Propunerile pentru reforma economica a Europei continua sa curga. Procesul nu contituie insa o dezbatere unitara si coerenta, ci mai mult o licitatie politica in curs de desfasurare, unde interesele speciale sunt in cautare de voturi pentru acele schimbari de politici care le vor servi lor.
Unii spun ca obstacolul in calea unei economii bune este sistemul european al "statului bunastarii" si ca solutia e limitarea acestuia, incepand cu cresterea varstei de pensionare. Altii spun ca impedimentul rezida in supradimensionarea sectorului public in ansamblu si ca solutia e reducerea impozitelor. Aceasta din urma viziune, impartasita de Comisia Europeana, acuza infrastructura precara si propune constructia mai multor poduri si tuneluri.
Aceasta abordare nu va ajunge niciodata la radacina lucrurilor. Valorile sociale fundamentale ale Vestului fac din performanta economica inalta un imperativ moral la fel de important ca si libertatea cuvantului sau procesele corecte in justitie. Mai mult, continentul european va avea nevoie, indiscutabil, de anumite transformari ale institutiilor sale economice, pentru a putea ajunge sa aiba economii cu performante inalte. Pentru a ajunge la un acord larg asupra acestor transformari e nevoie insa de abordarea unor probleme de baza, pana acum ignorate.
O dezbatere reala asupra reformei fundamentale trebuie sa inceapa cu o concepere explicita a performantei economice - a ceea ce constituie o buna viata de afaceri. Productivitatea e aici un element important. Numai o economie cu productivitate mare poate rezerva tuturor sau celor mai multe din persoanele active o gama de cariere cu salarii ridicate.
Numai ca productivitatea mare nu este singurul element al unei performante economice inalte. Celalalt element il constituie niste participanti prosperi la viata economica. Aceasta presupune ca locurile de munca sa fie atractive nu numai prin aspectul salarial: prin angajarea mintilor oamenilor in rezolvarea problemelor, prin indrumarea lor spre descoperirea propriilor lor talente si spre extinderea abilitatilor lor. Aceasta dezvoltare personala, desi scop in sine, este si o sursa de satisfactie a muncii, care la randul ei potenteaza participarea fortei de munca, loialitatea angajatilor, ceea ce reduce somajul, facand disponibile mai multe locuri de munca.
De ce anume e nevoie pentru performanta inalta? In primul rand, e vorba de acel proces de schimbare productiva pe care eu il denumesc dinamism economic. Pentru ca angajatii sa aiba parte de dezvoltare personala, trebuie sa fie integrati intr-un mediu de lucru stimulativ, cu probleme noi de rezolvat, cu sarcini mai dificile de abordat si cu capacitati in plus de cultivat. Mai putin evident, o tara nu doreste schimbari prost orientate sau lipsite de sens; o tara doreste investitii care sa apara ca productive din perspectiva sectorului financiar.
Finele anilor '90 au dovedit ca dinamismul scazut a fost asociat cu o slaba performanta economica, in special cu o prosperitate redusa. Din cele 12 mari economii ale OECD, trei - Germania, Italia si Franta - au fost in mod evident nedinamice: ele au ratat boom-ul de investitii al anilor '90 sau l-au prins extrem de tarziu. Aceleasi economii s-au situat, de asemenea, pe primele locuri sau in apropierea lor la capitolul somajului, atat inainte, cat si dupa anii de boom.
Ce anume presupune dinamismul? Robert Shiller de la Universitatea Yale a sugerat ca eu as crede ca europenii sunt lipsiti de dinamism din cauza unei deficiente a spiritului antreprenorial. Eu am luat in considerare disconfortul exprimat al europenilor fata de ideea de a face bani si am speculat de aici ca sistemul lor de invatamant ar putea sa inabuse o anumita creativitate si un anumit spirit ludic. Dar nu aceasta este explicatia pe care eu o dau problemei Europei - fie si numai pentru ca e greu sa hotarasti daca astfel de modele culturale sunt cauze sau efecte pentru economiile dinamice.
Teza mea este ca gradul de dinamism al economiei unei natiuni depinde de dezvoltarea anumitor institutii economice fundamentale - legislatia si guvernanta corporatista, pregatirea populatiei pentru viata de afaceri, dezvoltarea unor instrumente financiare, ca de pilda piata de actiuni, si asa mai departe. Institutii generale ca domnia legii si existenta unei sigurante personale si nationale suficiente pentru a garanta banii castigati, economisiti si investiti sunt necesare pentru orice economie de piata, chiar si pentru piata socialista; ele sunt insa insuficiente pentru dinamismul economic.
Exista dovezi in sprijinul acestei teze. S-ar fi putut anticipa, inaintea boom-ului mentionat, cum va arata ierarhia celor 12 mari economii ale OECD pur si simplu afland procentul din populatie cu diploma universitara, indexul OECD al obstacolelor cu care se confrunta cel mai mult intreprinzatorii in aceste tari si amploarea pietei actiunilor (masurata dupa valoarea pietei de actiuni aflate in circulatie raportata la PIB, inainte de boom).
Aceste dovezi ale legaturii intre ocuparea fortei de munca si dinamismul economic, care situeaza dinamismul in relatie cu existenta unor institutii favorabile, ca de exemplu o piata de actiuni bine dezvoltata, precum si cu existenta unor institutii obstructive, ca de exemplu impunerea unei multimi de licente si avize de functionare pentru firmele noi, ne sunt necesare pentru intelegerea economiilor sanatoase. Este util sa stii ca e nevoie de mult mai mult decat de proprietate privata pentru a crea dinamism economic, si ca somajul mare nu trebuie atribuit exclusiv restrictiilor de pe piata muncii.
Exista oare dovezi care sa asocieze in mod direct performanta inalta - respectiv o rata mare de ocupare a fortei de munca si o productivitate buna - cu prezenta unor institutii considerate benefice pentru dinamism si cu absenta acelor institutii considerate a-i fi daunatoare? Astfel de dovezi apar chiar la o prima examinare a celor 12 mari economii ale OECD.
O analiza de ansamblu a acestora estimeaza ca educatia universitara este benefica pentru toate cele trei elemente ale performantei economice: rata ocuparii fortei de munca (raportata la populatia de varsta activa), rata somajului (raportata la totalul fortei de munca) si productivitatea muncii. Invers, un punctaj mare in indexul OECD al obstacolelor cu care se confrunta intreprinzatorii este un factor negativ pentru toate cele trei elemente ale performantei. Un nivel ridicat al protectiei locurilor de munca este daunator pentru productivitate, dar nu are un efect limpede nici asupra ratei de ocupare a fortei de munca, nici asupra ratei somajului.
Eu am sugerat ca structura de organizare a economiilor de pe continent le limiteaza performanta. Elementele structurii corporatiste - sindicatele, confederatiile patronale, marile banci - faciliteaza interventiile directe in procesul de luare a deciziilor economice, in sensul protejarii unora sau a altora din grupurile de interese.
De fapt, pe ansamblul celor 12 mari economii OECD, un grad mai mare de corporatism este indeobste asociat cu o ocupare mai redusa a fortei de munca si cu o productivitate mai scazuta. Motivul pentru care apar aceste efecte negative pare a fi acela ca un corporatism puternic este corelat cu inabusirea spiritului antreprenorial si cu o protectie obstructiva a locurilor de munca. Altminteri, structura corporatista nu rapeste prin ea insasi nimic din performanta.
Din nou, adevarul rezida in nuante. Tocmai de aceea, Europa ar trebui sa dezbata problemele reale ale continentului, nu modul cum sa-si inchida economiile in corporatism, consacrand "economia sociala de piata" in viitoarea Constitutie a Uniunii Europene.
Edmund Phelps este profesor de economie la Universitatea Columbia si director al Centrului pentru Capitalism si Societate din cadrul acesteia.
Project Syndicate, decembrie 2003.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
