Afaceri de la zero

Usor cu irakienii peste granita

31.03.2003, 00:00 Autori: Razvan Supuran , Silvia Craus , Tudor Stirbu

Plecati din tara lor de origine din motive politice ori pentru a studia, cetatenii irakieni din Romania se simt acum haituti in ambele state: in tara natala sunt nedoriti de autoritati, iar aici au cazut victime ale crizei din Golf, dupa ce autoritatile romane au expulzat recent cinci diplomati si au declarat persona non grata alti opt conationali ai lui Saddam Hussein. Generalizari, evident, nu se pot face: unii irakieni de aici au contribuit la crearea acelei imagini a "arabului" escroc, venit in Romania sa se imbogateasca incalcand legea - imagine creata mai ales in primii ani dupa 1989 - in timp ce altii au afaceri cinstite, mai mici sau mai mari. O ordonanta de Guvern (194/2002) le va face insa acum viata si mai grea strainilor care stau in Romania: acestia vor fi obligati fie sa majoreze capitalul social al societatilor pe care le conduc la 50.000 de dolari, fie sa demonstreze ca realizeaza un venit mediu net lunar de minimum 500 de dolari. In caz contrar, vor primi dispozitia de a parasi tara in cel mult 90 de zile.
Irakienii din Romania se tem pentru ei si pentru familiile lor, ramase in tara si majoritatea nu vor sa vorbeasca deloc despre situatia din patria mama. Cei care se incumeta s-o faca, totusi, il considera pe Saddam un dictator chiar mai rau decat Hitler.
"Teroare" - asa caracterizeaza, intr-un singur cuvant, Adeel Abid al Gareeb atmosfera din Irak. Omul traieste in Romania de mai bine de 20 de ani, are o sotie si doi copii, iar ultima data a vazut Bagdadul in 1989. In schimb, tine legatura in permanenta cu fratii si surorile lui care locuiesc intr-un orasel din nordul Irakului. "E dureros ce se intampla acolo. Nu-l iubeste nimeni pe Saddam. Doar acolitii lui. Credeti ca pe Ceausescu l-a iubit cineva?", spune Adeel Abid al Gareeb.
Irakianul a venit in Romania ca student la Facultatea de Constructii Civile Iasi, iar anul pregatitor l-a absolvit la Universitatea din Timisoara. "Inainte de a fi student, am facut armata. Era obligatorie pentru toti care terminau liceul. Tot ce s-a spus despre armata e adevarat. Eu am avut noroc. Era vreme de pace si nu am facut decat un an si jumatate. Acum te instiinteaza, inca de la inceput, ca intri in armata, dar nu stii cand iesi. E pe termen nelimitat si e foarte greu; antrenamentul e foarte dur, dar, intr-adevar, de acolo ies lei", explica Gareeb.
Viata sa dincolo de granitele tarii o expediaza in cateva cuvinte. "Initial, cand am venit in Romania, am vrut sa fac Petrol si Gaze. Nu am avut media necesara si am intrat la Constructii. Tata, cand am absolvit, mi-a spus direct: Am deja patru belele aici pe cap - fratii tai -; sa nu te prind ca te intorci aici", povesteste Abid. Irakul intrase in razboi cu Iranul, iar fratii Gareeb, ramasi in tara, erau deja in prima linie a frontului. "Se decretase stare de razboi la noi, iar acasa nu ma astepta nimic bun. Atunci am cunoscut-o pe actuala mea sotie. La casatorie am avut insa probleme. Terminasem studiile in Romania si-mi venise deja hartie de la ambasada ca trebuie sa ma intorc in tara. Mi-am depus actele pentru doctorat, dar, pana la aprobarea lor, a trebuit sa plec din Romania. Securitatea lui Ceausescu era mereu pe urmele mele. Eu le-am spus ca, oricat de greu si rau este, nu-mi vand tara pentru o hartie", continua Abid.

Sa fii bogat: 50 de dolari pe luna
Gareeb nu s-a intors in Irak, ci a plecat doi ani in Algeria, unde a lucrat ca inginer constructor. "Mi-am depus atunci actele pentru emigrare in SUA, la Detroit, unde erau multi irakieni. Mi-au spus sa astept 30 de zile, pentru ca trebuia sa ma verifice. Trecusera doua luni de la depunerea actelor, cand viitoarea mea sotie m-a chemat in Romania. Mi se aprobase, in sfarsit, doctoratul. La cateva luni, mi-a venit si acceptul pentru emigrarea in America, dar era prea tarziu. Am refuzat", se destainuie irakianul. Gareeb s-a intors in Iasi si s-a casatorit.
In legatura cu razboiul din Golf din 1991, Gareeb isi aminteste: "Un unchi de-al meu era general in armata revolutionarilor. Ajunsesera pana la portile Bagdadului, iar armata americana era in spatele lor. Nu inteleg de ce nu l-au impuscat atunci. Americanii le-au spus alor nostri ca mai departe e razboiul lor, asa era ordin de la Bush. Cum sa intre in Bagdad cu pusti de vanatoare, cand Saddam avea tancuri, bombe? Aveau nevoie de armament greu ca sa izbuteasca". Dupa retragerea trupelor americane din Irak, a inceput ofensiva lui Saddam Hussein impotriva populatiei. "Stiu de la ai mei cum a fost. Cumplit e putin spus. Saddam s-a razbunat pe popor, pe cei care <l-au tradat>. Iar prima arma a fost infometarea".
"Alimentele de baza au trecut pe cartela. Orezul, zaharul, uleiul... Restul se dau la liber. Problema nu este mancarea, ci banii. Nu ai cu ce sa cumperi de-ale gurii acolo", sustine Gareeb. Irakianul dezvaluie ca un profesor cu "studii inalte la Bagdad" e un simplu muritor de foame: "Mi-au spus ai mei ca nu ridica mai mult de trei dolari pe luna. Ce sa faci cu trei dolari? La 50 de dolari lunar esti deja super-bogat. Daca ai o afacere, o plantatie de curmali sau o statie de forare de petrol, 80% din venit se duce la stat, iar Saddam toti banii stransi de la popor ii baga in armament".
Din perioada dinainte de 1990, cand un dolar era trei dinari irakieni, moneda s-a devalorizat enorm; in 2001, pe piata neagra, un dolar se vindea cu 2.000 de dinari. Spune Gareeb: "Au ajuns batranii sa-si vanda agoniseala si vechiturile din casa pe la colturi de strada, ca sa poata supravietui. Isi pun farfuriile, pledurile sau ce mai au pe un scaunel si asteapta pe oricine sa le dea cativa dinari ca sa mai ia ceva de mancare".

"Saddam nu se preda"
Irakianul povesteste despre "cultul personalitatii ridicat la rang de politica de stat". "Tablourile si statuile lui Saddam sunt peste tot: in piete, in scoli, in spitale. Saddam cu sabia in mana, Saddam cu pusca... Mi-e sila si mi-e groaza de ce traiesc ai mei. Tablouri au si in case. Ceausescu a fost un mic copil pe langa Saddam. Bancurile la adresa sefului statului sau a celor din jurul sau inseamna puscarie", spune Gareeb, care adauga ca in Irak "acuzatia de spionaj impotriva statului iti este pusa in carca fie si numai daca ai o antena telefonica pe casa. Nu ai voie sa ai celular, nici antena parabolica, sa vezi ce se mai intampla in lume. Nu ai acces la Internet. Nu poti comunica cu rudele din strainatate decat foarte greu".
Pe Saddam, Gareeb il compara cu Hitler. "E chiar mai rau, pentru ca Hitler nu s-a intors impotriva propriului sau popor. Iar Saddam nu se va preda. Va lupta pana la capat. isi va pastra un glonte pentru el, la sfarsit".
Despre "o eventuala colaborare cu SRI", Gareeb refuza orice comentariu. "Eu am dubla cetatenie. Ma inteleg bine cu amandoua ambasadele si nu am avut niciodata probleme. Dar nu mi-as vinde tara pentru o bucata de hartie, asa cum mi-au cerut-o inainte de 1989", spune Gareeb. Arabul nu se gandeste sa se mai intoarca vreodata definitiv in Irak si spune ca acum nu-i mai ramane decat sa se roage pentru ai lui si pentru cei nevinovati "care se vor pierde".
In Iasi, din cei 35 de irakieni aflati in evidentele autoritatilor au mai ramas doar opt. Cu exceptia lui Adeel Gareeb, toti au refuzat orice discutie, sustinand ca sunt "cetateni romani" sau, in unele cazuri, negandu-si nationalitatea. Adeel Gareeb a refuzat, in schimb, sa faca fotografii, sustinand ca "nu vrea ca familia lui sau el sa aiba probleme".

Micii intreprinzatori tacuti
Situatia e cam la fel si la Cluj, unde sunt inregistrati 11 irakieni (trei dintre ei obtinand, de-a lungul timpului, cetatenie romana). Majoritatea sunt comercianti, iar unul este student. Ca si cei din Iasi, se tem sa vorbeasca despre ceea ce se intampla in tara lor.
Sotia lui Fouad Kheder, patronul unui magazin, vorbeste romaneste aproape corect. in varsta de 30 de ani, femeia a venit in urma cu sase ani din Irak. Rania, copilul celor doi, are 4 ani si jumatate si s-a nascut la Cluj. In fata strainilor nu scoate o vorba. "De ce il cautati pe sotul meu? S-a intamplat ceva?", intreaba mama Raniei, speriata. "Mergeti in Piata Viteazul, gasiti acolo pe el. Mai multe nu stiu. Eu nu vorbesc. Romana mea nu bun", spune irakiana, inchizand ferestruica din usa prin care care s-a purtat dialogul.
La fel au procedat si ceilalti. "Ce sa discutam? N-avem ce! Eu sunt in Romania de doizeci ani si nimeni nu m-a stiut pana acum. Asa vreau sa fie si de-acum. Sunt doctorand, am terminat drept international, am magazin si nu intereseaza decat familia mea", a spus, prin telefon, unul dintre irakieni. Ei nu s-au lasat induplecati sa vorbeasca nici la moscheea din campusul studentesc Hasdeu, locul de rugaciune al musulmanilor din Cluj. Au pus capul in piept si si-au vazut de-ale lor.
Doar un singur irakian dintre cei inregistrati pe raza judetului Cluj a acceptat o discutie. Dar nu despre politica. "Nu vorbim aici, in casa mea. Dar cum ati aflat unde stau?", si-a aratat ingrijorarea Abdullah Saad.
La intalnire programata dupa rugaciunea pe care toti musulmanii din Cluj o rostesc impreuna, vinerea, de la ora 13.00, la moscheea de pe strada Pastorului, nr. 17, Abdullah a sosit insotit de doi prieteni, care au vrut sa ramana anonimi: cetateanul irakian, doctor in drept, cu care se discutase telefonic, si un cetatean iranian.
"Ne e teama. Nu stim ce se va intampla. Familiile noastre sunt in Bagdad. Razboiul inseamna moarte si nu vor avea de suferit decat cei nevinovati", spune Abdullah. "Nu am alta treaba decat sa fiu spion de 20 de ani pentru Saddam? Mai traiam eu acum daca as fi facut asta? De ce sa plec de aici? Sunt casatorit cu o romanca, am o fetita care s-a nascut aici acum 6 ani", comenta celalalt irakian, temandu-se sa nu fie si el expulzat. "Ne expira vizele. Poate ca ne vor cere sa parasim Romania. Dar nu avem de ales. Sau aici, sau la Bagdad, ne-ar fi la fel de greu. Nici o alta tara nu ne-ar primi acum".
Iranianul, in schimb, se limiteaza la a-si da cu parerea despre oportunitatea schimbarii regimului de la Bagdad: "Daca Saddam trebuie inlaturat sau nu, asta e doar treaba poporului irakian. Suntem in secolul XXI!".

Unii poate au plecat deja
Probabil cel mai cunoscut clujean cu cetatenie irakiana este Ahmed Nazar. Acesta a fost arestat si judecat pentru evaziune fiscala, fals si uz de fals. Nazar a cumparat prin firma sa, SC Nuha Trading SRL, Uzina Chimica Turda (UCT), in 1999, la pretul de numai noua miliarde de lei.
Dupa achizitionarea UCT, direct sau prin intermediul altor societati, a dezmembrat utilajele si instalatiile existente si le-a vandut pe post de "materiale refolosibile". In realitate, utilajele erau in majoritate din inox, fiind vandute la pret mult mai mic decat cel real. Pentru ca intreg prejudiciul creat a fost recuperat pe parcursul procesului, Nazar a primit o pedeapsa cu suspendare.
Vecinii lui Nazar nu-si mai aduc aminte de cand nu l-au mai vazut. Presupun ca a plecat din tara.

Indezirabilii
In cursul lunii martie, sapte cetateni irakieni au fost declarati indezirabili de Parchetul Curtii de Apel Bucuresti pe o perioada de zece ani si au fost predati Centrului de Triere Straini Otopeni, pornind de la o informare a Serviciului Roman de Informatii (SRI) despre "unii cetateni straini, inclusiv irakieni, care desfasoara activitati incompatibile cu statutul lor si care pot afecta siguranta nationala". Intrebat cu privire la cauzele care au condus la decizia expulzarii, ministrul de Interne Ioan Rus a afirmat, fara sa dea amanunte, ca "sunt mai multe motive" si a adaugat ca toti irakienii au fost, sunt si vor fi bineveniti in Romania, daca se ocupa de activitati economice, culturale sau turistice, "insa regulile privind securitatea interna ni le stabilim noi". Nici la capitolul circulatie peste granitele Romaniei, irakienii si cetatenii din statele vecine Irakului n-au stat prea bine in ultima perioada: potrivit Ministerului de Interne, "din motive legale", numarul cetatenilor irakieni care au tranzitat frontiera romana "a fost redus", iar doi irakieni, doi cetateni marocani si un pakistanez au fost scosi din Romania cu escorta de catre autoritatea pentru straini. In perioada 19-22 martie, politia de frontiera nu a permis intrarea in tara a unui numar de 794 cetateni straini, din care 50 de persoane proveneau din Turcia, Siria si Iran.

tara (inca) a lui Saddam
Suprafata: 437.072 kmp
Populatie: 24 milioane locuitori (estimari din 2002)
Structura etnica: arabi - 75-80%, kurzi - 15-20%, alte grupuri etnice - 5%
Religie: musulmana - 97% (siiti 60%-65%, suniti 32%-37%), crestini si altii - 3%
PIB: 59 miliarde dolari (estimari din 2001)
PIB pe cap de locuitor: 2.500 dolari (estimari din 2001)
Crestere economica: -5,7% (estimari din 2001)
Inflatie: 60% (estimari din 2001)
Datorie externa: 62,2 miliarde dolari (estimari din 2001)
Resurse naturale: petrol, gaze naturale, fosfati, sulf
Productie industriala: petrol si produse petroliere, produse chimice, textile, materiale de constructii, industrie alimentara
Productie agricola: grau, orz, orez, legume, smochine, bumbac; bovine, ovine
Exporturi: 15,8 miliarde dolari FOB (estimari din 2001); 28% din veniturile din export ale Irakului sunt preluate, conform regimului de sanctiuni ONU, in folosul bugetului Natiunilor Unite
Principale produse de export: petrol
Principalele destinatii ale exporturilor: SUA - 46,2%, Italia - 12,2%, Franta - 9,6%, Spania - 8,6% (2000)
Importuri: 11 miliarde dolari FOB (estimari din 2001)
Principale produse de import: produse alimentare, medicamente
Principalele surse ale importurilor: Franta - 22,5%, Australia - 22%, China - 5,8%, - Rusia 5,8% (2000)

O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania