In scurta dar contorsionata sa metamorfoza, mitologia tranzitiei a reusit sa impuna cateva figuri pe cat de populare, pe atat de greu de greu de localizat la nivelul concretului. Una dintre aceste figuri atotprezente este Intreprinderea Mica si Mijlocie (IMM). Ei i se acorda din cand in cand credite din partea Bancii Mondiale sau Uniunii Europene si i se retrag succesiv diverse facilitati contabilicesti, pentru ea se construiesc incubatoare de afaceri, ea este, in cele din urma, cea de la care se asteapta cresterea economica de 1,3%. Potrivit statisticilor IMM impreuna, detin 98% din capitalul societatilor private si aduc 60% din veniturile bugetare.
Toata aceasta imagine nu ar fi completa insa fara un alt grup complementar, mai putin omogen in perceptia publicului si de aceea mai putin pregnant, cel al intreprinderilor mari - IM. IM sufera in perceptia colectiva de o imagine fragmentata - exista IM de stat, energofaga, exista IM straina, rezultata prin privatizare sau patrunderea unei companii multinationale si, floare rara, exista IM autohtona cu capital privat.
Schema standard prin care IMM ar urma sa ajute la propasirea economiei romanesti in urmatorii ani prevede absorbirea fortei de munca disponibilizate de energofagele IM de stat supraponderale si cresterea productiei, a ponderii lor in PIB - in cea mai mare parte sustinuta de exporturi.
Piata externa - greu accesibila
In vreme ce ipoteza absorbtiei fortei de munca excedentara este cel putin teoretic fezabila, cea de-a doua, a exporturilor, se loveste de lipsa competentelor IM in ceea ce priveste piata internationala. In prezent, exportul Romaniei inca mai trece prin mainile si nu de putine ori prin firmele putinilor specialisti in comert exterior scoliti in intreprinderile de profil sau la marile intreprinderi de stat in vremea de inflorire a comertului exterior romanesc - anii '80. Pe langa relativa inflexibilitate a structurii exporturilor rezultata in urma folosirii schemelor cunoscute deja, aceasta mai implica si un acces limitat al IMM la piata externa - prin inaccesibilitatea la personalul calificat. Exceptie fac sectoarele noi, precum cel al software-ului, dar acestea inca nu cantaresc serios in structura economiei, desi sunt considerate o speranta.
Piata industriala interna - mica sau pretentioasa
Fara un acces imediat la piata internationala, IMM pot beneficia totusi de piata interna. In traditia statelor occidentale, acesta este chiar rostul lor - acela de furnizori ai marilor firme nationale. Aceasta inseamna insa ca soarta lor depinde de cea a intreprinderilor mari intr-un moment in care o componenta a acestora din urma, componenta energofaga, parcurge un moment de restructurare - de contractie mai precis. In aceste conditii, componenta privata, straina sau autohtona, a IM, ar fi cea care trebuie sa preia rolul de piata de desfacere a IMM. Cu exceptia unor sectoare speciale insa, firmele mari ezita colaborarea cu IMM autohtone - observatia a fost verificata deja in cazul statelor Central Europene, ceva mai inaintate in tranzitie. O prima explicatie este calitatea produselor - care nu se ridica la nivelul competitorilor occidentali, dar mai sunt si altele - printre care lipsa competentelor manageriale cerute de o asemenea colaborare.
Piata interna de consum - ultima solutie
Ramasi si fara piata interna industriala de desfacere, IMM mai au inca o sansa - piata interna de consum. O observatie care nu are nevoie de sustinere statistica este aceea ca cea mai mare parte a IMM opereaza pe aceasta piata - fiind vorba despre mici magazine, unitati de prestari servicii, de comert interior si de alimentatie publica. Componenta "mica" a IMM este, asadar, dominanta. In lipsa unei limitari inferioare a dimensiunilor IMM (cele mai multe definitii sunt de natura maximala, fie in functie de numarul de angajati, 500, fie in functie de cifra de afaceri), in aceasta categorie au fost incluse practic toate afacerile "de familie", putin probabil sa absoarba prea multi dintre disponibilizatii energofagelor.
Pentru o sustinere selectiva a IMM
In aceasta situatie, care cu variatiunile de rigoare a fost comuna tuturor statelor aflate in tranzitie, cea mai potrivita solutie este sustinerea componentei "mijlocie" a IMM, care sunt mai eficiente, se pot autofinanta intr-o masura mai mare si pot accesa mai usor piata externa, sau sustinerea componentei susceptibile a deveni furnizoare a investitorilor straini. Din pacate, si aceasta nu este numai situatia Romaniei - ci a intregii regiuni in tranzitie, aceste doua segmente sunt extrem de rarefiate - in masura in care exista. In cele mai multe cazuri structura industriala prezinta cateva firme foarte mari, mostenirea epocii nu de mult apuse, si o puzderie de IMM "de familie".
Unii sunt insa de parere ca dimensiunea nu conteaza, ca structura industriala poate suporta si asemenea anomalii. In Italia spre exemplu, exista de asemenea o puzderie de mici firme cu mai putin de zece angajati (un sfert din microantreprinderile din Uniunea Europeana), cea mai mare parte a lor concentrate in Nordul industrializat, unde lucreaza pentru marile companii.
In Germania insa, cea mai mare parte a spatiului industrial este ocupat de intreprinderi de dimensiuni medii (cu o pondere de peste 50% din PIB), capabile a beneficia de pe urma dimensiunii lor. Acesta este argumentul pe care cei mai multi dintre analisti isi bazeaza recomandarea facuta statelor din centrul Europei de a-si sustine intreprinderile de dimensiune medie.
Ce probleme au IMM
Problemele de care se plang IMM sunt cu totul altele decat cele care pot fi rezolvate prin programele de finantare sustinute de guverne sau organisme internationale, sau prin incubatoarele de afaceri. Acestea din urma nu pot produce altceva decat alte IMM "de buzunar", din categoria celor greu adaptabile la piata, dupa cum am vazut, deci menite a avea o viata zbuciumata si scurta. Nici finantarea nu este prima problema de care se lovesc IMM, in pofida imaginii create de toate programele proiectat a umple acest gol - care exista, ce-i drept, insa tot pentru componenta mica, si mai putin pentru cea medie, care poate sa se autofinanteze intr-o masura mai mare si prezinta chiar o oarecare incredere in fata bancilor.
Un studiu intocmit de BERD claseaza coruptia pe primul loc al problemelor cu care IMM se lovesc, urmata de practicile anticompetitive din partea rivalilor, impozite si alte limitari de natura legala, starea proasta a infrastructurii si nivelul ridicat al inflatiei.
Creditul fiscal, facilitatile la plata impozitului, sunt asadar masuri potrivite pentru sustinerea sectorului IMM, cu atat mai mult cu cat el favorizeaza dezvoltarea selectiva a firmelor cu profit mai mare, deci viabile din punct de vedere economic. Finantarea pe criterii administrative, fie ea desfasurata chiar de analistii bancilor sau fondurilor de investitii, nu poate fi mai buna decat selectia pietei. Pe de alta parte, aducerea la lumina a activitatii multor IMM care in prezent isi castiga existenta in subteranele economiei ar avea si un alt efect - pe langa ipotetica aducere la buget a mai multor venituri prin largirea bazei de impozitare - accesul la finantarea bancilor. Operatiile din economia gri, oricat de profitabile ar fi ele, limiteaza accesul la finantarea bancara - nu din cauza eticii excesive a bancilor, ci pentru ca in acesasta zona gri profiturile pot fi ascunse mult mai usor, iar creditele nerambursate.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
