriu o persoana care arata cu totul altfl. Este evidenta imaginea unui om suferind. In urma cu cativa ani, acelasi Iuscenko a acuzat puterea ca a incercat sa-l asasineze, in timp ce era la volan masina fiind lovita de un trailer imens, care a disparut fara urma.
Autoritatile de la Kiev au negat acest acuzatii in ambele randuri.
In Ucraina astfel de acuzatii nu apar numai in campania electorala. Este un fapt obisnuit ca ziaristii incomozi sa dispara sau sa fie gasiti omorati. Cel mai cunoscut caz este al unui jurnalist incisiv la adresa regimului Kucima, care a fost asasinat acum aproape patru ani. Leonid Kucima a fost acuzat in timp ca ar fi ordonat uciderea ziaristului care-i adusese la limita rabdarii puterea de a accepta criticile. Au existat si cateva inregistrari audio in acest sens, dar pe care liderul de la Kiev le-a respins.
Presa, in special cea audiovizuala, nu le-a dat aproape nici o sansa oamenilor opozitiei, prezentandu-i rar si distorsionat. In ultima saptamana a aparut si un alt fenomen - ziaristii singurei televiziuni pro-Iuscenko au intrat in greva foamei pentru ca li s-a ridicat licenta si pentru ca le-au fost blocate conturile.
Pe acest fundal s-a consumat un eveniment important - Vladimir Putin, liderul de la Kremlin, a venit la Kiev. Mai fusese o data in cursul acestui an, se intalnise cu presedintele Kucima si cu premierul Ianukovici acum trei saptamani, la Moscova (de ziua lui Putin). De data aceasta, Putin l-a gratulat pe primul ministru cu rezultatele din perioada in care a fost prim-ministru.
In Ucraina exista o politiciana influenta care s-a aliat in cursul acestui an cu Iuscenko. Se numeste Iulia Timosenko si a fost adjnct al primului ministru in perioada 1992-1994. Acum conduce un partid de opozitie care il sustine pe liderul prooccidental. La inceputul anilor 90 a fost acuzata de mita, iar acum, in timpul campaniei, i s-a redeschis dosarul, riscand sa fie inchisa. A negat mereu acuzatiile, sustinand ca ar fi fost la mijloc o inscenare.
Statele Unite au anuntat, printr-o declaratie a unui purtator de cuvant al Departamentului de Stat, ca "sunt profund dezamagite" de agresarea opozitiei la mitinguri, de opresiunea la care a fost supusa media, de folosirea resurselor administratiei centrale in campanie. Apoi, Departamentul de Stat al SUA a considerat ca Ucraina are de ales, la scrutinul de ieri, intre a pasi in epoca de democratizare postsovietica si a se indrepta spre o epoca de autoritarism.
SUA au finantat prezenta a 1000 de observatori la alegerile de ieri, prin intermediul Freedom House. Si OSCE, si Rusia au mai trimis alte cateva mii de observatori.
Spre Est sau spre Vest?
Ianukovici a jucat cartea nationalista. A spus ca numai alaturi de el Ucraina poate sa-si consolideze cresterea economica pe care a inregistrat-o constant din 2001, de cand el se afla la conducerea guvernului. A promis un trai mai bun, cu mariri de pensii si salarii. A promis populatiei de origine rusa - 17% din total - ca limba lor va deveni limba oficiala si ca vor avea dubla cetatenie - rusa si ucraineana. Si la Moscova a fost confirmata aceasta promisiune de catre Vladimir Putin. A incriminat politica prooccidentala a lui Iuscenko, pe care l-a acuzat ca vrea sa vanda tara. A spus ca tara sa nu va intra in nici o alianta, o declaratie care a fost interpretata ca o departare pe termen foarte lung de NATO.
Actualul prim-ministru a spus ca Statele Unite si UE nu au contribuit cu nici un ajutor financiar atunci cand i-au cerut insistent Ucrainei sa-si inchida reactorul de la Cernobil sau cand au cerut distrugerea focoaselor nucleare ale acestei tari datand din era sovietica.
La randul sau, liderul opozitiei a promis o apropiere de NATO si de UE. Sustine ca este reprezntantul investitorilor ucrainieni care ar accepta pe teritoriul tarii si investitori straini. Spune ca nu se poate democratie fara un dialog institutional cu Vestul. A amintit ca in perioada in care a fost guvernator al Bancii Nationale a Ucrainei a stabilizat moneda nationala - o garantie, spune el, pentru bunastarea care ii asteapta pe concetatenii sai daca il vor vota.
O tara spre care privesc si SUA, si Rusia
Ucraina este la granita NATO si, odata cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, va deveni si granita Uniunii. Este o tara care a facut pasi timizi spre occident, manifestandu-si intentia de a se apropia de cele doua blocuri in viitor, dar termenul a ramas nedefinit.
In Ucraina s-au petrecut in ultima vreme cateva modificari de strategie in planul politicii externe. Aici trebuie amintit ca vorbim despre una dintre statele care au intrat in componenta Uniunii Sovietice. O tara care si-a proclamat independenta la 24 august 1991 si care apoi s-a alaturat statelor membre ale CSI. Numai ca, in timpul primului mandat al lui Leonid Kucima, Kievul a racit relatiile cu Federatia Rusa (la Kremlin lider era Boris Eltin), o tara care a simtit din plin slabiciunile tranzitiei de la un imperiu centralizat la democratie. In acest rastimp, Ucraina s-a apropiat de Uniunea Europeana si de NATO. Nu se afla insa intre candidatele la aderarea in nici unul dintre aceste foruri.
In momentul in care la Bruxelles s-a celebrat exinderea oficiala a NATO spre este (cu cele sapte noi membre), Ucraina a auzit de la secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Schaeffer ca nu se afla pe lista prioritatilor. Ceva similar a auzt Kievul si la oficializarea aderarii a celor zece tari care au devenit membre ale UE. Romano Prodi, presedintele Comisiei Europene, a spus ca Ucraina mai are inca multe de facut pana sa intruneasca principiile conditionale pentru inceperea negocierilor (democratia fiind unul dintre ele).
Cateva saptamani mai tarziu, de pe site-ul oficial al administratiei prezidentiale de la Kiev au disparut, de la capitolul doctrina militara, mai precis dintre prioritatile strategice, integrarea in NATO si in UE.
Tot in cursul verii, Ucraina a dezghetat relatiile cu Rusia. A triplat, in patru luni, volumul de schimburi comerciale cu Rusia si a intrat in Spatiul Economic Comun, o organizatie din care mai fac parte, intr-un acord de schimburi comerciale preferential, Rusia, Belarus si Kazahstan.
Statele Unite si-au trimis si ele mesageri in cursul acestui an - pe adjunctul secretarului de stat, Richard Armitage, pe George Soros sau pe George Bush - seniorul.
Toti au vorbit despre nevoia de democratizare a Ucrainei, despre nevoia de a se indrepta mai curajos si mai ferm spre Vest.
Rusia isi redefineste sfera de influenta
Toate aceste nuantari de politica externa a Keivului au avut loc in cursul acestui an, in timpul caruia s-a consumat extinderea NATO. Intre timp, Rusia s-a declarat, cvasioficial, prin Victor Cernomirdin, fost premier, acum ambasador la Kiev, de partea Ucrainei in diferendul cu Romania legat de construirea canalului Bistroe. Rusia s-a declarat si impotriva intentiilor noului presedinte georgian, Mihail Saakasvili, de a supune cateva enclave de pe teritoriul georgian, autoproclamate independente, conducerii de la Tbilisi. Tot in ultima vreme, Rusia a sustinut prin declaratii destul de discrete (in sensul ca au fost formulate de catre oficiali de rangul al doilea sau al treilea) puterea de la Tiraspol, o alta enclava autoproclamata independenta, dar de pe teritoriul Republicii Moldova.Recent, ministrul apararii moscovit, Serghei Ivanov, a anutat ca tara sa nu intentioneaza sa-si retraga armata a 14-a din Moldova. In toate aceste regiuni, exista baze militare ruse.
Astfel de au fost interpretate de catre mai multe publicatii occcidentale ca definind intentiile Kremlinului, unde Putin isi consolideaza puterea in timpul celui de-al doilea mandat prezidential, de a-si mari sfera de influenta in tari care au fost sateliti ai Moscovei in era sovietica.
Ucraina a fost mai degraba rece pana de curand in relatiile cu Moscova, la Tbilisi a venit la putere un lider prooccidental, iar Moldova pare sa fi inghetat relatiile bune cu Kremlinul (asta nu inseamna insa ca s-a si indepartat semnificativ de fosta mare putere).
Grupuri de influenta
In relatiile cu Rusia un ingredient important il constituie si oamenii de afaceri ucrainieni, multi dintre ei imbogatiti prin aceleasi mijloace si cam in aceeasi perioada ca si oligarhii rusi. Exista chiar afaceri unde si unii si altii se intalnesc. Un exemplu - oameni de afaceri rusi au cumparat la finele anului trecut pachetele majoritare a 10 din cele 27 de companii regionale de electricitate ucrainiene.
Fiecare dintre cei doi candidati care au sanse sa castige alegerile din Ucraina este inconjurat de cate un grup de afaceri.
Victor Ianukovici , nascut la Donetk, este legat de asa-numitul "grup Donetk". Unii dintre membrii acestui grup sunt in guvern - ministrul de finante, cel al energiei, procurorul general, presedintele celui mai mare operator de comunicatii - Ukrtelecom.
Din cadrul grupului, primii care au facut avere - dupa modelul ologarhilor rusi - Victor Boiko si Iukim Zviagilski - au fost deja inlocuiti in luarea deciziilor de un val de oameni mai tineri. Liderul lor pare sa fie Rinat Ahmedov, un tatar musulman, patron al clublui de fotbal Sahtior Donetk, care figureaza, in topul revistei poloneze Wpost, cea care masoara averile Europei de Est, pe locul 6, cu 1,7 miliarde de dolari.
Doi frati care au facut avere din afacerile siderurgice, Andrei si Serghei Kluiev, primul dintre ei si fost viceprim-ministru, se afla in acest grup. Ei conduc campania electorala a lui Ianukovici.
Un alt grup financiar important, Ucraina Muncitoare, il sustine pe actualul premier. Aici un pilon al grupului este actualul ginere al lui Leonid Kucima, Victor Pinciuc, detinatorul concernului Interpipe (cu un venit anual de 730 mil.$), al celei mai mari banci ucrainene (Private Bank, cu active de 800 mil$ si alte fabrici din domeniul siderurgic, care-l palseaza pe locul 10 in topul oamenilor bogati ai estului Europei. Pinciuc are si mai multe ziare si radiouri, precum si o televiziune.
Iuscenko a adunat in jurul sau un grup financiar la fel de bine plasat in politica. este vorba despre grupul controlat de parlamentarii Petro Porosenko, Iulia Timosenko, Mikola Martinenko si David Zvania.
Porosenko este presedintele comisiei de buget din Rada (Parlamentul de la Kiev) si controleaza o regiune intreaga - Vinnitia. Detine uin concern in industria firelor si fibrelor sintetice, precum si in cea alimentara, controleaza o fabrica de masini, in Volin, o banca, Mriya.
Iulia Timosenko detine afaceri in domeniul petrolului, ocupandu-se cu distributia petrolului rus si turcmen in Ucraina. A fost director al regiei nationale petroliere, apoi a devenit presedinte al uneia dintre cele mai mari corporatii ucrainiene - Sistemele Energetice Unite.
O campanie costisitoare
Cei 25 de candidati la prezidentiale au cheltuit impreuna mai mult de 1 miliard de dolari.
Premierul Ianukovici a cheltuit numai pe publictate 1,7 milioane $, adica 38% din fondurile alocate de toti candidatii acestui domeniu. Iuscenko a cheltuit la acest capitol 742.000 $. Numai pe publicitatea pe Internet s-au cheltuit in total 2 milioane $. O delectare pentru electorat a constituit-o seria de concerte pe care le-au sustinut muzicienii ucrainieni. Iuscenko i-a platit cu 1 mil$ pe toti, in timp ce premierul a fost mai darnic - 3,5 mil$, unii dintre acestia fiind platiti cu 10.000 $ pe spectacol.
Si formatiile si cantaretii s-au impartit in doua tabere.- cei care canta rock si care sunt cunoscuti si inafara tarii il sustin pe Iuscenko, in timp ce muzicienii pro-Ianukovici canta ruseste si incanta generatiile mai varstnice. Una dintre formatii, Lube, care a venit des la Kiev, e si preferata lui Putin, dar nu sunt informatii despre un discount pe care sa-l fi oferit candidatului-premier. adelina.radulescu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
