Romania, de la autoritati la companii sau chiar banci, sustine de ani buni construirea oleoductului Constanta - Trieste (Italia), proiect estimat acum la aproximativ 4 miliarde euro, insa lupta pentru transportul titeiului caspic are o miza cu mult mai mare.
Pentru a deveni realitate, conducta Constanta - Trieste trebuie sa rezolve insa doua probleme majore: sa atraga ca investitori strategici companii petroliere puternice cu operatiuni la capetele proiectului - fie in campurile de productie din Marea Caspica, fie in rafinariile si zona de consum din Europa Occidentala.
Apoi, proiectul sa devina bancabil, criteriu care, in cea mai mare parte, inseamna tot atragerea unor companii credibile in dezvoltarea proiectului.
Deocamdata, vizibil a devenit numai interesul grupului petrolier austriac OMV, care a preluat recent Petrom si este foarte bine pozitionat in potentiala afacere.
Cum arata proiectul pe hartie
Constructia oleoductului ar putea incepe, cel mai devreme, in 2007, afirma reprezentantii Ministerului Economiei si Comertului.
Demararea proiectului depinde de data semnarii unui acord guvernamental intre tarile care sunt interesate de realizarea obiectivului.
Firma britanica Hill International a transmis, recent, autoritatilor studiul tehnico-economic pentru portiunea aferenta Romaniei.
Noua conducere a ministerului de resort anunta insa un proiect trans-frontalier mult mai amplu fata de varianta prezentata in urma cu un an si jumatate.
Capacitatea de transport al titeiului pe conducta Constanta - Trieste este prevazuta acum pana la 112 milioane tone de titei, fata de numai 30 - 40 milioane tone anterior. De asemenea, costurile pe tronsonul romanesc ajung la aproximativ 1,9 miliarde euro, adica aproximativ jumatate din valoarea totala a proiectului.
Initial, estimarile facute in cursul anului 2003 indicau o valoare a intregului proiect de pana la un miliard de dolari (880 milioane euro).
Conducta de petrol, cu o lungime totala de 1.360 kilometri, va porni din portul Constanta si va trece prin Serbia si Muntenegru, inainte de a ajunge in Croatia. Traseul conductei va continua pana la Trieste, unde se va conecta la sistemul Trans Alpine Pipeline - TAP, care aprovizioneaza Austria si Germania. O alta bifurcatie va asigura transportul catre Venetia, urmand sa alimenteze rafinariile din nordul Italiei. Statele implicate in proiect sunt cele care ar urma sa fie tranzitate de conducta de transport - Romania, Serbia si Muntenegru, respectiv Croatia. La ultima reuniune a comitetului interstatal, care a avut loc la Bucuresti in luna noiembrie a anului trecut, Romania, Serbia si Croatia au convenit invitarea Sloveniei si Italiei ca membri cu drepturi depline in realizarea conductei.
Care ar putea fi beneficiile
Proiectul este sustinut de catre OMV, principalul actionar al Petrom - cea mai mare companie petroliera romaneasca, dar si de catre Rompetrol. Primii doi jucatori controleaza trei rafinarii mari, cu o capacitate de rafinare pe an de circa 12 milioane tone, reprezentand mai bine de jumatate din capacitatea totala a Romaniei.
Unii jucatori de pe piata petroliera romaneasca apreciaza ca fezabil un proiect cu o capacitate de transport cuprinsa intre 8 si 24 milioane tone de titei pe an.
Pozitia strategica a Romaniei in calea titeiului caspic catre Europa a fost deseori invocata de catre avocatii proiectului Constanta - Trieste. Daca proiectul se va realiza, Romania va castiga sume importante din tranzitul titeiului pe teritoriul nostru, spun oficialii romani. In acest caz, beneficiarul ar fi Conpet Ploiesti, unic transportator de titei pe conducte in urma fuziunii de anul trecut cu Petrotrans.
Tronsonul romanesc este estimat ca va fi de aproximativ 650 de kilometri.
Construirea tronsonului romanesc, evaluata la 1,9 miliarde euro, va fi o oportunitate rara pentru companiile autohtone specializate in constructia de magistrale de a-si majora cifra de afaceri si a de a avea comenzi ferme pe termen mediu.
Potentialul interes ar putea veni din partea unor companii precum Petroconst Constanta, Petromservice Bucuresti, TMUCB sau Condmag Brasov.
Marii absenti: finantarea si investitorii strategici
Derularea unui proiect de mare anvergura transfrontalier nu depinde numai de vointa statelor implicate, ci mai ales de sansele de a atrage companii puternice si a asigura finantarea costisitoare necesara, spun surse de pe piata bancara.
Talia proiectului recomanda, spun sursele citate, un project finance, ceea ce inseamna ca proiectul poate atrage finantare de la banci si investitori pe proiect, rambursarea acesteia urmand sa se faca din veniturile generate de proiect. Atragerea unor companii petroliere precum British Petroleum, Chevron Texaco sau Eni, nume ve-hiculate de catre Ministerul Economiei ca fiind interesate de proiect, este esentiala pentru ca proiectul sa fie si bancabil.
Finantarea contractata de catre astfel de companii nu s-ar face la riscul de piata romanesc, cu dobanzi mai mari comparativ cu ratingul acordat unor asemenea companii. Deci, costul finantarii atrase ar fi mai ieftin.
Marile banci de investitii de talia Deutsche Bank sunt potential interesate de finantarea unor astfel de proiecte, insa in acest caz nu a fost creata nici compania de proiect.
Pentru urmatoarele etape, consultantul a recomandat incheierea cat mai curand a unui acord interguvernamental intre tarile participante la proiect, crearea unei companii responsabile cu derularea proiectului si identificarea surselor de finantare.
Compania de proiect va fi imputernicita sa gaseasca si sursele de finantare si investitorii interesati de participarea la constructia oleoductului.
Potrivit oficialilor MEC, statele participante ar putea detine o cota de 45% din actiunile companiei respective, in timp ce investitorii vor controla restul capitalului.
Razboiul "conductelor" dintre Rusia si Occident
Marea Caspica a devenit teatrul de lupta al celor mai mari companii petroliere din lume, dar si un joc de sah intre Occident si Rusia. Europa are sansa sa scape de dependenta energetica accentuata fata de petrolul rus, iar Rusia incearca pe cat posibil sa nu scape controlul resurselor care ii asigura inca o pozitie de forta.
Proiectele concurente pentru transportul titeiului caspic catre Europa Occidentala, una dintre zonele cu cel mai ridicat consum de petrol din lume, au ajuns deja la o valoare apropiata de 10 miliarde euro.
Romania joaca, prin intermediul proiectului Constanta - Trieste, "cartea Europei" in acest razboi, unde alte trei proiecte sunt sustinute de catre rusi, iar altul de catre americani. Proiectul Baku (Azerbaidjan) - Tbilisi (Georgia) - Ceyhan (Turcia), cu o valoare estimata la circa 3,6 miliarde dolari (pana la 3 miliarde euro), este puternic sustinut de catre administratia americana.
Sprijinul politic constant pentru fostul presedinte georgian Eduard Sevardnadze si implicarea companiilor petroliere americane si occidentale in proiectul Baku - Ceyhan au facut ca Rusia sa nu poata avea in acest caz absolut nici un cuvant de spus.
Consortiul BTC (Baku - Tbilisi - Ceyhan) este condus de catre gigantul britanic British Petroleum, a doua corporatie petroliera a lumii, care are o participatie de 30,1% in proiect, alaturi de SOCAR (compania petroliera a statului azer) - 25%, Unocal (SUA) - 8,9%, Statoil (Norvegia) - 8,71%, Turkish Petroleum (Turcia) - 6,53%, Eni (Italia) - 5%, Total (Franta) - 5%, Itochu (Japonia) - 3,4%, ConocoPhilips - 2,5%, Inpex (Japonia) - 2,5%, Delta Hess (joint-venture intre Delta Oil - Arabia Saudita si Amerada Hess - SUA) cu 2,36%.
Pentru finantarea proiectului a fost gandita o schema prin care investitorii in compania de proiect, respectiv companiile cu participatii in consortiul constituit, sa acopere circa 30% din fondurile necesare, iar restul sa fie asigurat prin contractarea de imprumuturi de la banci. O pondere foarte importanta in acoperirea proiectului revine si institutiilor financiare internationale precum Banca Mondiala si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare.
BP a inceput constructia oleoductului in mai 2003, capacitatea de transport prevazuta fiind de un milion de barili pe zi. Aceasta ar insemna o capacitate de transport de circa 47 milioane tone de titei pe an, mai putin de jumatate comparativ cu oleoductul Constanta - Trieste. Lungimea conductei Baku - Ceyhan este de aproximativ 1.750 kilometri. La capatul proiectului conductei exista terminalul Yumurtalik (in apropiere de Ceyhan), de unde petrolul poate fi incarcat in tancuri petroliere si transportat catre SUA si Europa de Vest. Recent, banca italiana Intesa a anuntat ca se retrage din proiectul BTC, anuntand vanzarea partii sale de 60 mil. $ in proiect.
Un alt proiect este cel al conductei Adriatice numit si Druzba Adria, care vizeaza exportul de petrol rusesc prin Belarus, Ucraina, Slovacia, Ungaria si Croatia, avand ca punct terminus portul croat Omisalj, unde se intersecteaza cu traseul Constanta - Trieste.
Proiectul este puternic sustinut de catre rusi, care ar urma sa exporte initial 5 milioane tone pe an, urmand sa creasca treptat pana la 15 mil. tone pe an. Proiectul a trecut de faza semnarii de catre guvernele statelor implicate in proiect inca de la finele lui 2002.
Proiectul conductei Albania - Macedonia - Bulgaria (proiectul AMBO), estimat la 1,2 miliarde dolari, ar urma sa aduca titei din Rusia si Marea Caspica. Cu o lungime de 570 de mile (circa 912 kilometri), conducta ar urma sa lege portul Burgas (unde LukOil dispune de rafinaria Neftochim cu o capacitate de prelucrare de 10 mil. tone pe an) de la Marea Neagra cu portul albanez Vlore. Acest traseu este vazut de majoritatea analistilor ca unul de decongestionare a traficului petrolier din stram-torile Bosfor si Darda-nele.
Prevazut cu o capacitate de 750.000 barili pe zi (35 mil. tone pe an), proiectul ar urma sa fie demarat in 2005 si finalizat pana in 2008, conform calen-darului. Conducta Burgas (Bulgaria) - Alexandropolis (Grecia) va permite de asemenea cresterea exporturilor de titei din Rusia catre sudul Peninsulei Balcanice.
In 1997, Bulgaria, Grecia si Rusia au cazut de acord sa construiasca acest oleoduct, cu o lungime de 284 kilometri. Valoarea proiectului este estimata la circa 700 milioane euro.
Bulgaria si Grecia au avut deseori pozitii diferite fata de acest proiect, iar la finele lui 2003 au comandat un nou studiu de fezabilitate pentru acest proiect.
La un moment dat, Kazahstanul, care dispune de rezerve foarte mari de titei, si-a exprimat interesul pentru acest proiect, pe care il vedea ca o potentiala ruta de export.
Proiectele Constanta - Trieste, Burgas - Alexandropolis si Burgas - Vlore presupun fata de concurentele lor insa transportul titeiului pe Marea Neagra cu tancurile petroliere. Celelalte doua proiecte, Baku - Ceyhan si conducta adriatica, sunt prevazute a fi dezvoltate numai pe uscat, ceea ce poate fi un avantaj, mai spun unii analisti.
adrian.mirsanu@zf.ro
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
