Afaceri de la zero

Exista irakieni mult mai interesanti decat Saddam

15.05.2003, 00:00 Autor: Crenguta Nicolae

Acum cateva zile, la 6 mai, a inceput la Palatul de Justitie din Paris cel mai mare proces de coruptie din istoria Frantei, in care 37 de directori si oameni de afaceri sunt acuzati ca si-au insusit ilegal bani de la fosta companie petroliera de stat Elf Aquitaine.
Sumele, reprezentand in total aproape 430 milioane de dolari, ar fi fost folosite de acuzati pentru imbogatire personala si pentru comisioane politice, la sfarsitul anilor '80 si inceputul anilor '90. Investigatiile care au condus la proces au durat opt ani. In acest timp, compania a iesit de sub controlul statului, cumparata fiind in 2000 de grupul TotalFina, un prim suspect in cazul Elf a fost achitat - fostul ministru de externe Roland Dumas - iar alti doi au fost deja condamnati la inchisoare - fostul presedinte-director general al Elf in perioada 1989-1993, Loik Le Floch-Prigent, si fostul director al Elf Aquitaine International de la Geneva, Alfred Sirven.
Alte figuri implicate in dosarul Elf sunt Andre Tarallo, fostul director al Elf Aquitaine International din Gabon, Maurice Bidermann, fost magnat al textilelor, precum si un miliardar de origine irakiana, actualmente cetatean britanic, pe nume Nadhmi Auchi. Acesta din urma, probabil cel mai misterios personaj din toata galeria Elf, e acuzat ca a primit in urma cu un deceniu de la Elf un comision in suma de 305 milioane de franci (7,6 milioane de dolari), pentru intermedierea unei tranzactii in urma careia Elf a cumparat in 1991 de la statul kuweitian rafinaria Ertoil din Spania.
Cazul Ertoil e destul de uzual pentru modul cum Elf intelegea la vremea respectiva sa-si extinda afacerile in strainatate. Confruntat cu o nevoie acuta de lichiditati dupa razboiul din Golf, Kuweitul a scos la vanzare, printre alte active, si rafinaria spaniola; Elf a pus ochii imediat pe ea, numai ca nu putea s-o cumpere imediat, intrucat avea nevoie de aprobarea autoritatilor europene in domeniul concurentei. Ca sa evite o pierdere de vreme care ar fi permis ca Ertoil sa fie cumparata de alte companii petroliere, Elf a apelat la irakianul Nadhmi Auchi, cunoscut pentru rolul lui de intermediar in anumite tranzactii din anii A‚'80 incercate de companii occidentale cu regimul lui Saddam Hussein. Auchi a cumparat rafinaria, apoi a revandut-o unei companii petroliere spaniole numite Cepsa, al carei actionar majoritar era Elf.
Din banii primiti de la Elf pentru tranzactie, Auchi si-a oprit 175 de milioane, iar restul de 130 de milioane i-a cedat ulterior unui numar de patru directori ai Elf, printre care Sirven si Tarallo. Banii au fost varsati intr-un cont bancar deschis la o filiala din Elvetia a Banque Continentale du Luxembourg, unul din actionarii careia era pe atunci Auchi. Desi inregistrat pe numele unei companii irlandeze, contul i-a apartinut de fapt lui Sirven si prin el au fost canalizate de-a lungul anilor mai multe sume incasate ilegal de catre directorul Elf. Un al doilea caz in care a fost implicat Auchi se leaga de insusirea ilegala de catre Alfred Sirven a unui comision de 2 milioane de dolari in urma unei tranzactii, facilitate de Auchi, pentru cumpararea de proprietati imobiliare in Japonia in folosul Elf.
Avocatii inculpatilor au argumentat ca la inceputul anilor '90, comisioanele si mita oferite oficialilor straini de catre companiile franceze erau perfect conforme cu legea si chiar deductibile fiscal. Ceea ce acuzarea apreciaza insa ca ilegal sunt "retro-comisioanele", adica returnarea ulterioara in Franta, de catre oficialul mituit, a unei parti din aceste comisioane, care intra in buzunarul unor directori ai companiilor platitoare. Presa franceza a scris ca astfel de "retro-comisioane" au fost practicate in anii '80 si '90 indeosebi in tranzactiile petroliere si din industria de armament, consecinta fiind punerea in circulatie a unei cantitati mari de bani care au finantat sau au putut finanta organizatii si activitati teroriste.

Tranzactie buna pentru Elf si pentru Franta
Nadhmi Auchi si-a sustinut in mai multe randuri nevinovatia, declarand ca a incasat in mod legal comisionul pentru Ertoil. Totusi, desi in 2000 autoritatile franceze au emis mandat de arestare impotriva lui, Auchi a refuzat sa discute cu investigatorii francezi, pe motiv ca metodele acestora sunt prea brutale si ca l-ar fi varat in inchisoare fara nici un fel de proces, numai pentru ca se incapataneaza sa-i persecute pe bogatasi: "Pentru judecatorii vostri de instructie, dorinta de a-i prinde pe oamenii bogati echivaleaza cu cautarea adevarului".
Dupa ce Parisul a emis, in 2001, cerere de extradare a lui Auchi din Marea Britanie, pisica s-a mutat in curtea autoritatilor de la Londra, care au evitat pana in primavara acestui an sa-l predea pe suspect, ceea ce a declansat o adevarata furtuna in presa britanica - vom vedea ceva mai incolo de ce. Fapt e ca abia in martie 2003 Auchi a fost arestat (ulterior pus in libertate pentru o cautiune de circa 70.000 de euro) si apoi trimis la Paris ca sa depuna marturie la procesul Elf.
La Palatul de Justitie din Paris, Auchi a recunoscut ca a dat inapoi directorilor Elf o parte din banii pentru Ertoil, dar ca a fost vorba de fapt despre un acord prealabil de impartire intre el si statul francez, reprezentat de Elf, a diferentei dintre suma cu care el a cumparat rafinaria spaniola si suma cu care a revandut-o catre Cepsa.
"Reprezentantii Elf mi-au spus ca tranzactia era buna pentru Elf si buna pentru Franta. Societatea mea si-a asumat singura riscul financiar si industrial al acestei operatiuni. Pentru mine, statul francez era cel cu care am negociat atunci, iar contul unde am varsat banii mi-a fost indicat de Elf si am socotit ca este unul din conturile lor oficiale", a afirmat Auchi. (Unele ziare franceze scriu insa ca rafinaria a fost cumparata cu 1,2 miliarde de euro si revanduta Cepsa cu 2,2 miliarde, ceea ce determina o suma cu mult mai mare decat cea indicata de procurorii francezi drept comision).

Mai bogat decat regina
Omul care a facut rost cu atata usurinta in 1991 de echivalentul a mai mult de un miliard de euro e unul din cei mai bogati cetateni britanici, cu o avere estimata la 1,2 miliarde de lire sterline (1,9 miliarde de dolari) - mai mult decat regina Elisabeta sau Richard Branson. E presedintele, fondatorul si actionarul majoritar al unui imperiu de afaceri cu activitate in 30 de tari, conglomeratul General Mediterranean Holding (GMS), ale carui investitii merg de la grupul bancar francez BNP Paribas (de aici si-a procurat Auchi creditul necesar cumpararii Ertoil), companii aviatice si farmaceutice pana la hoteluri si parcuri tematice.
Presa franceza a scris ca Auchi, care a avut actiuni la grupul Paribas inca din anii '70, a jucat un rol important in fuziunea acestuia cu Banque Nationale de Paris, in 2000. Chiar inainte de fuziune, Auchi era cel mai mare actionar persoana fizica al bancii, cu aproape 8% (peste 500 de milioane de dolari); desi dupa fuziune Auchi si-a redus participarea la circa 0,4% din capitalul noului grup BNP Paribas, implicarea lui a ramas suficient de semnificativa ca sa alimenteze speculatii despre posibile legaturi ale irakianului cu prezumtive manevre ale lui Saddam Hussein pentru furtul de bani din programul ONU "petrol contra hrana", stiut fiind ca BNP Paribas a fost desemnata banca depozitara pentru sumele circulate in cadrul acestui program.
N-a fost singura suspiciune de relatii cu regimul lui Saddam. In 1996, ambasadorul Belgiei in Luxemburg a declarat ca Banque Continentale du Luxembourg, unde Auchi si Paribas au avut pachete mari de actiuni pana in 1994, a administrat conturi personale ale lui Saddam Hussein. Mai nou, ziarul britanic Observer a scris ca Auchi s-a intalnit cu fostul ministru de externe irakian Tarik Aziz chiar in septembrie 2002. Totusi, relatiile lui Auchi cu Saddam au ramas un mister pana acum, tinand cont ca primul si-a cautat refugiu in Anglia acum 20 de ani tocmai fiindca a intrat in dizgratia dictatorului, care mai tarziu, dupa spusele lui Auchi, i-a ucis doi frati ca sa se razbune pe el fiindca l-a tradat.

O acuarela de la amicii din Parlament
Nadhmi Shakir Auchi s-a nascut la 11 iunie 1937 la Bagdad si si-a inceput cariera politica in Irakul postbelic, plin de intrigi si comploturi. In 1959, un tribunal din Bagdad il citeaza printre activistii partidului Baas, printre care si Saddam Hussein, acuzati de incercarea de asasinare a premierului de atunci, Abdul Karin Qasim. Episodul, incheiat cu fuga lui Saddam si a alor sai in Siria ca sa scape de justitia irakiana, e bine cunocut din biografiile oficiale ale dictatorului. In ceea ce il priveste pe Auchi, el a negat intotdeauna ca ar fi participat la lovitura de stat, mai ales ca niciodata implicarea sa in complot n-a fost dovedita. Rolul lui in interiorul regimului lui Saddam a fost insa important, judecand dupa faptul ca la inceputul anilor '80, cand s-a exilat in Europa, Auchi a reusit sa-si continue afacerile cu banii castigati in tara natala si pe seama relatiilor lui la varful puterii de la Bagdad.
Irakianul a fost un om de afaceri controversat inca de la inceputul exilului sau: prima tranzactie la care a participat, in 1982, a fost intermedierea vanzarii unor fregate italiene catre ministerul irakian al apararii. Pentru aceasta a primit aproape 20 de milioane de dolari mita, varsata de italieni in conturi detinute de Auchi in paradisuri fiscale. Pierfrancesco Battaglia, unul din bancherii implicati in operatiunea "Maini curate", in care au fost dovedite zeci de cazuri de coruptie a unor politicieni si oameni de afaceri italieni, avea sa declare ca mita catre intermediari internationali cu relatii suspuse era intr-un fel obligatorie pentru o companie care voia sa obtina un contract in tarile din Orientul Mijlociu. In cazul Irakului, persoana aleasa pentru asa ceva era Nadhmi Auchi.
Un al doilea caz de acest gen a avut loc in 1987, cand o societate mixta italo-franceza l-a folosit pe Auchi ca sa obtina contractul de construire a unui gazoduct din Irak spre Arabia Saudita, preconizat de Saddam Hussein dupa ce portul Umm Qasr din sud fusese distrus in timpul razboiului cu Iranul. Pentru serviciile lui, Auchi ar fi obtinut, dupa unele surse, aproape 17 milioane de dolari.
In afara scandalurilor legate de comisioane, cele mai criticate actiuni ale irakianului au fost legate de relatiile sale cu politicienii britanici, conservatori, laburisti si liberali deopotiva. Ca sa castige respectabilitate pentru companiile sale, i-a cooptat in consiliul director al GMS pe Lord Norman Lamont, fostul ministru al finantelor in timpul lui Margaret Thatcher, pe Lord David Steel, presedintele parlamentului scotian, pe Keith Vaz, fost ministru  pentru afaceri europene in mandatul lui Tony Blair, pe Sir Anthony Joliffe, fost primar al Londrei, si pe Jacques Santer, membru al Parlamentului European, fost premier al Luxemburgului si fost presedinte al Comisiei Europene.
Cea mai frapanta proba a relatiilor excelente ale lui Auchi cu clasa politica britanica a constituit-o, in 1999, participarea ministrului stiintei, Lord Sainsbury, la aniversarea a 20 de ani de activitate a GMH, ocazie cu care ministrul i-a inmanat lui Auchi o acuarela cu semnaturile a peste o suta de parlamentari britanici, precum si cu semnatura prim-ministrului Tony Blair. Nu e de mirare ca incepand din 2001, cand autoritatile britanice au neglijat sa onoreze cererea francezilor de extradare a irakianului, presa insulara l-a folosit pe Auchi ca pe un instrument in toata regula de lupta impotriva coruptiei laburistilor, cam la fel cum l-a folosit si pe Lakshmi Mittal, seful Ispat, spre a dovedi disponibilitatea guvernului Blair de a se lasa mituit de afaceristii straini cu activitate in Anglia.
Mana cereasca a fost pentru presa, luna trecuta, o investigatie a autoritatilor britanice asupra a sase firme producatoare de medicamente, intre care si o firma condusa de Luma Auchi, fiica lui Nadhmi Auchi - Regent GM, componenta a GMS. Cele sase firme au fost acuzate ca impreuna au umflat artificial preturile la o serie de produse farmaceutice, in perioada 1996-2000.
Ca si cum acestea n-ar fi fost de ajuns, ziaristii englezi au descoperit ca Auchi are legaturi si cu serviciile secrete nationale, prin intermediul unui fost ofiter al MI6, Anthony Cavendish, care este consultant al GMH. Astfel incat, una peste alta, s-a ajuns cu usurinta la teoria dupa care Nadhmi Auchi ar fi un soi de consilier secret al lui Tony Blair, impreuna cu care a pus la cale planuri legate de implicarea Marii Britanii in conflictul din Irak, respectiv de rolul exilatului Auchi intr-o viitoare administratie post-Saddam.
Pana acum, atat miliardarul, cat si oficialitatile de la Londra au negat ca Auchi s-ar putea intoarce in Irak cu vreo misiune politica. Ar fi si periculos ca un om care a reusit sa invrajbeasca atat de adanc spiritele in Franta, Italia si Marea Britanie sa fie ales sa simbolizeze exilul irakian sau colaborarea occidentalilor cu poporul irakian. Dar deocamdata ipoteza cade pur si simplu din ratiuni practice: omul e eliberat pe cautiune din arestul politiei britanice, pana la urmatoarea audiere, la 20 mai. Oricum pana atunci n-are voie sa paraseasca teritoriul Regatului Unit decat daca anunta autoritatile cu 24 de ore inainte.

Cel mai solid hotel din lume
Inaugurarea hotelului "Le Royal" din Amman, construit de General Mediterranean Holding, a avut loc cu mare fast la 3 septembrie 2002, in prezenta regelui Abdallah al Iordaniei, a reginei Rania, a sefului GMH, Nadhmi Auchi, precum si a unuia din directorii GMH - Lord David Steel, fost presedinte al parlamentului scotian.
"Le Royal" are 286 de camere si apartamente, 32 de etaje, 14 restaurante si numeroase facilitati de divertisment, intre care trei cinematografe. Complexul, o minune de arhitectura araba de cinci stele, a inghitit cheltuieli de 190 de milioane de dolari numai pentru constructie, la care se adauga inca 116 milioane pentru cele 17 companii iordaniene care au lucrat la mobilare si amenajare. "Le Royal" are absolut toate facilitatile de care ar avea nevoie un turist sau un om de afaceri aflat la Amman, de la centre de conferinte dotate cu aparatura multimedia de ultima ora pana la un centru de sanatate intins pe 7.000 mp, unde turistii au parte de masaj, talasoterapie si tratamente cu produse pe baza de minerale de la Marea Moarta.
In discursul de inaugurare, Auchi a vorbit mai ales despre soliditatea hotelului, cu o fundatie la care s-au folosit 4.000 de tone de otel. "E cel mai solid hotel din lume si ar rezista chiar si la un cutremur de 14 grade pe scara Richter, chiar daca scara n-are decat 9,5 grade", a glumit patronul.
In cursul festivitatilor de patru zile organizate pentru inaugurarea complexului, Nadhmi Auchi a fost distins de catre regele Abdallah cu "Marele Cordon al Ordinului Independentei Al-Istiqlal, clasa I".
Mai putin festivista s-a aratat ulterior presa britanica, unde au aparut comentarii despre modul cum generozitatea lui Nadhmi Auchi l-a coplesit pe Lord Steel. Acesta a fost adus la Amman pe cheltuiala patronului: a calatorit in avionul personal al lui Auchi, numai costul zborului fiind de 2.200 de lire sterline, apoi a fost cazat doua nopti la un hotel de cinci stele, pentru 268 de lire sterline pe noapte. In calitate de membru al consiliului director al GMH, Steel primeste anual 10.000-15.000 de lire sterline. crenguta.nicolae@zf.ro

O campanie Ziarul Financiar Banca Transilvania