Alessandro Pavin si Marco Ciriaco. Doi tineri din Padova care nu se potrivesc defel imaginii preconcepute pe care multi clujeni o au despre italienii veniti sa faca afaceri aici. Nu sunt de gasit prin baruri, pun osul la treaba de dimineata pana seara, iar in fiecare vineri se intorc in Italia, la familii. Chiar si in aeroport, tot la afaceri le sta gandul. "De cate ori vad aeroportul din Cluj, ma gandesc ca ar avea nevoie de paviment nou, antiderapant si de calitate", zambeste Alessandro. Stie ce spune, dat fiind ca firma pe care o conduce cot la cot cu Marco, Top Ceramica, tocmai asta vinde: pardoseli de mozaic, gresie si faianta.
Au ajuns in Romania anul trecut, in primavara, trimisi de firma italiana Top Ceramica pentru a studia piata. Au fost angajati special pentru a conduce si dezvolta afacerea de aici. Au ales Transilvania simtind ca zona le ofera siguranta, una mai mare chiar decat Italia. "Aici criminalitatea este scazuta si oriunde te plimbi, indiferent de ora, simti ca esti in siguranta", spune Marco.
S-au apucat sa puna firma pe roate prin luna iunie. Nestiind legislatia si nici limba romana, le-a fost destul de greu cu formalitatile. "Nu putem spune ca e mai putina birocratie in Italia, dar acolo exista firme care se ocupa de astfel de servicii. Le spui ce vrei si primesti produsul finit. Cred ca acest capitol - servicii - ar putea fi imbunatatit in Cluj", spune Alessandro Pavin.
"Cand ne-am hotarat sa venim aici, primul lucru pe care l-am spus e ca vrem sa facem totul la lumina zilei, sa cream o societate deschisa si transparenta. N-avem nimic de ascuns", spune Marco Ciriaco.
Romanul nu fura
Amandoi italienii sunt de acord ca au avut mare noroc cu romanii pe care i-au intalnit si cu care lucreaza. Spun ca, de cand au sosit aici, au fost intotdeauna inconjurati de persoane oneste, care nu s-au gandit cum sa profite de ei, ci cum sa-i ajute.
"La sfarsitul anului trecut, am facut inventarul. Aveam marfa de 300.000 de euro si nu a lipsit nici macar o bucata de faianta sau de gresie. Absolut toate au iesit la numar. Chiar si bucatile sparte erau acolo", povesteste, multumit, Alessandro Pavin.
Celor doi nu li se pare ca ar fi mari diferente intre rigorile unui italian si cele ale unui roman: cel din urma isi schimba mentalitatea incet, dar sigur, ajungand sa fie la fel de pretentios ca orice alt european.
"Romanul are un principiu sanatos: prefera sa cheltuiasca niste bani in plus pe produse de calitate si sa-si faca lucrurile pe rand, dar bine, decat sa termine totul repede si peste doi-trei ani sa fie obligat sa refaca totul", crede Alessandro.
Din punctul de vedere al ofertei pe piata ceramicii, Clujul sta mult mai prost decat Padova. Cei aproximativ 500.000 de locuitori ai orasului italian pot alege intre 100 de firme care comercializeaza astfel de produse. Clujenii, in schimb, trebuie sa se margineasca la 10-15 firme.
"Exista diferente intre cele doua piete. La noi, clientii nu merg intr-un magazin mare, gen Praktiker, sa-si cumpere gresie cu caruciorul. Nici nu se vinde asa ceva in supermarket. Poti cumpara gresie sau faianta doar de la magazine specializate", explica italienii.
Filozofie italieneasca
Explicatia acestui gen de comert este simpla: comerciantul se implica direct si poate sa-l ajute cu un sfat pe client. De altfel, acesta este si conceptul pe care Alessandro si Marco vor sa-l promoveze: "Scopul nostru nu este sa vindem materiale. Asta o fac destul de bine si altii. Noi incercam sa intram in problemele clientilor si sa le dezvoltam dorintele si visele, in functie de posibilitatile lor financiare".
Afacerea s-a dezvoltat foarte repede, mai repede decat se asteptau cei doi. Desi, la un moment dat, munca lor in firma se va incheia si vor lasa in spate o societate capabila sa mearga singura mai departe, Alessandro si Marco nu au de gand sa abandoneze Transilvania: "Ne-am dat seama ca aici se pot dezvolta mari afaceri. Nu este nevoie sa mergem in alta parte pentru asta. Cu aceeasi filozofie putem deschide noi magazine. Trebuie doar sa privesti jumatatea plina a paharului".
Venit in Cluj pentru a strange date despre potentialul industrial, politic si economic al Transilvaniei, Pascal Fesneau s-a adaptat fara greutati la viata de aici. Asa ca a ajuns sa spuna ca se simte la fel de bine ca la el acasa, la Vichy, ba chiar spune ca a ajuns sa simta pulsul Clujului mai bine decat multi localnici. Fesneau traieste aici de peste cinci ani si este director general al unei firme romano-franceze.
La 31 de ani, francezul Pascal Fesneau este un om vesnic ocupat. Alearga toata ziua, ingrijindu-se sa-i mearga afacerile. Cand e intrebat ce-i place si ce nu in Cluj, raspunde analitic, fara patima. Poate tocmai de aceea izbuteste sa faca radiografii atat de precise ale vietii de aici.
Originar din Vichy, Pascal Fesneau a venit la Cluj in toamna lui 1998. "Am fost trimis de Agentia Economica de Dezvoltare Locala a regiunii Auvergne, unde este orasul Vichy, pentru a strange date despre potentialul industrial, politic si economic al Transilvaniei. Inainte lucrasem la ambasada franceza din Israel si acolo am cunoscut cativa romani care mi-au povestit despre tara. Cand am venit aici, insa, am ramas surprins de nivelul de viata ridicat, comparativ cu ceea ce se stie in Franta despre Romania. Realitatea e mult mai buna aici decat ce se vede dincolo", marturiseste Pascal.
A lucrat timp de patru ani pentru Centrul de afaceri romano-francez. Acum este director general al societatii romano-franceze Energom, parte a grupului de firme EnergoBit.
Rele...
Romaneste a invatat sa vorbeasca singur, in primele luni la Cluj. "N-am gasit un profesor care sa ma ajute, dar, cum mi-am facut studiile economice in engleza si spaniola, mi-a fost usor sa invat limba romana", explica francezul. Intr-un scurt timp s-a lamurit care sunt calitatile si care sunt problemele Clujului.
"De departe, piata imobiliara este partea rea a Clujului. E mult prea scump si asta nu atrage deloc investitorii. Spre exemplu, in Vichy, chiria pentru un birou sau o hala este de 1 euro/mp. Si sunt date la cheie. Aici, pentru birou platesti 10 euro/mp, iar pentru o hala, 25 de euro/mp. Si mai ai de investit ca sa le poti folosi! Preturile sunt mentinute artificial la acest nivel, din cauza lipsei de constructii noi si a privatizarii", e de parere Pascal.
... si bune
Cu egala detasare vede insa si jumatatea plina a paharului. "Din punctul de vedere al prezentei mass-media, Clujul sta mult mai bine decat Vichy. In toata regiunea Auvergne, care are doua milioane si jumatate de oameni, exista un singur post de televiziune local, France 3, care emite doua ore pe zi, si un singur ziar, La Montaigne. De ce doar atat? Pentru ca este monopol", lamureste Fesneau.
"Nici cu telefonia mobila nu stam prea bine. Intre Paris si Vichy, daca mergi cu trenul, sunt zone intregi unde nu este semnal. Aici nu este cazul de asa ceva. Sunt foarte rare zonele unde nu ai semnal", adauga el.
La Cluj, ca acasa
Chiar daca ii gaseste pe romani mai motivati decat francezii atunci cand au conditii de munca decente, Pascal apreciaza ca pe piata Clujului exista o sumedenie de profesii neexploatate cum se cuvine.
"Asta din cauza ca sistemul de invatamant este la pamant. In Romania e prea multa teorie si prea putina practica. Nu exista nivelul intermediar, ca, de exemplu, bacalaureat plus doi-trei ani de specializare pe diferite tehnici. Este pregatire slaba in sistemul tehnic, industrial sau hotelier. De pilda, cei care lucreaza ca receptioneri au invatat din experienta, nu intr-un institut specializat. Sau, intr-o fabrica, degeaba ai multi ingineri, daca tu de fapt ai nevoie de tehnicieni. Aici ar mai trebui lucrat".
Cu bune si rele laolalta, Pascal se simte la Cluj la fel ca la Vichy. Nu duce dorul orasului natal cand e aici, dar nici nu tanjeste dupa Cluj cand e acolo. Pentru ca, din punctul lui de vedere, oriunde ar fi, in Franta sau in Romania, se gaseste in acelasi loc: Europa.
Indragostit de ciorba de burta
Despre sine, Pascal povesteste ca munceste de luni pana sambata seara, iar duminicile si le petrece la tara, la niste prieteni. "Asta imi place cel mai mult in Romania: satul si natura. Duminica, de obicei, imi iau rucsacul in spate si merg cu prietenii la plimbare pe dealuri si pe munte. E cea mai mare placere pentru mine".
In afara de viata la tara, Fesneau s-a mai indragostit de ciorba de burta, al carei fan declarat este din prima zi in care a gustat-o.
Chiar daca a fost cam prin toate colturile Romaniei, francezul prefera Transilvania. "Este mult mai dezvoltata si mai civilizata decat celelalte regiuni. Oamenii de afaceri sunt mai seriosi si mai fiabili. Transilvania este mult mai democratica. In Moldova sau Oltenia nu vedeti alte partide decat PSD. Aici e diversitate. Daca Bucurestiul ar fi fost in Transilvania, Romania ar fi fost mult mai departe", crede Pascal Fesneau.
Preluarea fără cost a materialelor de presă (text, foto si/sau video), purtătoare de drepturi de proprietate intelectuală, este aprobată de către www.zf.ro doar în limita a 250 de semne. Spaţiile şi URL-ul/hyperlink-ul nu sunt luate în considerare în numerotarea semnelor. Preluarea de informaţii poate fi făcută numai în acord cu termenii agreaţi şi menţionaţi in această pagină.
ABONEAZĂ-TE