Productia record de cereale din acest an nu inseamna ca afacerile agriculturilor merg ca pe roate. Preturile produselor industriale alearga mult mai repede decat ale celor agricole, astfel incat valoarea adaugata a muncii din agricultura ramane mult mai redusa fata de industrie si servicii. Spre exemplu, cresterea pretului motorinei a facut ca raportul preturilor dintre un kilogram de grau si unul de motorina sa ajunga la 6/1, fata de 1,5/1 acum opt ani.
Graul, recoltat in cantitati triple fata de anul trecut, este vandut pe piata la preturi de 120 de dolari/tona, chiar daca inainte de recolta producatorii si procesatorii au incheiat un protocol prin care se fixase un pret de referinta de 165 de dolari/tona.
Producatorii de grau constata ca diferenta dintre ceea ce ei cer si ceea ce ofera procesatorii este destul de mare si se vad nevoiti sa acopere pierderile de anul trecut, cand piata interna a graului a fost invadata de importuri. La inceputul acestui an, grau de pe piata romaneasca provenit din import se vindea cu 225 de dolari/tona, iar acum tranzactiile se incheie foarte greu, la preturi de 120-130 de dolari/tona. O problema este ca nici nu se incheie contracte la termen.
Sase kilograme de grau, un litru de motorina
Pretul unui litru de motorina, care reprezinta circa 60-70% din cheltuielile cu infiintarea unei culturi, a urcat de la 600 de lei in 1996 la 27.000 de lei in acest an. In schimb pretul unui kilogram de grau a urcat de la 450 de lei la aproximativ 4.000 de lei. Astfel, raportul dintre grau si motorina a urcat de la 1,5 la 1 in 1996 la 6 la unu in acest an. "Cresterea cheltuielilor din agricultura ne lasa fara respiratie. Noi investim acum si recoltam peste 7-8 luni, iar fluctuatia preturilor motorinei dar si a utilitatilor, are o influenta negativa asupra profitabilitatii noastre", spune Stefan Poenaru, directorul general si proprietarul companiei Agrofam Fetesti, un holding agricol care administreaza o suprafata de aproape 20.000 de hectare de pamant.
Profitabilitatea in agricultura a scazut si ea, de la 25% in 1996 la sub 10% in acest an. Veniturile realizate de un fermier in 1996 de pe un hectar cultivat cu cereale se ridicau la 400-500 de dolari, in timp ce cheltuielile ajungeau la circa 400 de dolari. In acest an, veniturile au ramas constante, in timp ce cheltuielile au depasit 450 de dolari.
Adrian Porumboiu, presedintele holdingului agricol Racova Com Agro Pan din Vaslui, care cultiva 30.000 de hectare de pamant si a realizat in acest an cea mai mare productie de grau din Romania, spune ca din tot lantul de panificatie, producatorii agricoli sunt singurii care inregistreaza, de la an la an, pierderi. "Povara cea mai mare cade pe umerii producatorilor agricoli si nu vom reusi sa iesim din aceasta situatie decat cand vom adera la UE si vom primi subventii pe produs", afirma Porumboiu. In negocierile cu UE, Romania a primit pentru primul an de aderare o subventie de 25% din cea oferita fermierilor europeni de circa 300 de euro/hectar, urmand ca aceasta sa creasca gradual pana la un nivel de 60% din cea europeana.
In randul marilor fermieri exista o nemultumire mocnita privind alocarea subventiilor in principal catre micii fermieri, in conditiile in care industria de morarit si panificatie este alimentata in proportie de aproape suta la suta de productiile realizate pe marile exploatatii agricole.
"Subventiile isi pierd din consistenta, pentru ca aceasta crestere preturilor carburantilor si la utilitati anuleaza practic ceea ce da statul. In plus, am inceput sa folosim motorina Euro 3, care mareste cu 10% consumul la hectar si continuam sa platim taxa de drum ca si cum tractoarele si combinele ar ara pe drumuri", afirma Poenaru.
"Devalorizarea" graului se observa si in raportul dintre cat plateau in 1996 fermierii pentru un tractor romanesc - 40 de tone de grau - si cat platesc acum: 100 de tone de grau.
Integrarea pe verticala, solutie pentru reducerea costurilor
Una din solutiile care ar creste profitabilitatea din agricultura este coagularea pamanturilor si lucrarea acestora de catre marii fermieri. "Daca am fi vandut ca simpli fermieri cerealele catre altii, am fi iesit sigur in pierdere, dar sansa noastra este faptul ca graul in prelucram in sistem integrat in fabricile noastre de paine", spune Porumboiu. El afirma ca micii fermieri au sanse mici sa reziste pe piata, unde pretul graului este mic, si ca trebuie sa se uneasca in exploatatii mai mari.
Procesul de coagulare al pamanturilor este intr-o crestere accelerata in ultimii trei-patru ani de cand au inceput sa apara exploatatii agricole mari si foarte mari atat ale investitorilor autohtoni - Adrian Porumboiu - 30.000 de hectare, Ioan Niculae de la InterAgro - 40.000 de hectare sau Mihai Anghel - 30.000 de hectare - fie ale investitorilor straini. Investitorii italieni au cumparat masiv si lucreaza suprafete mari de pamant masiv zona de vest a tarii, dar au pornit incet ofensiva si catre Muntenia si Moldova.
Graul a pierdut cursa cu petrolul si pe piata mondiala
In 1970 un busel de grau putea fi vandut pentru un baril de titei pe piata mondiala. Dupa criza petrolului din anii '70, situatia s-a schimbat radical, raportul dintre cele doua devenind de 9 la 1 in favoarea titeiului. Un busel de grau are aproape 37 kg, in timp ce un baril (american) de petrol are circa 119 litri.
Cele mai afectate tari au fost Arabia Saudita si SUA, numai ca in mod diferit: in timp ce prima a beneficiat fiind cel mai mare exportator de titei, cea de-a doua a avut puternic de suferit pentru ca este cel mai mare exportator de cereale. SUA s-au vazut puse in situatia de a inregistra cel mai mare deficit comercial din istorie care a crescut datoria externa la un nivel record, slabind economia tarii.
Raportul dintre pretul graului si cel al titeiului a luat o turnura dramatica din 1950 pana astazi. Din 1950 pana in 1973 cele doua bunuri puteau fo vandute la preturi similare, dar dupa acest an raportul de forte s-a modificat simtitor in favoarea titeiului si a produs o modificare majora in distributia de bogatie pe plan mondial. Specialistii nu stiu cu siguranta cum va evolua acest raport in anii urmatori. Daca graul va continua sa fie produs cu varfuri maxime sau minime, cea de titei va atinge un punct maxim dupa care va incepe declinul probabil in urmatorii 15 ani.
Dupa perioada cuprinsa intre anii 1950-1996, cand productia de grau s-a triplat la nivel mondial, a urmat o perioada de stagnare. In fiecare dintre ultimii patru ani productia mondiala de grau a inregistrat cadere ca urmare a schimbarii conditiilor climaterice. Efectul imediat al acestei situatii a fost cresterea pretului la materia prima pentru alimente si alimentelor de baza. Pretul unui busel de grau cotat la Chicago Board of Trade a urcat inaintea recoltei din acest an cu 38 de procente. Situatii similare s-au inregistrat si la porumb (36%), orez (39%) iar la soia pretul s-a dublat. Cresterea preturilor la grau si orez (cele doua materii prime de baza) dar si la porumb si soia (alimente principale) se inregistreaza inclusiv in SUA si China, cei mai mari producatori de alimente din lume.
In China, cresterea pretului graului cu 30% fata de cel din anul anterior a dus la o crestere a produselor alimentare din marile lanturi de magazine cu 8%. O situatie similara s-a produs si in SUA unde preturile produselor alimentare au crescut in lanturile de retail cu peste 10 procente.
stelian.negrea@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
