Clubul euro, al statelor care impart moneda unica europeana, a fost multa vreme vazut ca un paradis economic, social si politic. Pe buna dreptate, deoarece acest "model" insemna libertate economica, un grad ridicat al nivelului de trai si al civilizatiei, democratie si stabilitate politica.
Rezultatele referendumurilor pe tema aderarii la UE(si implicit a adoptarii monedei unice) din tarile ce se vor alatura uniunii incepand cu 2004 par sa intareasca aceste ipoteze.
Cum se face insa ca cei trei euro-sceptici, Marea Britanie, Suedia si Danemarca, refuza sa imbrace haina europeana, in timp ce vecinii lor din Europa Centrala si de Est ar renunta si maine la propriile monede.
Explicatia rezida, in parte, din gradul de cultura economica al populatiei. Daca intrebi pe cineva din Romania, tara unde numarul adeptilor aderarii este covarsitor, care sunt avantajele intrarii in UE, vei obtine, in cazul cel mai fericit, urmatorul raspuns: Vom trai mai bine. Daca se poate, din ziua urmatoare aderarii. Foarte putini vor sti insa ce inseamna moneda euro, ce sacrificii, avantaje si dejavantaje aduce.
Cu ce ne alegem
Beneficiile sunt de ordin politic, economic, social si de mediu si pot fi usor intuite. Securitatea oferita de suprastructura europeana, posibilitatea de a circula si munci nestingherit in toate tarile membre, adoptarea standardelor europene in ceea ce priveste securitatea muncii, sanatatea, educatia, accesul la informatie, normele de mediu, si in general, un nivel mai ridicat de trai, reprezinta o parte din avantajele oferite de sistem. Avand in vedere specificul Uniunii, principala motivatie este de ordin economic. Odata intrat in infrastructura UE, te poti bucura de circulatia libera a bunurilor, serviciilor si capitalului, de politici economice si monetare unitare, precum si de mai multa stabilitate. Pe masura ce statele vor adopta euro, se vor bucura de o moneda puternica, dobanzi si inflatie scazute, precum si o rata de schimb fixata in relatiile cu principalii parteneri comerciali. De asemenea, calitatea de membru al clubului euro va atrage dupa sine o majorare a investitiilor straine si a subventiilor din partea Uniunii.
Reversul medaliei
Pentru cei trei outsideri din Vest, avantajele nu reusesc sa incline balanta in favoarea trecerii la euro. Aceste state sunt constiente ca odata ce isi vor pierde monedele vor renunta la independenta monetara, importand in acelasi timp si dezechilibrele din sanul Uniunii. Cu alte cuvinte, Banca Centrala devine un simplu pion, iar rata dobanzii si cursul de schimb nu vor mai putea fi folosite pentru a sustine cresterea economica si a evita eventualele dificultati.
Pentru fostele tari comuniste, procesul de ajungere din urma a vest-europenilor este departe de a se fi finalizat. Probabil de aceea, acestia nu se identifica cu problemele vecinilor mai bogati.
In ciuda entuziasmului aderarii la UE in vara lui 2004, majoritatea viitorilor membri s-au fastacit cand a venit vorba de adoptarea monedei unice intr-un interval cat mai scurt. Polonia, Ungaria si Slovacia au anuntat deja ca vor intarzia acest proces pana la sfarsitul deceniului. Aceste state au realizat ca trecerea la euro va genera un soc puternic pentru economiile lor, inca destul de fragile si insuficient de competitive.
Clubul euro, ca orice club care se respecta, are un ritual de initiere. Proba de foc o reprezinta alinierea la prevederile Pactului de Stabilitate si Crestere, o adevarata camasa de forta pentru o economie in curs de dezvoltare. Un deficit public mai mic de 3% din PIB si o datorie publica sub nivelul de 60% din PIB sunt cerinte greu de realizat, care restrictioneaza sever posibilitatile de crestere economica. Potrivit normelor europene, aceste state vor trebui sa se imprumute si sa cheltuiasca mai putin, limitand sensibil fondurile destinate infrastructurii, stimularii industriei si agriculturii.
Mai mult, odata ce ai intrat in joc, trebuie sa ii inveti regulile si sa ii imprumuti ritmul. In 2003, economia zonei euro a avut un ritm de crestere de numai 0,5%, comparativ cu cei 2,5% ai Cehiei, 3,3% ai Poloniei si 3,9% ai Slovaciei.
Viitorii membri vor deveni dependenti de bunastarea din cadrul Uniunii, de cererea si apetitul pentru investitii al vest-europenilor. Socurile si recesiunile din sanul blocului european se vor rasfrange si asupra viitorilor membri, care isi vor incetini pasul in anii urmatori adoptarii monedei euro.
Pe de alta parte, nici unul din candidati nu se poate compara, prin competitivitate, cu marile economii europene. Odata ce ai deschis usa monedei euro, puternicile concerne europene vor invada pietele locale si vor sufoca o parte din firavele companii autohtone. Guvernele nu vor mai putea prelua la bugetul de stat datoriile intreprinderilor, iar subventiile vor disparea. Toate acestea se vor resimti in cresterea somajului.
Multi dintre viitorii candidati au inceput deja sa resimta efectele negative ale procesului de integrare. Alinierea regimului fiscal la cel existent in UE si tendinta de uniformizare a preturilor a generat deja un val de scumpiri in tarile din Europa Centrala. Daca autoritatile justifica cresterea inflatiei ca un rau necesar inainte de integrare, consumatorii acuza ca aceste masuri sunt pretexte pentru echilibrarea balantei financiare publice.
Pana acum, statele au combatut inflatia prin devalorizarea monedei nationale, dar acest lucru nu va mai fi posibil odata ce acestea vor intra in zona euro.
Pe masura ce standardele de salarizare se vor alinia la normele UE, viitorii membri vor pierde avantajul fortei de munca ieftine si implicit o parte din investitiile atat de necesare economiilor. Cresterea salariilor va duce si la disparitia unor intreprinderi autohtone, avand in vedere faptul ca renumeratii minime de 400-500 de euro sunt peste puterile multor angajatori.
Marile concerne europene, care exporta o mare parte a productiei lor pe piata americana sau in Asia, inregistreaza pierderi uriase ca urmare a aprecierii puternice a monedei euro fata de dolar si devizele asiatice. Aceste pierderi s-ar putea sa fie prea greu de digerat pentru micii exportatori din Europa de Rasarit, odata ce vor utiliza moneda unica in tranzactiile comerciale.
Toate aceste sacrificii, tot acest "rau necesar" pe care oficialii europeni ne grabesc sa-l inghitim pare sa se justifice din ce in ce mai putin daca se ia in calcul modul in care marile puteri europene incalca regulile create tocmai de ele. Daca Germania si Franta scapa nepedepsite pentru faptul ca nu respecta principiile deficitului si al indatorarii, de ce s-ar conforma viitorii membri, mult mai afectati de aceste restrictii?
Un pericol real pentru viitorii membri il constituie si faptul ca planul unei Europe cu doua viteze pare din ce in ce mai aproape de a deveni realitate. Divizarea Europei in doua regiuni, cu dinamici diferite, nu ar mai justifica notiunea de Uniune. Cei aflati in flancul secund vor fi nevoiti sa se multumeasca cu mai putin, in timp ce actualii membri, si in special cei de calibru, vor primi grosul fondurilor europene.
Cu toate acestea, viitorul nu poate fi decat european, iar avantajele intrarii in Uniunea Europeana se vor materializa mai devreme sau mai tarziu. A ramane in afara Europei e un risc care nu trebuie asumat. Clubul euro va ramane, pentru ani buni, mult prea exclusivist pentru multi dintre candidati.
Un exemplu graitor in acest sens este Ungaria, multa vreme considerata un model de stabilitate si prosperitate economica in Europa Centrala. In ultimii ani, Ungaria a inregistrat o puternica apreciere a forintului fata de dolar si euro, fapt care a generat probleme mari economiei. Cu toate acestea insa, forintul parea o moneda stabila si puternica, iar trecerea la moneda euro nu ridica nici un fel de probleme. Cel putin in teorie. In vara lui 2003 Ungaria a modificat bandele de fluctuatie a forintului fata de euro. A urmat un soc puternic, amplificat si de scaparea de sub control a finantelor publice, fapt ce a dus la caderea rapida a monedei nationale. La randul lor, investitorii si-au pierdut increderea in pietele financiare ale Ungariei, si au facut presiuni asupra monedei. Pusa in fata unui potentiale prabusiri a tot ceea s-a construi in jurul stabilitatii forintului, Banca Centrala a ridicat dobanzile cu trei puncte procentuale. Pretul platit pentru stabilizarea forintului a fost semnificativ, subrezind economia si increderea investitorilor. Tensiunile inflationiste au inceput sa macine economia, deficitul bugetar a scapat de sub control, iar dobanzile si datoria publica depasesc limitele impuse de UE. Una din victime a fost si ministrul ungar de finante, Csaba Laszlo, care si-a pierdut postul. Toate acestea fac ca Ungaria sa fie cel mai prost pregatit candidat din grupul celor ce vor adera in vara, cu sanse minime de a trece la euro pana la sfarsitului deceniului.
In ceea ce priveste Romania, economia acesteia este total defazata de ceea a Europei, iar moneda euro este inca o utopie. Daca vom fi primiti in zona euro insuficienti pregatiti, costurile unui eventual esec ar fi catastrofale.
Din aceasta cauza reformele principale(restructurarea, privatizarea, politica salariala, mobilitatea fortei de munca, politica fiscala) trebuie sa fie abordate serios inainte, si nu dupa intrarea in UE sau in camera de asteptare pentru moneda euro. Este de asteptat ca oficialii Comisiei Europene sa fie mai putin indulgenti cu Romania, insa chiar in situatia unei atitudini benevolente, se pune problema daca tara - candidat doreste sa intre in Uniunea Monetara insuficient pregatita, cerand ajutorul celorlalte banci centrale in caz de criza.
Avand in vedere situatia economica actuala, Romania nu trebuie sa aplece prea tare urechea la cerintele oficialilor europeni, avand in vedere faptul ca o politica restrictiva in domeniul finantelor publice ar dezechilibra tot putinul care s-a construit pana acum. In privinta monedei euro, sfatul nu poate fi decat unul: sa ne grabim incet.
Cum sta Romania
Romania ar putea, daca i s-ar permite, sa treaca la euro si anul viitor, insa nu ar supravietui nici o luna de zile.
Romania este tocmai la coada plutonului, avand o inflatie de doua cifre si printre cele mai mari dobanzi din Europa. Companiile care ar face fata presiunilor concurentiale din cadrul zonei euro se pot numara pe degete, iar produsele de marca romanesti care isi vor gasi un loc pe pietele occidentale vor fi foarte putine. Desi in privinta deficitului si indatorarii publice stam bine, situatia se va schimba pe masura ce guvernul va cheltui mai mult pentru a stimula economia. Leul romaneasc este atat de fragil in fata devizelor internationale, incat e aproape imposibila mentinerea lui in interiorul unei bande stramte de fluctuatie. Bancii Nationala a intervenit in ultima vreme intensiv pentru a sustine cursul de schimb, si implicit pentru a proteja economia. Odata intrati in zona euro, aceste interventii vor fi lasate la mana Bancii Centrale Europene.
Problemele care afecteaza economia romaneasca sunt prea adanci ca sa ne permita sa visam la moneda europeana inainte de 2010. Cat de optimista este aceasta tinta va depinde in mare masura de ceea ce vor realiza guvernantii pana in momentul aderarii, dar si in vederea pregatirii prentru zona euro.
Presiunea europeana, similar cu cea a Fondului Monetar International, nu poate fi decat pozitiva atat timp cat stimuleaza cresterea economica si ne accelereaza drumul catre o economie de piata. Pentru ca, sa recunoastem, economia Romaniei nu este inca o economie de piata functionabila.
gabriel.taranu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
