Cateva saptamani, motivat, am lipsit de la intalnirea din fiecare miercuri cu cititorii acestui colt de pagina. Revenind, acum, aduc din nou in discutie tema banilor. La intrebarea "Stiu romanii sa faca bani?" raspunsul meu a fost limpede: NU! Si nu cred ca ar putea fi dat un alt raspuns intr-o tara ca a noastra, in care salariul mediu pe economie e de peste zece ori sub media Uniunii Europene, in timp ce preturile de consum se apropie de cele din tarile dezvoltate.
Multa vreme s-a spus: "Daca merg constructiile merge economia". Sau: Unde miroase a ciment miroase si a crestere economica". Butade numai partial adevarate, astazi. Intr-o lume in care o buna parte a economiei este "invizibila" - si nu am in vedere "economia subterana", "paralela" sau "necontabilizata", ci imensa increngatura de circuite financiare, in care se faureste un volum important din totalul produsului mondial brut -, un nou criteriu a devenit dominant: "Daca circulatia banilor e sanatoasa inseamna ca economia merge bine".
Lumea intreaga e acum cu ochii pe bani. Pretutindeni, in turnul pietei, un nou ceas da ora exacta: cel monetar. Adevar ce ne obliga sa nuantam. Daca romanii stiu ori nu sa faca bani este fara indoiala un fapt relevant. Mai urmeaza insa o intrebare: ce fel de bani? Fiindca important este sa facem bani sanatosi, care sa se miste intr-un circuit sanatos.
Multa vreme, leul nostru a fost grav bolnav de inflatie. Din 2000, insa, inflatia s-a transformat in dezinflatie. Dar moneda n-a scapat inca de dureri de cap. Chiar si in 2003, ultimul an de dinaintea trecerii la inflatia anuala cu o singura cifra, preturile se misca in dezordine, salturile fiind uneori nefiresti de mari. Cum s-a intamplat la trecerea peste pragul dintre vara si toamna, cand inflatia a sarit de la 0,3% in august la 2,1% in septembrie. Dovada ca fluctuatiile sezoniere perturba inca banii si marfurile.
Ideea de a-i da in cap inflatiei e votata in unanimitate. In surdina, insa, mai rabufnesc voci, dintre cele importante, ce-si exprima teama ca nu va fi oprita inflatia fara "sa i se dea drumul" somajului. Asta pentru ca Vestul, in anii '70, s-a aflat in fata unei alternative: ori inflatie, ori somaj. Au trecut insa anii si judecata s-a schimbat. Viata a aratat ca o reducere a inflatiei nu are ca urmare cresterea somajului dupa catva timp; dimpotriva, lupta impotriva inflatiei pe termen mediu constituie cea mai sigura garantie a mentinerii locurilor de munca. Desigur, daca sunt indeplinite cateva conditii: 1) convertibilitatea monedei nationale; 2) o balanta de plati cel putin in echilibru; 3) armonizarea ratei salariilor si a ratei productivitatii muncii.
A gandi, in 2003, ca n-ar fi rau sa mai dam drumul la deficite, cu riscul inflatiei, ca sa nu creasca somajul, inseamna a reinvia o idee ce a murit acum doua decenii. Mai mult: daca vor fi alimentate deficitele si vom continua sa rupem rata salariilor de rata productivitatii, nu ne vom putea elibera de pozitia actuala, dezavantajoasa indeosebi sub aspectul competitivitatii, fara o ajustare a ratei somajului.
E drept ca un pic de inflatie - intr-o economie sanatoasa -, are efectul unui pahar cu vin bun baut dupa masa: actioneaza ca intaritor Din acest motiv, tarile dezvoltate cocheteaza chiar cu "putina inflatie" si se tem de dezinflatie. Spre deosebire de inflatia mare, insa, ce dezorganizeaza economia, o inflatie modica ajuta la reglarea pietei prin preturi, fara sa afecteze comportamentul companiilor, investitorilor, comerciantilor si al salariatilor. Numai ca profitul nu e scos din preturi mai mari, ca la noi, ci din costuri mai mici.
Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels
