Presedintele Iliescu a repetat de cateva ori in talk-show-uri la TV ca desi in ultimii trei ani Romania a facut progrese macroeconomice, ne gasim inca sub nivelul 1989 atat la PIB, cat si la nivelul de trai al grosului populatiei. Este o recunoastere curajoasa mai ales ca din cei 13 ani care au trecut din 1990 vreo 9 ani au fost pastoriti de domnia sa. Fata de tarile central-europene, care au depasit nivelul din 1989 inca din 1995-96, eu cred ca perioada decisiva a ramanerii noastre in urma a fost tocmai aceasta in care Ungaria, Polonia si Cehia au trecut parleazul spre capitalism. Noi am pierdut trenul in aceasta perioada pe de o parte din cauza mostenirii ceausiste, pe de alta parte din cauza ezitarii de a reforma radical economia de tip etatist. Au fost anii in care prin Legea 18 agricultura a fost faramitata si decimata, anii in care investitorii straini ne-au ocolit cand auzeau strigatul "nu ne vindem tara". Regimul Constantinescu-CDR nu s-a dovedit nici calificat, nici potent ca sa treaca la reforma si abia in anul 2000 Romania a inceput sa marcheze un curs ascendent in economie, dupa principiul german-Incet dar sigur!
Recentul sondaj Gallup arata ca din aceasta cauza a ramanerii in urma romanii sunt necajiti mai ales pentru asemenea motive ca saracia, lipsa de locuri de munca si coruptia. In presa, titlurile au pus accent pe coruptie si pe faptul ca 41% dintre cetateni considera ca ea a crescut de cand actualul guvern e la putere. Eu cred ca este adevarat si am documentat si eu acest lucru, dar in acelasi timp trebuie sa remarc ca este primul guvern care a facut legi menite a sili pe parlamentari, ministri si inalti functionari publici sa-si declare averea si bunurile sub sanctiunea legii.
Pana acum nu exista aceasta obligatie, nici interdictia ca demnitarii sa cumuleze pozitii in lumea afacerilor. Ce consecinte vor avea aceste legi anticoruptie ramane de vazut. Deocamdata ele au dat cortina la o parte.
In privinta cotelor de popularitate, daca duminica viitoare ar avea loc alegeri, PSD se bucura inca de 47%. Cred ca aceasta cota ar putea fi mentinuta la alegerile locale din 2004, pentru ca la locale conteaza realizarile gospodaresti, iar dl Cozmanca se pricepe la asa ceva, dar prevad ca cifra va fi mult scazuta la alegerile parlamentare. Despre prezidentiale e prematur sa ne pronuntam pentru ca nu stim cu precizie care vor fi candidatii, cu exceptia lui Corneliu Vadim Tudor. Oricum, in top se afla Adrian Nastase cu 38%, urmat de Vadim Tudor si Stolojan cu cate 19%.
La partide, in afara de PSD cu cele 47% mentionate, PNL si PRM au cate 16%, PD 10%, UDMR 7% iar sub pragul parlamentar PNtCD ramane incremenit in proiect cu 1%. Mi se pare interesanta constatarea ca sub raport social PSD si PRM isi culeg alegatorii in special din structurile de jos, in timp ce PNL se bucura de favorurile celor cu resurse. In general ceea ce lipseste in aceste sondaje sunt intrebarile care sa scoata la iveala ponderea clasei mijlocii in actuala conjunctura si efectele ei in mintea oamenilor si a electoratului. A puncta numai saracia nu ofera tabloul complet al societatii actuale.
Desigur, oamenii politici nu pot si nu trebuie sa ignore sondajele de opinie. Dar nici nu trebuie sa constituie principalul criteriu de comportare in conditiile in care reforma economiei este impopulara. In Bulgaria, cand a venit la putere fostul rege Simeon se bucura de 60-70% popularitate. A trecut la reformarea economiei si a cazut la 11%. Dar Bulgaria este recunoscuta la Bruxelles a avea o economie de piata functionala, ceea ce nu este meritul Romaniei. Asta-i dilema tragica a lui Nastase -intre popularitate acasa si integrare in Uniunea Europeana.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
