Aleph Story

ALEPH STORY: România are cele mai mari salarii din administraţia publică din Europa Centrală şi de Est. O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist şi Irina Ursu, editor-prezentator STIU

13.01.2021, 18:15 1389

ZF şi Aleph News, cel mai nou post de televiziune din România, vor avea în fiecare zi de la ora 18.00 pe zf.ro şi pagina de Facebook a ZF o discuţie legată de unul dintre subiectele importante ale zilei, indiferent că este politic, social, cultural, economic sau de business.

O discuţie cu Adelina Mihai, jurnalist ZF, şi Irina Ursu, editor-prezentator Aleph News -ŞTIU.

 

Adelina Mihai: Angajaţii de la stat câştigă mai bine decât cei din privat şi suntem pe primul loc din Uniunea Europeană în ceea ce priveşte această diferenţă. O arată o analiză făcută de Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank şi fostul preşedinte al Consiliului Fiscal. Ce arată datele? Cum am ajuns la astfel de statistici?

 

Irina Ursu: Cifra care ne-a alarmat pe toţi este faptul că salariile din domeniul public sunt cu 70% mai mari decât cele din domeniul privat. Este cea mai mare diferenţă, cum spuneai şi tu, din Uniunea Europeană dar trebuie să ne gândim ce înseamnă asta, ce încărcătură este pe umerii privaţilor pentru că ştim că alocăm din PIB, cel puţin anul trecut am alocat undeva la 12% din PIB pentru plata cu forţa de muncă în domeniul public, în timp ce media europeană este de doar 10%. Nu ar fi o diferenţă foarte mare, dar dacă ne uităm la felul în care statul român colectează taxe la buget, ştim că la noi procentul este de doar 27% faţă de media europeană de 40%. Deci colectăm puţin, plătim foarte bine angajaţii din domeniul administraţiei publice, ceea ce este o problemă, un dezechilibru foarte mare.

 

Adelina Mihai: Chiar astăzi au venit statisticile pe salariile din luna noiembrie şi am luat să le dezbatem puţin. În total, salariul mediu pe economie a ajuns undeva la 3.400 de lei iar în administraţia publică, unde sunt funcţionari publici, salariu mediu este de 5.050 de lei. Deci este mult mai mare şi sunt 200.000 de funcţionari care câştigă mai bine decât media pe economie, cu mult mai bine. Dacă ne uităm la celelalte sectoare din domeniul public, avem învăţământ cu salariu mediu de aproape 3.700 de lei şi sănătate şi asistenţă socială 4.100 de lei. Noi am avut noroc în ultimii ani că a crescut, au crescut guvernele salariile din învăţământ şi din sistemul sanitar pentru că altfel decalajele erau mult mai mari şi nedrepte.

 

Irina Ursu: Noi nu avem o problemă cu ideea de a trăi bine, a mări salariile angajaţilor. Însă, ele trebuie să vină la pachet cu nişte criterii de performanţă. Cred că de fapt asta este marea problemă, faptul că aceste salarii în domeniul public sunt stabilite prin lege dar nu există nişte criterii, nu trebuie să demonstrezi că poţi să faci lucruri, nu trebuie să demonstrezi că eşti foarte creativ spre a îmbunătăţi munca pe care o faci zi de zi, lucru care se întâmplă în domeniul privat. Vedem inclusiv acum, când se vorbeşte despre îngheţarea salariilor. Nu, îngheţarea salariilor nu cred că este neapărat o strategie pentru că nu vei face decât să îi descurajezi pe cei care ar fi vrut să facă nişte schimbări în domeniile în care activează, ci ar trebui să îi încurajezi pe cei care sunt buni, cei care vin cu idei, cei care inovează pentru că toţi vorbim despre această restructurare şi reinventare a felului în care funcţionează instituţiile publice. Ori nu ai cum să faci performanţă cu oameni care sunt trataţi la fel. Dacă oricum luăm salarii la fel, de ce să îmi pun eu capul la contribuţie şi să îmi dau singur bătăi de cap? Deci avem o problemă legată şi de felul în care performează angajaţii din sistem.

 

Adelina Mihai: Această măsură de îngheţare a salariilor este una care funcţionează în perioade de criză pentru a mai reduce dintre costuri pentru că nu prea poţi să le tai atât de uşor pe cât ai crede. Dacă ne amintim în 2007, pe vremea lui Călin Popescu Tăriceanu, când era el premier, aveam 1,4 milioane de angajaţi la stat. Acum avem 1,2 milioane. 200.000 de oameni s au evaporat prin 2008-2010, când ne a lovit criză puternic, dar nu s au evaporat printr o restructurare, evaluare prin care să încurajezi performanţă ci prin pensionare şi îngheţarea angajărilor. Deci practic se angaja o persoană la 7 plecări . Atunci a fost o presiune mai mare pe angajaţii rămaşi dar cu 12% din PIB pe standarde europene plătite pentru salarii tu nu ai cum să susţii aceste costuri la nesfârşit, mai ales când deficitul de PIB ajunge la 10%.

 

Irina Ursu: Toată lumea promite o restructurare a administraţiei publice, vrem digitalizare, digitalizare care ar putea practic să eficientizeze din punct de vedere al costurilor aceste cheltuieli pe care le facem cu personalul, dar din nou, vii şi spui că vrei să faci digitalizare, apoi spui „ok, vom îngheţa salariile”. Toată lumea o să opună rezistenţă şi o să spună ok, nu sunt motivat în niciun fel să trec eu de la hârtie la muncă pe calculator, de ce să îmi bat capul să învăţ tot felul de lucruri noi astfel încât să îmbunătăţim felul în care se face administraţie în România. Nu, anul acesta o să meargă la fel ca anul trecut şi uite ce bine e. Lucruri pe care noi, cetăţenii de rând, ne împiedică, avem nevoie de aprobări, stăm la cozi.

 

Măcar de ar funcţiona şi statul la coadă, dar uneori nu îţi rezolva nici dacă stai la coadă.

 

Adelina Mihai: Şi iarăşi un fenomen pe care trebuie să îl luăm în calcul este această tentaţie pe care o reprezintă munca la stat pentru angajaţii din privat. Analiştii din domeniu, inclusiv specialiştii HR, spuneau că această creştere a salariilor, această diferenţă mare menţinută între stat şi privat, pune mare presiune pe privat pentru că ei nu prea reuşesc să ţină pasul cu aceste măriri şi există tentaţia: de ce să nu mă duc să stau la stat? Munca este călduţă, nu mă dă nimeni afară atât de uşor, nu trebuie să arăt la final de lună un raport cu activitatea mea, este mult mai bine. Lucru care pe noi ca societate, dacă mă întrebi, mi se pare că ne trage înapoi pentru că mediul privat te ajută să fii competitiv, să vii cu inovaţii. Aşa creşti. Dacă doar stai şi aştepţi leafă, nu e o strategie.

 

Eu cred că inovaţia a existat foarte mult şi la stat pentru că în 2009 - 2010, când s-au tăiat o parte din sporuri, era o listă de o pagină întreagă de sporuri pe care le primeau bugetarii şi îmi amintesc, erau şi chestii haioase precum sporul de zâmbet sau sporul de readaptare la întoarcerea din concediu.

 

Irina Ursu: Sporul la zâmbet, eu sunt de acord, să se acorde sporuri la zâmbet. Desigur, nu putem face o generalizare, dar fiecare avem câte o poveste când am stat la un ghişeu şi am fost trataţi nu mai ştiu cum. Am avut cea mai interesantă poveste, mi-a spus o un prieten. Stătea la coadă, cred că la permise undeva, şi i-a spus doamna: nu, nu, vă rog nu veniţi la mine, mergeţi la celălalt ghişeu. A stat la o altă coadă şi doamna s-a ridicat de la ghişeul 1 şi s-a dus la ghişeul 2, aceeaşi persoană şi respectivul prieten a stat minute în şir să treacă doamna de pe un scaun pe altul.

Pentru alte știri, analize, articole și informații din business în timp real urmărește Ziarul Financiar pe WhatsApp Channels

AFACERI DE LA ZERO