De partea cui suntem, a SUA sau a Europei? Cand e vorba de Marte, tinem cu europenii

La inceputul lunii trecute, trei elevi ai unor licee din Constanta au castigat marele premiu la un concurs organizat anual de NASA, la care au participat peste 120 de echipe din 15 tari. Elevii romani au avut un proiect privind crearea unei statii orbitale denumite LEDA (Life sustaining Environment Designed for Artificial habitats). Acum, cei trei vor merge in SUA timp de zece zile, pe cheltuiala NASA, ca sa cunoasca mai multe despre activitatea institutiei responsabile de programele spatiale americane.
Pe drept cuvant, stirea cu pricina a fost preluata de multe ziare de la noi, ca multe altele care se refera la recunoasterea in strainatate a competentelor tehnice romanesti. Mai putin s-a vorbit insa de participarea unor romani la un program spatial initiat de rivalul NASA - Agentia Spatiala Europeana (ESA), impreuna cu unul din partenerii ei, filiala din Germania a Mars Society, o organizatie internationala spatiala specializata pe proiectele referitoare la planeta Marte. Este vorba despre o echipa de ingineri romani din Iasi, singurii specialisti est-europeni care participa la acest proiect. cooptati in proiectul Archimedes, unul din cele mai ambitioase programe spatiale europene. Concret, romanii vor construi un modul din creierul unui robot programat sa ajunga pe Marte in 2009. Acesta nu va fi mai mare decat un pachet de tigari.
Este posibil ca mai multe informatii despre implicarea romanilor in proiectul Archimedes sa apara in presa dupa reuniunea din acest an a European Mars and Planetary Convention (EMC), organizata de Mars Society pentru prima data in Romania, impreuna cu Institutul National de Inventica din Iasi, Universitatea Tehnica "Gh.Asachi" si Universitatea "Al.I.Cuza" din Iasi. La reuniunea de la Iasi, care se va tine in perioada 26-28 iulie, vor veni reprezentanti ai ESA si ai tuturor filialelor europene ale Mars Society, iar echipa romaneasca va prezenta doua comunicari la sesiunea speciala pe proiectul Archimedes. Nu e de neglijat nici faptul ca expertii spatiali europeni vor fi invitati sa viziteze manastirile din Bucovina, "vulcanii noroiosi" de la Buzau sau Cheile Bicazului, ca sa afle astfel despre partenerii lor romani si alte lucruri decat ca tara lor intentioneaza sa adere la Uniunea Europeana inainte ca robotul cu pricina sa ajunga pe Marte.
"Suntem singura tara din Europa de Est care a fost cooptata in proiectul Archimedes. Practic, noi vom construi un modul din creierul unui robot programat sa aterizeze pe Marte in 2009", spune prof. dr. ing. Horia Nicolai Teodorescu, coordonatorul proiectului.
Munca echipei va cuprinde mai multe etape, incepand cu proiectarea si terminand cu seturile de testari. Modulul romanilor face parte dintr-un intreg sistem ce va compune viitorul robot. Este o parte a creierului inteligent ce va activa masinaria, alte echipe din tarile occidentale urmand sa construiasca restul componentelor. "Este un efort comun. Spre exemplu, noi atragem singuri investitori dispusi sa sponsorizeze aceasta activitate. Am gasit cativa chiar in Iasi", marturiseste profesorul, fara a furniza insa amanunte.

Europa contra SUA
Coordonatorul echipei romanesti nu s-a ferit sa comenteze intensitatea concurentei din acest moment dintre Europa si SUA in cursa spatiala. Chiar daca americanii sunt cu mult inainte, datorita sumelor colosale investite, europenii incearca sa tina pasul: dupa marele esec Beagle 2, misiunea spatiala care a esuat la sfarsitul anului trecut, proiectul Archimedes este acum de o importanta enorma pentru viitorul spatial al Europei.
"Pare incredibil, insa vom munci cinci ani pentru a construi un modul de 250 de grame nu mai mare decat un pachet de tigari. Este insa esential. El va masura densitatea atmosferei de pe Planeta Rosie. Beagle 2 a esuat tocmai pentru ca la momentul lansarii acestei misiuni nu existau date exacte cu privire la profilul atmosferei martiene", spune profesorul Teodorescu.
Pana in prezent, americanii au cheltuit aproximativ un miliard de dolari pentru a descoperi urme de apa pe Marte. In urmatorii 20 de ani au de gand sa mai cheltuiasca inca aproximativ 500 de miliarde de dolari pentru a trimite primul om pe Planeta Rosie. Suma de 500 miliarde de dolari este echivalenta cu bugetul Romaniei pe jumatate de secol. Americanii insa sunt hotarati sa ii investeasca pe toti, pana la ultimul cent, pentru a calca pe cea mai apropiata planeta de Terra.
Deocamdata au pus la bataie "doar" un miliard de dolari pentru a trimite doi robotei care au descoperit urme de apa. Asemenea cheltuieli pot parea pentru multi absurde, lipsite de sens. Sunt chiar reputati oameni de stiinta americani care pun sub semnul intrebarii utilitatea acestor investitii gigant. In spatele cursei spatiale se ascunde insa o afacere gigantica, dat fiind ca profitul scos dintr-o investitie de acest gen este enorm. Orice proiect spatial presupune cercetare si, automat, noi descoperiri ale tehnicii. Foarte multe firme, de la cele de software pana la firmele de produse electronice, se implica direct in programele spatiale. In momentul in care are loc o lansare reusita in spatiu, iar misiunea are succes, firmele sau companiile se bucura de o reclama imensa.
"E foarte simplu. Daca ati fi nevoit sa alegeti un aparat produs de o firma oarecare si unul produs de o companie care a facut o piesa pentru robotul ce a ajuns pe Marte, pe cine ati miza? Vedeti, aici e unul din secrete. Investitiile se intorc astfel inzecite", afirma Horia Teodorescu. Nu de putine ori, tehnologiile descoperite in programele spatiale au fost folosite mai apoi pentru fabricarea bunurilor de larg consum.
Avansul mare luat de americani in cursa spatiala este datorat in mare masura sumelor investite in personal. "Cea mai mare parte din miliardele de dolari alocate de SUA sunt pentru plata specialistilor. In programele de cercetare spatiala, fieratania nu cere multe cheltuieli. Oamenii, ideile, acestea sunt scumpe. In Europa e mai mult munca voluntara, e pasiune. De aceea evolutia e si mai lenta", mai spune Teodorescu.
Pe langa aspectele comerciale insa, cursa spatiala este si o chestiune de orgoliu national. Americanii au suferit un soc puternic in urma cu aproape jumatate de secol atunci cand fosta URSS il trimitea pe Iuri Gagarin in Cosmos. "In SUA e vital pentru orice administratie sa investeasca in rachete si roboti. Americanul de rand se simte in siguranta cand stie ca robotul platit din banii lui a ajuns pe Marte. E o demonstratie de forta", completeaza profesorul.

ESA se pricepe mai bine. Ba NASA
Daca in SUA, finantarea programelor spatiale este asigurata in cea mai mare parte din bani publici, alocati de la bugetul federal, situatia in Europa este diferita. La nivelul Europei, exista programe spatiale "generale", considerate de interes public si la care statele membre ale ESA (Franta, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Olanda, Suedia, Elvetia) participa obligatoriu cu fonduri proportional cu PIB, si programe "optionale", experimentale, ale caror rezultate nu au impact direct asupra economiei din tarile membre si la care statele ESA participa cu bani dupa bunul plac.
De cele mai multe ori insa, la proiectele optionale nu participa deloc, avand in vedere ca europenii situeaza cercetarea spatiala pe un loc mult mai jos in ierarhia prioritatilor nationale decat o situeaza americanii, astfel incat finantarea se asigura in cele din urma din sponsorizari ale companiilor private, de obicei din sectorul militar sau de telecomunicatii, interesate sa-si asocieze numele cu un program spatial de succes. In ceea ce priveste implicarea intr-un program spatial, companiile din tarile membre ale ESA, plus Canada, care este membru asociat, gasesc periodic informatii despre contractele pentru care institutia organizeaza licitatii, pe site-ul special al acesteia (emits.esa.int); pentru doritorii din alte tari, solutia e fie sa aiba legaturi cu reteaua de universitati cu care colaboreaza ESA (cazul inginerilor din Iasi), fie sa aiba legaturi cu companiile partenere ale acesteia, a caror lista se gaseste pe site-ul esidirectory.org.
Stirea de luna trecuta cum ca firma de audit PriceWaterhouseCoopers a dezvaluit un haos contabil incredibil la NASA, al carei ultim raport financiar nu poate justifica fonduri de jumatate de miliard de dolari, n-a reusit totusi sa clatine ideea ca modul centralizat in care administreaza americanii finantarea programelor spatiale merita totusi sa fie luat de model de catre europeni. Faptul ca europenii nu se preocupa destul de finantarea programelor spatiale sau nu se pricep s-o faca a fost frecvent incriminat pentru esecul unora din acestea, in special cu ocazia pierderii misiunii Beagle 2. Din pacate, criticile de acest gen se reduc uneori la simple conflicte de orgoliu dintre mai multe instante europene care participa la un program spatial: desi finantarea misiunii Beagle 2, un proiect de 50 de milioane de lire sterline, a fost asigurata in proportie de doar 5% de ESA, restul provenind din banii a 40 de companii britanice si din cei ai contribuabililor britanici, un grup de experti ai ESA a publicat un raport care vrea sa demonstreze ca esecul misiunii a fost cauzat de o proasta administrare a fondurilor, cu concluzia ca ar fi mai bine ca o eventuala misiune Beagle 3 sa fie coordonata de ESA.